2,731 matches
-
satira, epistola. Specii epice: epopeea, fabula; Speciile dramatice sunt: tragedia și comedia. Sunt considerate specii superioare: oda, epopeea, tragedia; iar specii inferioare: satira, epigrama, fabula, comedia. Personajul literar clasic reprezintă un tip ideal, cu Însușiri morale Înalte, căutat În rândul nobilimii și al familiei regale. Dominat de o singură trăsătură de caracter, personajul clasic nu evoluează (se confundă cu caracterul ilustrat). Acestea se leagă de trăsăturile fundamentale ale curentului: echilibru, armonie și seninătate. Sursele de inspirație ale scriitorului clasic se reduc
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lecție. Testele pentru următoarele fragmente pot fi următoarele : II.1. Ce a grăbit izbucnirea răscoalei? 2. Ce s-a întâmplat la Mesteacăn pe 31 octombrie 1784? 3. Ce zone sunt cuprinse de răscoală? III.1. Când adresează țăranii un ultimatum nobilimii? 2. Ce cer țăranii în acest ultimatum? IV.1. De ce hotărăște Horea să înceteze lupta? 2. Cum au fost pedepsiți țăranii? 3. Ce urmări a avut răscoala? La sfârșit se vor discuta cu elevii întregii clase răspunsurile la întrebări, astfel încât
Coronița prieteniei by Iliese Dorina – Liliana, Şcoala. Nr. 88 „Mihai Viteazul”, Bucureşti () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93010]
-
rădăcinile, în parte, în viziunea diferită pe care aceste două țări au dezvoltat-o cu privire la Rusia și la problema unității slave (panslavismul, care merge înapoi în timp la anul 1848), ca și într-o apreciere diferită a rolului pe care nobilimea l-a jucat în istoria acestor țări. 7. Care sunt problemele pe care țara și regiunea trebuie să le adreseze în viitorul apropiat? În opinia mea, problema principală este educația în înțelesul larg al cuvântului, nu anumite specializări, deși acestea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Personajele sunt, ca regulă generală, prostituate. Începând din secolul al XVIII-lea, romanul este genul care predomină; personajele provin din diverse medii, înregistrându-se totuși o netă predilecție pentru reprezentanții celor care se află în fruntea ierarhiei sociale, clerul și nobilimea, cel puțin cât privește eroii masculini. Secolul al XIX-lea este în același timp o perioadă de strict control al moravurilor și de intensă producție de opere destinate unui public restrâns de cunoscători. La sfârșitul secolului al XIX-lea, lectura
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Nicolae I, care, mergând în continuarea politicii duse de bunica sa, Ecaterina a II-a, dorea abolirea servajului. Deși autoritar și temut de supușii săi, el nu va reuși însă să își ducă dorința până la capăt, lovindu-se de rezistența nobilimii locale ce își vedea subminate drepturile. Totuși, va impune o serie de schimbări ce vor ameliora situația țăranilor aserviți. Printre colaboratorii săi de încredere în acest domeniu se număra și nimeni altul decât contele Pavel D. Kisseleff, cel care cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
societatea rusească, motiv pentru care a și rămas o referință în literatura de specialitate. Ultimele șapte luni din sejurul său în Rusia, Haxthausen și le petrece la Moscova, unde frecventează diferite saloane, făcând cunoștință cu o serie de reprezentanți ai nobilimii, printre care și tineri intelectuali slavofili (Starr, 1968, 469-470; Dennison și Carus, 2003, 567-568). Studiul rezultat în urma acestei călătorii se intitulează Studien über die inneren Zustände des Volkslebens und insbesondere bis ländlichen Einrichtungen Russlands (Studii asupra stării interioare, viața poporului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
al XIV-lea, „o structură organizată de persoane, de la un grup specific la umanitatea întreagă” (Williams, 1983, 70). Interesantă este folosirea foarte timpurie a cuvântului common ca adjectiv și ca substantiv, the common and commons, prin contrast cu lorzii, cu nobilimea. Common poate fi folosit pentru a afirma ceva care este împărtășit sau pentru a descrie ceva care este obișnuit. Este dificil să datăm sensul peiorativ al termenului common, care, după mărturisirea autorului, atunci când a apărut era foarte firav. Este semnificativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
-lea a fost clădit pe vremea când Domnul Le Pelletier de Morfontaine era în funcție și, cu acest prilej, regele i-a acordat Cordonul Albastru, care nu putea fi dobândit decât prin rang, atunci când cineva nu făcea parte din înalta nobilime. Acest Cordon Albastru i-a sucit în așa hal mințile, încât îl purta mereu; sunt ispitită să cred că și-l punea dis-de dimineață, pe halat. Într-un rând l-am zărit cățărându-se pe stâncile care mărginesc lacul de la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
