1,403 matches
-
prea rural, dezavantajos pentru ambițiile sale de a se învîrti în cercurile selecte ale societății. Pe mine, însă, nu m-au încercat niciodată asemenea ispite. Nu m-a emoționat deloc faptul că un strămoș al meu folosea, lângă nume, epitetul nobiliar "de Lisa". De altfel, cam intuiesc ce valoare avea acea "boierie", de vreme ce, într-un alt document, din 1678, se spune că pe așa-numiții "boieri liberi" principesa "i-a lăsat să-și zică boieri", dar, dacă nu-și plăteau dările
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
al clasei cavalerilor. Le îngăduim, în plus, lor și urmașilor lor, atât de parte bărbătească, cât și femeiască, născuți și care se vor naște din căsătorii legitime, să cumpere de la persoane nobile sau de la alte persoane orice feudă sau bunuri nobiliare, pe care, dobândite deja sau care vor fi dobândite, vor putea și li se va îngădui să le cumpere, să le stăpânească și să le posede pentru totdeauna, fără a fi obligați, nici în prezent și nici în viitor, să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
și memorii istoria vieții și și‐a operelor lor. Mamele n‐au ținut jurnale și n‐au redactat memorii, dar au încrustat pe chipul lor întreaga existență a celor cărora le‐ au dat viață. Obrajii mamei sunt acum un hrisov nobiliar în care e‐ ncrustată, în alfabet unic, viața mea și a fraților mei, cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar ochii
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
cea mai bună veste pe care o primisem pe ziua respectivă. —Vorbești serios? Întrebă Elisa, uluită. Crezi că e cea mai vizibilă mondenă din Manhattan doar pentru farmecul ei? Soțul ei e un fel de viconte austriac - nu că titlurile nobiliare austriece n-ar fi pe toate drumurile - unul dintre cei din topul 100 Forbes cu cei mai bogați oameni Încă de la Începutul anilor ’80. Ce dracu’, cred că dintotdeauna. Ce, credeai că paznicul e iubitul ei? Tăcerea mea spunea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noutate, asupra cărora o proporție semnificativă din populație își exprima adeziunea, au efecte diferite asupra generațiilor, genurilor și claselor sociale. Celelalte componente structurale, respectiv ubicuitatea și manifestarea modei semnifică faptul că moda devine publică, cunoscută, etalată (idem, 57). Agora, curțile nobiliare, teatrul, carnavalele au reprezentat, de-a lungul timpului, sferele sociale de ostentație ale modei vestimentare (ibidem). Astăzi, prevalența acesteia pe agenda media sau în economia de piață ilustrează ubicuitatea fenomenelor de modă. Alte definiții au fost formulate în baza modelului
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
oglindesc raporturile sociale, în Moldova și Țara Românească, folosesc pentru țăranii aserviți termenul vecin (tradus în slavonă prin sused). Termenul românesc vecin este de origine latină medievală. Dar, mai târziu, când obștile, libere odinioară, au fost aservite, în cadrul sistemului stăpânirii nobiliare, și pentru că obștea și-a păstrat organizarea internă și sub stăpânirea cnezilor și a boierilor, termenul vecin a devenit sinonim cu om dependent. Aceasta dovedește că aservirea obștilor libere a început anterior așezării slavilor în Dacia sau în paralel cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spunea: "Cnezatul era dreptul de a exercita stăpânirea pe proprietățile sale, în chip independent de magistrații țării". Această nobilime prestatală (cnezială) nu se afla, la origine, cuprinsă în instituțiile monarhiei feudale (Ungaria), de-aici situația lor de dependență pe pământurile nobiliare. Regatul ungar i-a găsit pe cnezi, în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții nu i-a recunoscut, aceștia ajungând în situația de subalterni ai nobilimii feudale cuceritoare. În Moldova și Țara Românească, situația cnejilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urbane medievale la noi, îl reprezintă instituția primară a "târgurilor de văi", ce ar corespunde, în domeniul feudal, instituției cnezilor și a juzilor. Înainte de nașterea feudalismului, istoria românilor a cunoscut anumite aspecte (trepte) premergătoare: proprietatea cnezială, anterioară celei boierești și nobiliare, târgurile de schimb pe valea unui râu, înaintea orașelor sau a târgurilor propriu-zise. Apariția "târgurilor de văi", în istoria țărilor române, se poate urmări din toponimie-denumirile orașelor-și este un fenomen în mare parte cunoscut doar la noi. Sunt târguri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și-au micșorat dimensiunile, iar numărul lor a crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea (castrul) din teritoriu și care reprezenta puterea centrală și cea economică, alcătuită din domenii regale, nobiliare și bisericești, adică curtea regală sau nobiliară. Comitatele și comiții sunt menționați în documente, rând pe rând, de la începutul secolului al XII-lea și până la sfârșitul secolului al XIII-lea. Cea mai veche mențiune este a comitatului Bihor, în 1111
