1,384 matches
-
Anca, au terminat biserica în numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în luna iulie 21, văleat (?)". Textul, reprezentând o cronică inedită a construcției, are meritul de a releva efortul ctitoresc al familiei Sărăcin din Sălașul de Sus, ce mai importantă familie nobiliară locală și a doua ca importanță în districtul hațegan după cea a Cândeșilor de la Râu de Mori. Timpul la care face referire pisania pare a fi mijlocul secolului al XV-lea. Întrucât textul dezvăluie "începerea" în piatră a bisericii, atunci
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
loialitatea lui, domeniile lui Bogdan și, în 1365, de asemenea voievodatul Maramureșului, aflat în acest răstimp în stăpînirea nepoților lui Bogdan, Ștefan și apoi Ioan. Însă nu toți cnezii nu au putut accepta ușor nouă stare de lucruri, deoarece titlurile nobiliare îi făcea supuși ai regelui, și îi priva tocmai de avantajul de care se bucurau pînă atunci: libertatea și autonomia locală. Familiile de cnezi care nu au acceptat vasalitatea lui au migrat în sud, în Năsăud, Țara Lăpușului și Țara
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
întreținut și populat pe cheltuiala să. Tot în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Balc, o altă ramură a familiei s-a strămutat în Polonia, unde s-a remarcat prin fapte de vitejie și a primit moșii și titluri nobiliare, dar și dreptul de a stăpâni domeniile dăruite după datinile străvechi românești. În anul 1607, principele Sigismund Rákóczy recunoaște originea nobilă a familiilor Cupșa Bota și Costan Bota; le acordă din nou titlu nobiliar lor și caselor lor și îi
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
și a primit moșii și titluri nobiliare, dar și dreptul de a stăpâni domeniile dăruite după datinile străvechi românești. În anul 1607, principele Sigismund Rákóczy recunoaște originea nobilă a familiilor Cupșa Bota și Costan Bota; le acordă din nou titlu nobiliar lor și caselor lor și îi scutește de plată tuturor îndatoririlor publice. Pe actul de nobilitate era imprimat că blazon o stemă pe cerul azuriu și un pușcaș în goană. Între actele administrative păstrate în biografia comitatului Solnoc se specifică
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
Din famila celui de-al doilea frate, stabilit în Măgoaja, a făcut parte și Grigore Pintea, zis Pintea Viteazul, fiul lui Cupșa Pintea și al Malinei, născut în 1670 în acest sat. 1666 este anul când se reconfirmă cu titluri nobiliare Gheorghe Cupșa și Teodor Bota, foarte probabil tatăl, respectiv unchiul lui Pintea Viteazul. Localnicii consideră numele Pintea drept porecla, care subliniază o anumita trăsătură de caracter - măreție. Porecla Pintea este consemnata pentru unii membri ai familiilor Cupșa și Bota din
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
Sălajului. În incinta complexului arhitectural se află o biserică de lemn construită în anul 1778 și declarată monument istoric. Biserica romană-catolică din Șimleu Silvaniei, clădire (monument istoric) ridicată în anul 1534 de către Báthory István, un descendent al familiei Báthory, familie nobiliară maghiară din Transilvania. Biserica suferă distrugeri în anul 1660 datorate atacurilor armate turce, este refăcută în 1666, în anul 1780 se construiește turnul, iar în 1984 orga. Biserica reformată din Șimleu, construită în anul 1730, suferă mai multe distrugeri dar
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
1876, iar din anul 2005 devine Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord Cetatea Báthory din Șimleu Silvaniei, monument istoric ce reprezintă rămășițele unei cetăți medievale transilvănene ale secolului al XVI-lea, construită de familia Báthory, destinată ca reședință nobiliară Ruinele „Cetății Măgura” din dealul "Măgura", reprezintă o fortificație datată în epoca medievală timpurie, construită din pământ și piatră. Reportaje
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
celebrării primei Zile a Armistițiului pe 11 noiembrie 1919. Cu această ocazie a fost dezvelit un cenotaf, operă a arhitectului britanic Sir Edwin Lutyens, a fost organizată o paradă militară a victoriei a Aliaților. În 1921, a fost create titlurile nobiliare de Earl of Kedleston și de Marquess Curzon of Kedleston în comitatul Derby. Spre deosebire de cea mai mare parte a membrilor conservatori ai cabinetului de coaliție al lui Lloyd George, Curzon nu l-a sprijinit pe premier în Criza Çanakkale și
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