anume. Fouché, văzând această tânără putere, a avut ideea să-și facă din ea un in stru ment. La început, a vrut s-o introducă pe Doamna Récamier ca doamnă de onoare în casa imperială; nu-i era pe plac nobilimea și ar fi vrut să aibă la Curte pe cineva influent și devotat. Dar ea n-a vrut să accepte acest rol. Curând a început să facă parte din opoziție, mai ales prin prietenii ei și prin ideea pe care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asupra averilor mobiliare și clericale nu au fost sprijinite de monarhie; silit să demisioneze, emigrează în Anglia; a fost înlocuit cu Brienne. CAMBACÉRÈS, JEAN JACQUES RÉGIS DE, duce de Parma ăMontpellier, 1753-Paris, 1824). Jurisconsult și om de stat. Deputat al nobilimii în Statele Generale, apoi în Convenție; Membru al celui de al doilea Consulat ă1799-1802), arhicancelar al Imperiului în 1804, când ia parte la elaborarea Codului Civil. Membru al Academiei Franceze. CANOVA, ANTONIO ăprovincia Treviso, 1757-Veneția, 1822), sculptor italian. Principalul reprezentant
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ținta atacurilor montaniarzilor, ca și amicii săi Brissot și Roland de La Platière. Este adus în fața Tribunalului Revoluționar și, la citirea capetelor de acuzație, se sinucide cu un pumnal ă1793). CLERMONT-TONNERRE, STANISLAS MARIE ADÉLAÏDE, conte de ăPont-à-Mousson, 1757-Paris, 1792). Deputat al nobilimii în Statele Generale. A votat în mod liberal pentru drepturile protestanților, ale evreilor, ale artiștilor, în general pentru abolirea privilegiilor. În 1770 înființează Jurnalul amicilor constituției monarhiste. -, -CONSTANT, BENJAMIN pe numele întreg HENRI BENJAMIN CONSTANT DE REBECQUE ăLausanne, 1767- Paris
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1834). General și om politic. Din 1777 până în 1783 ia parte la războiul de independență a coloniilor engleze din America de Nord, alături de insurgenți, devenind general și deputat în Statele Generale în 1789. După căderea Bastiliei, organizează Garda Națională ca reprezentant al nobilimii liberale, dornică să reconcilieze regalitatea cu Revoluția; este expus astfel atacurilor violente ale lui Marat. La 17 iulie 1791, în calitate de comandant al Gărzii Naționale, reprimă brutal manifestația republicană de pe Câmpul lui Marte, marcând astfel victoria temporară a moderaților; emigrează din
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Doilea Imperiu, în 1870. LEROI, JEAN BAPTISTE ă1719-1813). Fizician. S-a ocupat și de electricitate, a inventat o mașină electrică și a perfecționat paratrăsnetul. -LÉVIS, GASTON PIERRE MARC, duce de ă1764- 1830). A intrat în Statele Generale ca deputat al nobilimii. A emigrat în 1792 pentru a servi în armata prinților. Rănit la Quibéron, a avut șansa de a se salva pe un vas englez. A revenit în Franța după 18 Brumar și nu s-a mai ocupat decât de literatură
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Prusiei și, după înfrângerea de la Sedan, este înlăturat și dus ca prizonier în Germa nia, de unde pleacă în Anglia ă1871). LUYNES, LOUIS JOSEPH CHARLES, duce de ă1748 -1807). Al șaselea duce de Luynes, pair al Franței în 1771, deputat al nobilimii în Statele Generale; nu emigrează după persecuțiile 313 antinobiliare și devine senator în 1803; este tatăl lui Louis de Luynes, duce de Chevreuse, soțul Doamnei de Chevreuse. MADAME = CHARLOTTE-ÉLISABETH DE BAVARIA, prințesă palatină ăHeidelberg, 1652-Saint-Cloud, 1722). La Curtea regală a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Mounier. Este depistat și arestat la Amsterdam și închis pentru patru ani ă1777-1780) la Vincennes, de unde îi scrie iubitei, aflată acum într-o mânăstire, niște scrisori de dragoste publicate postum sub titlul Scrisori către Sophie. În 1789, respins de nobilime pentru moravurile sale, este ales depu tat al Stării a treia din Aix și apoi președinte al Adunării Constituante și devine cel mai important orator al ei. Ca om politic, scopul său a fost instituirea monarhiei constituționale și, în acest
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
servituților vieții de Curte, unde a fost prezentat la vârsta de 17 ani, devenind mușchetar; participă la câteva campanii militare, dar în 1702 își dă demisia, ceea ce îl irită pe monarh. Întors la Curte, se situează pe pozițiile conservatoare ale nobilimii cu ascendență seculară, contestând cu tenacitate privilegiile celor înnobilați recent și revendicând respectarea strictă a ierarhiei protocolare. Intră în Consiliul de regență ă1715), dar ascensiunea lui politică nu durează și este trimis ambasador în Spania pentru a fi îndepărtat de la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este recuperată de marile familii celte, pe care Cezar le numește equites, *cavaleri. Ei constituie o aristocrație care se adună în consiliu sau *senat, adunare a conducătorilor cetății. Magistrații, *vergobret, sînt desemnați de consiliu pentru a asigura permanența puterii. Această nobilime militară galică își întemeiază puterea pe oamenii pe care îi controlează și care sînt în serviciul ei: *ambacții sau oameni de arme și *clientela, formată din oameni liberi, fără avere, care constituie cea mai însemnată parte a poporului. Cezar citează