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea (castrul) din teritoriu și care reprezenta puterea centrală și cea economică, alcătuită din domenii regale, nobiliare și bisericești, adică curtea regală sau nobiliară. Comitatele și comiții sunt menționați în documente, rând pe rând, de la începutul secolului al XII-lea și până la sfârșitul secolului al XIII-lea. Cea mai veche mențiune este a comitatului Bihor, în 1111, cu centrul în Biharea, apoi Oradea. După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secuilor, în sudul și răsăritul Transsilvaniei. Pe baza acestor trei arii fundamentale de autonomie teritorial-politică și etnică, s-a constituit în Transilvania sistemul de guvernare medieval, caracterizat prin cooperarea între puterea centrală (regalitatea) și corpurile privilegiate-forțele politice reprezentate în adunări nobiliare (congregații) și prin excluderea din sânul sistemului politic a masei neprivilegiaților (românii "schismatici"). Cea dintâi în ordinea constituirii și însemnătății politice, în sistemul de guvernare al voievodatului, a fost nobilimea. Aceasta s-a dezvoltat pe temelia stăpânirii pământului, în cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însemnătății politice, în sistemul de guvernare al voievodatului, a fost nobilimea. Aceasta s-a dezvoltat pe temelia stăpânirii pământului, în cuprinsul teritorial al comitatelor regale, o parte din atribuțiile lor trece la reprezentanții nobilimii. În secolul al XIII-lea, stăpânirea nobiliară de pământ s-a consolidat, iar dominația acesteia a evoluat rapid. Vetrele timpurii ale stăpânirii nobiliare s-au aflat pe Someș și Mureș, în teritoriile cucerite de unguri la instalarea lor în Transilvania. Acei nobili care n-au opus împotrivire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
temelia stăpânirii pământului, în cuprinsul teritorial al comitatelor regale, o parte din atribuțiile lor trece la reprezentanții nobilimii. În secolul al XIII-lea, stăpânirea nobiliară de pământ s-a consolidat, iar dominația acesteia a evoluat rapid. Vetrele timpurii ale stăpânirii nobiliare s-au aflat pe Someș și Mureș, în teritoriile cucerite de unguri la instalarea lor în Transilvania. Acei nobili care n-au opus împotrivire centralizării regelui Ștefan cel Sfânt și-au păstrat stăpânirea în noul cadru politic al comitatului, înființat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de unguri la instalarea lor în Transilvania. Acei nobili care n-au opus împotrivire centralizării regelui Ștefan cel Sfânt și-au păstrat stăpânirea în noul cadru politic al comitatului, înființat de puterea regală. Stăpânirile acestea se află la originea domeniilor nobiliare din Transilvania. A doua sursă a fost domeniul regal, constituit sub regele Ștefan cel Sfânt și urmașii săi, alcătuit din teritoriile triburilor refractare politicii centrale. În secolele XII-XIII, în mari proporții și într-un ritm accelerat, o parte însemnată a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și urmașii săi, alcătuit din teritoriile triburilor refractare politicii centrale. În secolele XII-XIII, în mari proporții și într-un ritm accelerat, o parte însemnată a domeniului regal, organizat în comitate și administrat din cetățile regești, a trecut în stăpânirea elementelor nobiliare, fie prin donații, fie prin uzurpări. În aceste secole, domeniile erau întinse, încă din secolul al XII-lea, asistăm la danii regale în Transilvania. Domeniile nobiliare erau o realitate sub Andrei II (1205-1235) și ele se aflau mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regal, organizat în comitate și administrat din cetățile regești, a trecut în stăpânirea elementelor nobiliare, fie prin donații, fie prin uzurpări. În aceste secole, domeniile erau întinse, încă din