2,234 matches
-
secretele cel mai bine ascunse, mama ne privește cu satisfacție, așa cum ne privea pe vremuri pe mine și pe Yotam, Noga se agață de ea, iar eu observ cât de mult seamănă, nu atât la nuanțe, cât la generozitatea și noblețea trăsăturilor feței, cu pomeții înalți, buzele frumos conturate, cât de frumoasă este, în pijamaua ei colorată, cu buclele prinse într-o coadă neglijentă, cât este de frumos să îi fiu soră, fără povara nesfârșită a îndatoririlor de mamă, iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
către bucătărie și care e supraîncărcat cu tot felul de obiecte decorative care mai de care mai surprinzătoare: cizme Wellington de dinainte de război, costume de vânătoare vechi, împuțite și pătate de sânge de la nenumărații fazani împușcați și îndesați prin buzunare. Noblețea nu poate fi cumpărată. E moștenirea generațiilor care au trăit în această casă, și-au scuturat noroiul de pe cizme pe răzătoarea de fier de lângă ușa din spate, au intrat în bucătărie să ceară ceva de mâncare și s-au trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beaucéant, gata oricând să meargă - și Încă splendid - la petrecerea lor de moarte și de cutezanță, iar sudoarea de care vorbea sfântul Bernard era probabil un luciu arămiu ce Împrumuta o noblețe sarcastică surâsului lor dătător de fiori, În timp ce erau gata să-și celebreze cât se poate de crunt despărțirea de viață. Adevărați lei În război, cum zicea Jacques de Vitry, miei plini de blândețe pe timp de pace, dârji În bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
același timp acceptă senină moartea: „Nu te-ntrista, iubitule! Ce este moartea? O cale către pace.” Ultima scenă redă mărinimia pașei Selim care, impresionat de puterea dragostei lor, îi iartă lăsându-i să ia corabia și să plece. Se apreciază noblețea pașei și opera se încheie cu: „Fii generos și nobil, Să știi să ierți. Trăiască pașa Selim!” În ropotul de aplauze, Cezar, Dan și Doina se ridică să plece continuând discuția: — Și zici, Cezar, că lucrurile s-au mai schimbat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
răbdător că funcția fundamentală a mașinii nu este, cum se consideră de obicei, cea de-a scurta distanțele, deplasîndu-l pe om dintr-un loc în altul. Aceasta este doar o funcție secundară și, dacă stai să te gândești bine, inutilă. Noblețea mașinii constă în posibilitatea de a claxona, adică de-a comunica și a se comunica. Claxonarea, așa cum o concepea Emil Popescu, era vocea, până acum oprimată și sugrumată de om, redusă la un singur sunet animalic, gutural, dar de acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru zdrobirea militarismului prusac [...]. Noi nu putem rămâne străini de bucuria ce o inspiră conștiința superioară a națiunii americane. Înseamnă ca o zi mare de sărbătoare intrarea ei în război, deplin convinși că tragedia României prin noul nostru aliat câștigă noblețe și câștigă în făgăduințele de a i se realiza ținta cu o oră mai curând.” Este util de precizat că, în coaliție, S.U.A. și-au rezervat un loc aparte, de asociat al Aliaților, pentru a-și păstra o anumită libertate
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
aceste energii o proiectează spre paradigma ființei omenești. Răspunzând unei astfel de chemări survenite dinspre absolut, omul evocă implorator nu doar transcendența, ci și repoziționarea sa întru transcendență. Acest pas resurecționar este un titanic avânt metafizic în care omul dobândește noblețe atemporală, iar transcendența se relevă ca demiurgie activă. Cuprins Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică / 11 Demonizarea eului și introspecția eșuată / 41 Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu / 113 Fluxul mundaneității inserate temporalului ce mistuie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne bântuia fantomatic încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de conștiința umană ca fiind, indiferent de poziționarea în spațiu și timp, drept una din energiile cele mai redutabile pe care le poate genera și susține ființa frivolă a omului. Visarea creatoare, curajul împins spre extremele incoștienței ce păstrează totuși noblețea sau gestul autodepășirii sinelui prin supra-normalitatea sacrificiului toate aceste trăsături inedite pot caracteriza pe cei ce se deschid reciproc întru iubire. Ancorarea în această paradigmă a dragostei îi face purtătorii unor potențe ce-i ridică cu mult peste normalitatea celor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trei actori epici. Dacă pragmatismul țărănesc al Vicăi este să obțină în avans cu o săptămână banii fixați o dată la două luni, pentru memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă în a oferi acești bani - în orice condiții - pentru a-și sublinia noblețea. Autoarea a făcut tocmai din acest personaj placa turnantă din Dimineață pierdută : acea psihologie mobilă care să aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
interioritate avidă, acceptând absolut totul, pentru a avea ce procesa. Idealism, dar și sado-masochism, voyeurism, gustul plin și proaspăt al propriei umiliri, „interminabilă interpretare“, implicare de soț și detașare de observator lucid. Pornisem la drum cu un intelectual de mare noblețe morală, à la Camil Petrescu, și am ajuns în infernul discutabil al personajului de tip Anton Holban. „Capitolul“ Ștefan Mironescu este cel mai fascinant din roman. Am avut nevoie de acest parcurs destul de lung ca să demontez și să corectez clișeele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el o permanentă provocare, își spuse Gabriel, vede viața alături de el ca pe o luptă, și crede că asta înseamnă iubire. George ar fi trebuit să se însoare cu o fată blajină, supusă, nu cu femeia asta de o ridicolă noblețe. Și, își spuse în continuare Gabriel, asta-i cea mai intimă conversație pe care am avut-o vreodată cu Stella.