a fost publicat pentru prima oară în 1854. Acțiunea romanului se petrece în Roma de la începutul secolului al IV-lea AD, în timpul persecuției creștinilor de către împăratul roman Dioclețian. Personajul principal al cărții este Fabiola, o tânără frumoasă dintr-o familie nobiliară romană. Ea este răsfățată de tatăl ei, Fabius, care nu-i poate refuza nimic. Fabiola pare să aibă totul, inclusiv o educație superioară în materie de filozofie, dar ea nu este mulțumită cu viața sa. Într-o zi, într-un
Fabiola (roman) () [Corola-website/Science/323260_a_324589]
-
localizat în comuna Căpâlnaș, Arad. A aparținut familiei Mocioni, ultima membră a familiei căsătorindu-se cu un membru al familiei conților Teleki. Ansamblul castelului este clasat pe lista monumentelor istorice din județul Arad cu . Castelul a fost ridicat de către familia nobiliară de origine aromână Mocioni, proprietară a domeniului. Familia Mocioni, prin reprezentantul ei, Constantin Mocioni, un preot ortodox, pleacă din Macedonia stabilindu-se în Ungaria. Cei cinci fii ai dai fac comerț la Budapesta și strâng o avere consistentă. Doi dintre
Castelul Teleki din Căpâlnaș () [Corola-website/Science/323365_a_324694]
-
Giambattista Cibo, sub numele de Papa Inocențiu al VIII-lea. Din 1431, structura Colegiului Cardinalilor se transformase radical, crescând numărul de cardinali-nepoți (de la 3 la 10), cel de cardinali ai coroanei (de la 2 la 8), și de reprezentanți ai familiilor nobiliare din Roma (de la 2 la 4). Cu excepția a trei oficiali curiali și a unui pastor, cardinalii erau „principi cu concepții laice, care nu se îngrijeau de viața spirituală a niciune biserici latine cu membrii ei”. Când a murit Inocențiu al
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
construit la 4 m distanță în vest de capelă, amintește donjonul greavilor de la Câlnic și Gârbova, la fel forma ovală a incintei cu care s-a înconjurat cetatea cuprinzând vechiul cimitir cu capelă. Deoarece Viscri n-a fost niciodată proprietate nobiliară, numai familia greavului, conducătorul obștii sătești, a ridicat turnul de locuință, în a doua jumătate a secolului XIII spre folosință personală. Întrucât temelia turnului taie un mormânt, avem dovada că el a fost clădit ulterior capelei, când locul nu mai
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
ale munților Poiana Ruscă, se găsește satul Roșcani, menționat documentar, ca „Roskan”, în anul 1491. În interiorul unei fortificații străvechi, astăzi dispărută, a fost ridicat, în perioada medievală, un edificiu din zid impunător, martor al bunăstării dar și al decăderii familiei nobiliare românești locale Caba: biserica-monument istoric ”Buna Vestire”. Lăcașul, tip „sală”, este compus dintr-un altar semicircular decroșat, un naos dreptunghiular spațios și un pronaos similar ca formă, precedate la apus, de un coridor, deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță masiv
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
vestic, încadrat de două capele mortuare, destinate mormintelor ctitorilor. Controverse au suscitat și identitatea ctitorilor și destinația inițială a bisericii. O primă ipoteză susține că edificiul ecleziastic ar fi fost ridicat la sfârșitul secolului al XIII-lea de membrii familiei nobiliare maghiare Illyei din neamul Ákos (familie care în 1292 a primit permisunea regelui pentru a aduce primii coloniști valahi pe mosia lui); varianta ca stăpânii catolici să fi ridicat o biserică de zid, destinată supușilor iobagi de altă ”religie”, poate
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
așezări de pe valea Râușorului, satul Suseni (comuna Râu de Mori), pe un pinten stâncos al Munților Retezat se înalță și astăzi ruinele celei mai mari cetăți cneziale din Transilvania, cetatea Colțului, leagăn și simbol al înfloririi celei mai puternice familii nobiliare românești din Țara Hațegului: Cândeștii. De cealaltă parte a pârâului, pe un mic tăpșan, a fost ridicat un lăcaș de cult ciudat, cu aspect de fortăreață: biserica-monument istoric a schitului actual Suseni-Colț (HD-II-m-A-03460). Așa cum se prezintă astăzi, edificiul este rezultatul
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
văleat 7013 [1505 n.n.] m[ai/artie] 28, popa chir G[hena]die”. În acest caz, încăperile din turn, dotate cu sobe cu horn, au putut suplini, măcar parțial, rolul unor chilii; altele, greșit identificate cu ruinele unei vechi curți nobiliare - o demonstrează rezultatele cercetării arheologice din anul 1981 -, fuseseră ridicate în apropiere. Așadar, posibilitatea funcționării unei mănăstiri ar trebui luată neapărat în calcul, dacă nu de la începuturile edificiului, măcar prin secolele XVI-XVII, atunci când familia Kendeffy, odată ieșită din Ortodoxie, ar
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