secolul al XII-lea, asistăm la danii regale în Transilvania. Domeniile nobiliare erau o realitate sub Andrei II (1205-1235) și ele se aflau mai ales pe cursul Mureșului, de pildă, în comitatul Alba, un domeniu întins era cel al Silvașului (1246), un altul Sâncel, pe Târnave (1252), unul între Olt și Țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca "duce al Transilvaniei", au fost omologate de noul privilegiu general acordat nobilimii, în 1267, de Bela și Ștefan. Privilegiul regal le confirma stăpânirea cu titlu ereditar a pământului lor. Astfel, puterea centrală nu se mai poate opune expansiunii domeniului nobiliar în dauna celui regal. În ciuda rezistenței și reacțiilor spasmodice ale lui Bela IV și Ladislau Cumanul, intervalul 1241-1300, marchează consolidarea domeniului nobiliar și a nobilimii, în general. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se manifestă tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confirma stăpânirea cu titlu ereditar a pământului lor. Astfel, puterea centrală nu se mai poate opune expansiunii domeniului nobiliar în dauna celui regal. În ciuda rezistenței și reacțiilor spasmodice ale lui Bela IV și Ladislau Cumanul, intervalul 1241-1300, marchează consolidarea domeniului nobiliar și a nobilimii, în general. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se manifestă tendința de transformare a domeniului nobiliar în seniorie, stăpânire de pământ înzestrată cu atribute ale puterii publice, prin intermediul imunităților, prin care s-a transferat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regal. În ciuda rezistenței și reacțiilor spasmodice ale lui Bela IV și Ladislau Cumanul, intervalul 1241-1300, marchează consolidarea domeniului nobiliar și a nobilimii, în general. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se manifestă tendința de transformare a domeniului nobiliar în seniorie, stăpânire de pământ înzestrată cu atribute ale puterii publice, prin intermediul imunităților, prin care s-a transferat treptat o parte a puterii statului asupra stăpânirii de pământ. În 1267, prin privilegiul regal, oamenii senioriilor erau scutiți de orice dări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin privilegiul regal, oamenii senioriilor erau scutiți de orice dări, plăți, rechiziții și găzduiri în favoarea seniorilor. În secolul următor, în 1324, Carol Robert a acordat o nouă și largă scutire de dări nobililor și oamenilor lor, imunitatea fiscală a domeniului nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul și Andrei III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție permanentă, prin care nobilimea participă la conducerea politică a voievodatului. În acest fel, corpul nobilimii Transilvaniei ("universitas nobilium"), stare privilegiată în secolul al XIII-lea, devine stare politică. Consacrarea rolului constituțional al nobilimii a impus această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
centrale, în cazul Transilvaniei, a regelui Ungariei. Astfel, prin ocuparea pământurilor aparținând obștilor, a domeniilor cetăților și ale fruntașilor populației locale s-a constituit proprietatea regală în Transilvania, în secolul al XII-lea, această proprietate era mai însemnată decât cea nobiliară și bisericească. Cetățile mai vechi, centre politice, economice și administrative, intră în stăpânirea regelui. Acestea aveau în jur întinse domenii care alcătuiesc proprietatea regelui, iar acolo unde lipseau cetățile, se organizau "curți" regești. Puterea centrală a fost preocupată de întărirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
administrative, intră în stăpânirea regelui. Acestea aveau în jur întinse domenii care alcătuiesc proprietatea regelui, iar acolo unde lipseau cetățile, se organizau "curți" regești. Puterea centrală a fost preocupată de întărirea comitatelor regale-acestea înglobau pe lângă domeniile regale, și pe cele nobiliare și bisericești. Pe teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea acestuia. Din aceste domenii întinse, regele dăruia unor fideli, nobili și clerici, drept răsplată pentru sprijinul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răsplată pentru sprijinul lor. Pe aceste pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și clerici a avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și clerici a avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]