“ — Ar trebui să pleci pentru un timp, să-ți iei o vacanță de la George. Nu fi proastă. — Ar trebui, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și simplu să le alungăm, precum oamenilor din vechime care gândeau că înfrâng diavolul. Și în acele momente, să ne căutăm sprijin în lucrurile pure, întorcându-ne mintea spre oameni buni, spre ce-i mai bun în munca noastră, spre noblețea și frumusețea artei. Asemenea sprijin ne stă oricând la îndemână, doar să vrem să-l căutăm. Să ocolim cinismul care afirmă că lumea noastră e atât de îngrozitoare încât am putea înceta să ne mai sinchisim de ea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în raport cu ceea ce se vede. A repera redundanțele, "rezonanțele semantice" (G. Durand). Pe scurt, a face un comparatism ce ia în serios aceste curioase consonanțe. A pune în funcțiune o investigație metaforică, analogică, toate lucrurile permițând a-i reda titlul de noblețe a ceea ce Gabriel Tarde numea "o înțelegere alegorică"97. Durata lungă a mitului, în ceea ce are el "arhaic", adică principial, fundamental, poate astfel să ne informeze despre misterioasa cunoaștere ordinară care "știe", din știință incorporată, că trebuie "de toate pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la calități inițiatice (calități morale, calități fizice și calități sociale) toate cu un dublu scop: -realizare în lumea profană și -realizarea în lumea gloriei, postmortem de tip fairplay: magnitudine, măiestrie, moderație, afabilitate, afecțiune, atenție, sinceritate, solidaritate, sobrietate, obediență, ordine, onoare, noblețe, necesitate, naturalețe, educator, eficient, rațional, reciproc, receptiv, inițiere, ideal, iubire, energie, elevare, esență. Imaginarul sportiv este o problemă a cunoașterii, o problemă gnoseologică referitoare la raportul dintre subiect, ego și obiect, alter ego, se pune problema reprezentării, din perspectiva constelațiilor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
toate planurile, la nivelul formei și al conținutului, însă, în această ultimă carte, poetul a inserat și câte cinci sonete din fiecare dintre celelalte, accentuând armonia întregului, fiindcă este remarcabilă vocația autorului pentru rafinament, distincție, ceea ce aduce o aură de noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc doar atât cât poate să dureze / Hotarul meu uitării dând obol, dar, e mulțumit, așa cum menționa în Cuvântul autorului, că, prin noblețea graiului în rimă, a putut să-și împlinească un vis. Ion Murgeanu: Poeme septuagenare Chiar din primele poezii ale volumului de Poeme septuagenare al lui Ion Murgeanu, se poate remarca, la fel ca în cazul majorității poeților, un acut sentiment
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par folosite adesea pentru eufonie, dar au, totodată, menirea de a descrie un areal spiritual dominat de lirism (indus, adesea, de referirile la o floră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor - vizuale, olfactive -, reprezentată de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere, de crinul - simbol heraldic, emblemă a purității -, în stare să sfâșie destin sau: orficul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mi s-a făcut rău. Avea obrazul învinețit și buzele năpădite de muște. Am plecat de-acolo scuturîndu-mă de silă și contrariat. Până atunci crezusem că sinuciderea este un gest filosofic. Un pact cu viața rupt. Le atribuiam sinucigașilor o noblețe tragică, de oameni care își recunoșteau eșecul sau nefericirea și, după ce pierduseră toate bătăliile, aveau tăria să încheie cu o victorie care nu le mai servea la nimic, o victorie asupra fricii de moarte. Ei pătrundeau liberi în metafizică după ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gata să mă scol; să cânt și să dansez pe nisip, iar apoi să mă arunc în valuri. Dar nu m-am ridicat. "Vorbe. Din păcate exemplul acelor fete nu mi se potrivește deloc. Eu n-am avut niciodată nici noblețea, nici discreția lor." După cum vedeți, știam adevărul chiar în vis, domnilor. A fost o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităților mele. Și, neobținînd-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dușmănit și adorat cu dulce inconștiență. Amețitor creuzet de alogenie pitorească, ironizat, sabotat și venerat, spulberat de toate vânturile și tropăit de toate copitele, plin de biserici, cârciumi și grădini, oraș a cărui lege a rămas fărădelegea și-a cărui noblețe paradoxală e azi de căutat mai ales în nimicnicia mahalalei. Mai e ceva de sperat de la ignoranța criminală și megalomania agresivă a noilor îmbogățiți, de la fobia față de patrimoniu a noilor valuri de investitori antreprenori-constructori, care țopăie drăcește pe superbul stil
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă grăbesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
împăduriri, câteva canale de irigație... și altele asemenea. Adevărat: să-i lăsăm de-o parte, acum, pe bogătașii tunurilor și turnurilor țigănești, oamenii acumulărilor sălbatice, pleziriștii fără proiect și fără strategie de dezvoltare, cei pentru care averea nu înseamnă vechime, noblețe și obligație aristocratică, mândrie și răspundere, rădăcini moș tenite, temeinicie, chibzuință, reinvestire pentru refacerea țesutului social. Precum kitsch-ul, care azi jignește simțul estetic pentru ca mâine-poimâine să devină artă, tot așa trufașii bogătași de acum, cei puși exclusiv pe acumu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
abia apoi din cel al memoriei, deoarece, dacă le încurci, riști, se zice, să nu mai ții minte nimic. Măslinii mi-au dat, mereu, o impresie de răbdare dezolată și blândă, iar chiparoșii m-au trimis cu gândul, constant, prin noblețea lor funerară, la corurile tragediilor antice. Ce legătură au toate acestea cu spiritul clasic? Probabil, nici una. Dar mă grăbesc să întreb: ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe, de o desăvârșită simplitate, cu aspectul lor inițial
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
caște gura pe străzi. Sala Operei e de-a dreptul fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]