fuseseră ridicate în apropiere. Așadar, posibilitatea funcționării unei mănăstiri ar trebui luată neapărat în calcul, dacă nu de la începuturile edificiului, măcar prin secolele XVI-XVII, atunci când familia Kendeffy, odată ieșită din Ortodoxie, ar fi putut ceda călugărilor spre locuire fosta curte nobiliară, demodată ori devenită inutilă. Strâns legată de destinele Cândeștilor, aflați în plin proces de maghiarizare, istoria mănăstirii cu greu poate fi urmărită după mijlocul secolului al XVI-lea. Profanarea altarului printr-o inscripție zgâriată în anul 1592 ar reprezenta un
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
Ruinele Curții nobiliare a Cândeștilor se află în localitatea Râu de Mori din județul Hunedoara. Ansamblul, care cuprinde curia, capela și zidul de incintă, figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Curtea cnezială a familiei Cândea (cneaz al Țării Hațegului
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
Gheorghe Alexandru Ruset-Roznovanu, cunoscut și sub numele de Rosset-Roznovanu sau Rosetti-Roznovanu, (n. 1 martie 1834, Roznov - d. 2 octombrie 1904, Roznov) a fost un ofițer și politician român, membru al familiei nobiliare Rosetti. Gheorghe Ruset-Roznovanu a fost ispravnic al județului Neamț între anii 1871-1876, a participat la Războiul de Independență având comanda Brigăzii 4 Călărași și ulterior, după retragerea din armată, a fost ales deputat și senator din partea Partidului Conservator. Gheorghe Ruset-Roznovanu
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
licantropiei este prezentă și în arta cinematografică, un exemplu în acest sens fiind filmul "Omul-lup" ("The Wolfman", 2010), considerat una dintre cele mai bune ecranizări ale acestei teme. Imaginea acestui mamifer este prezentă pe armura și emblema mai multor familii nobiliare: Mai multe localități sau regiuni din întrega lume au acest animal, fie în denumire, fie pe stema acestora: Lupul apare în multe proverbe și expresii românești (dar și în alte limbi):
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
introdus stilul cotidienelor conținând titluri mari și imagini. Mai târziu, Alfred Harmsworth a înființat Weekly Dispatch, London Evening News și The Times. Astfel, Harmsworth deținea nu doar zarele populare ci și primul ziar de tipul quality. El a primit titlul nobiliar de Lord Northcliffe, și a devenit un persoanj puternic și influent. După moartea lui Northcliffe, în 1922, ziarele au fost preluate de fratele său, care conducea deja Daily Mirror și Sunday Pictorial. Harold Harmsworth a fost de asemenea ridicat la
Magnații mass-mediei () [Corola-website/Science/325041_a_326370]
-
va avea două fetițe, Cecilita și Patricia, nepoatele bunicilor Victoria și Joaquín Rodrigo. Ca o recunoaștere a întregii sale remarcabile biografii muzicale, lui Joaquín Rodrigo i s-a acordat în anul 1991, de către regele Juan Carlos I al Spaniei, titlul nobiliar onorific de „"Marchiz al Grădinilor din Aranjuez"". Victoria, soția sa, moare la 21 iulie 1997, iar Joaquín Rodrigo însuși o urmează doi ani mai târziu, pe 6 iulie 1999, în locuința din Madrid, înconjurat de familie. Rămășițele lor pământești au
Joaquín Rodrigo () [Corola-website/Science/325151_a_326480]
-
de mină sau de minele de aur s-a dezvoltat treptat o altă așezare numită Olah Banya (Baia Română) sau mai tarziu Băișoara (Kis Banya), componența un timp al domeniului cetății IAră, iar ulterior ajunsă în stăpânirea mai multor familii nobiliare precum Jarai, Zichy, Csan, Lupsai, Zarkadi, Kende etc. De altfel documentele păstrate pentru perioada anilor 1450-1540 fac dovada celor spuse. Astfel, spre exemplu, membri ai familiei Zarkadi își pierd treptat o parte din stăpânirile obținute în Băișoara prin zălogirea acestora
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
Dinastia lor sau a Ahalolfingilor a reprezentat o familie nobiliară din Germania medievală, de sorginte alemanică. Familia a apărut în timpul Imperiului Carolingian, fiind consemnată ca posedând pământuri nu numai în Alemania, dar și în Bavaria, Franconia și Italia. Baza puterii lor se afla în jurul văii râurilor Neckar și Dunăre. i
Ahalolfingeri () [Corola-website/Science/325250_a_326579]
-
o dinastie medievală din Germania medievală care s-a aflat la conducerea Ducatului de Bavaria de la sfârșitul secolului al IX-lea până la anul 985. Strămoșul familiei lor a fost markgraful Luitpold de Bavaria (d. 907), posibil descendent din familia medievală nobiliară Huosi și probabil a fost în legătură cu Dinastia Carolingiană imperială prin Liutswinda, mama împăratului Arnulf de Carintia. Prin dinastia regală a Ottonienilor, fiii și nepoții lui Luitpold au devenit duci de Bavaria, după cum urmează: Luitpold, markgraf de Carintia și de Pannonia
Luitpoldingi () [Corola-website/Science/325249_a_326578]