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din oameni liberi, fără avere, care constituie cea mai însemnată parte a poporului. Cezar citează cazul helvetului Orgetorix care dispunea de aproximativ 10000 de oameni. După dispariția monarhiei, puterea religioasă a regilor trece la clasa druizilor, recrutați de asemenea din nobilime. Druidismul este într-adevăr un fenomen tardiv în lumea celtică și se pare că a apărut în insula Bretania. Învățămîntul druidic era numai oral; de aceea avem puține detalii asupra conținutului său. În Galia, druizii se adună o dată pe an
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe an în pădurea Carnuților. Dacă acolo culeg vîscul, conform viziunii tradiționale asupra rolului lor, tot acolo își desemnează și șeful suprem și reglează diferendele care îi opun pe indivizi. Scutiți de impozite și de serviciul militar, răspunzători de educația nobilimii galice, druizii au o influență foarte puternică asupra societății galice, ca druidul eduenilor, Diviciacos, care era de asemenea magistratul (vergobret) cetății sale pe la 60 î.I.C. Această evoluție politică și religioasă corespunde de asemenea unei transformări profunde a habitatului cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
artizanală sînt astfel reprezentate în acest oppidum eduen și ilustrează centralizarea progresivă a activităților în detrimentul zonelor rurale ca și protourbanizarea Galiei celtice înainte de cucerirea romană. Această evoluție reunește transformările societății galice. Oppidum-ul devine sediul puterii și locul de reședință al nobilimii care își întărește autoritatea asupra pămînturilor pe care le controlează. Deschiderea Galiei către produsele mediteraneene, în particular vinul și ceramica, pe care negustorii italieni le procură galilor, necesită o producție mai importantă permițînd astfel eliberarea surplusurilor pentru schimburile comerciale. Tot
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Imperiul pînă la Elba: germanicul Arminius nimicește cele trei legiuni ale legatului Varus în anul 9 d.I.C. și pune capăt în mod definitiv acestui proiect. De acum înainte, regiunile renane constituie în același timp limitele Galiei și ale Imperiului. Revoltele nobilimii galice. Războiul dus de Roma pe Rin costă scump. Tiberius, succesorul lui Augustus, intensifică presiunea fiscală asupra popoarelor galice: cetățile scutite de impozite, ca acelea ale eduenilor și trevirilor, își pierd privilegiile. Exploatarea economică a Galiei cu confiscările de pămînturi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
criză și de confuzie în Imperiu. Conflictele între candidații la tronul imperial favorizează revoltele în Galia. Prima este de origine rurală, în jurul lui Maric, pe teritoriu eduen. El se proclamă eliberatorul galilor și atrage în jurul său pe oamenii de la țară. Nobilimea eduenă și armata romană colaborează pentru a înfrînge această răscoală populară, prim exemplu de revolte țărănești în Franța. Între timp, Galia este trecută sub controlul unui *legat de legiune, Vitellius, proclamat împărat de trupele sale. Un ofițer de origine germanică
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trevirilor și Julius Sabinus, un lingon, profită de acestă situație pentru a proclama, în 70 d.I.C., pe Rin, Imperiul Galilor. Dar delegații cetăților galice, reuniți la Reims, refuză acest imperiu și-și afirmă fidelitatea față de Roma și noul împărat Vespasian: nobilimea galică alege pacea romană. Odată revolta înfrîntă, Galia se angajează, începînd cu Vespasian, într-o integrare profundă în lumea romană, care îi asigură pentru un secol o perioadă de pace și de prosperitate. DOCUMENT 1 Fortificațiile lui Cezar în fața Alesiei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
romani din Galia, inclusiv celor care aparțin unei cetăți latine. Senatul acceptă cu reticență pentru edueni (document 1, p.57), dar această concesionare a trebuit să fie apoi extinsă și la alte cetăți. În acest fel, în cursul secolului I, nobilimea galică se integrează din ce în ce mai mult puterii romane. Unii nobili obțin la începutul Imperiului dreptul de cetate și numele lor păstrează mărturia acestui lucru, căci reiau pe cel de Cezar și de Augustus: Caius Iulius. Această generație de "Iulius" este ilustrată
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Pentru Germanii, Augustus fondează altarul ubienilor, unde Claudiu întemeiază mai tîrziu, în anul 50 d.I.C., orașul Köln. Împăratul Vespasian completează organizarea cultului imperial fixînd regulamentul cultului provincial de la Narbonne. Accesul la preoția provincială este o importantă promovare socială căutată de nobilimea locală; în unele cazuri, ea poate folosi ca trambulină pentru o carieră de nivel mai înalt în administrația imperială. În afară de aceasta, localizarea la Lyon a reuniunii delegaților celor trei provincii ale Galiei dă un loc privilegiat acestei cetăți care, de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]