18,350 matches
-
Vintilă, publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. Doar când iubești si esti iubit trăiești cu adevarat doar când iubești si esti iubit realizezi că viața este foarte frumoasă doar când iubești si esti iubit plutești într-un nor de fericire doar când iubești si esti iubit ești invincibil doar când iubești ... Citește mai mult Doar când iubeștiși ești iubittrăiești cu adevăratdoar când iubeștiși ești iubitrealizezi că viațaeste foarte frumoasădoar când iubeștiși ești iubitplutești într-unnor de fericiredoar când iubeștiși
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PARTITURI DE TIMP Autor: Ada Segal Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului PAȘI DE TOAMNĂ În strai de frunze ruginite, Toamna a ieșit la promenadă, Un nor și vântul o-nsoțesc la braț, Ploaia-i cântă o "torențială" sernadă. În livadă se oprește doar să guste Fructul interzis al mărului, Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă, Ispita "păcatului". Se oprește o clipă să se admire, În oglinda
PARTITURI DE TIMP de ADA SEGAL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378211_a_379540]
-
Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă, Ispita "păcatului". Se oprește o clipă să se admire, În oglinda fumurie a lacului, Și transparente picături de diamante, Așterne pe covorul câmpului. A așteptat, tăcută o vară-ntreagă, Ascunsă în dantela unui nor, Ca, în sfârșit să poată să culeagă, Rodu-mbătător al viilor. Cu pletele în vânt împrăștiate, Desculță, clipocind pe stradă... Pășind în urma verii ce-a plecat... Toamna, a ieșit la promenadă! VIAȚĂ DE POETĂ Înconjurată sunt, de muze, Metaforele-mi sunt
PARTITURI DE TIMP de ADA SEGAL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378211_a_379540]
-
luați învățătură și-aminte la ce spun, oricine zice altfel, e doar un biet nebun ! se stinge-n urmă larma cu focul tras în jar, cu licurici sub frunze si valuri stinse-n far. iar stelele ascunse de voalul unui nor priveau spre soare`apune să vină-n ajutor. dar înțeleptul astru zăcea să-și facă somnul lăsând lumini și umbre să vină de la omul ce izvădise singur prin picura de rouă, o`nțelepciune care, dădea o lege nouă. *** Volumul "Povești
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
sau la galop, Se joacă vântu-n coama-i răzvrătită. Chiar de-i udat de ploaie strop cu strop, Aleargă pe câmpia nesfârșită, Spre dragostea atât de mult dorită, Luminile din cer le strânge-n snop. Și ca Pegas, plutind pe lângă nor, Aduce fii de zei, aduce prinți, Să stingă-n inimi veșnicul fior, În tain-ascuns, departe de părinți. Iar cavalcada cailor e zbor Și au aripi de îngeri sau de sfinți. CALUL NEGRU El vine dintr-o noapte fără lună, Lucind
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
care noi am așteptat și s-a produs, îi oferă lui șansa să rupă lanțurile în care poezia a fost încătușată, să dezrobească el, poetul tânăr, cuvântul, prin forța vulcanică de expresie pe care i-am remarcat-o atunci. Pe norii versurilor îndrăznețe - îmi amintesc că am făcut trimitere atunci spre un poet reșițean, Constantin Rupa - vegheau nu îngeri ci antidiavoli. Poezia induce o forță interioară de eliberare, temă care îl preocupă mereu pe autor, are un volum chiar cu titlul
“CUVINTE ORDONATE PENTRU TINE, FIINŢĂ DEZORIENTATĂ” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378235_a_379564]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ... PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
o să plece pierzându-se în franjuri de senin și-n urma ei va mai rămâne-o vagă înmiresmare de uscat mălin. Pe sub corola zărilor deschise, ca niște cușme sure de păstori, s-or aduna, mânate dinspre munte, neîmblânzite turmele de nori. Și frigul între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece prin hățisuri reci de ceață și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi
UN ULTIM RUG de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378264_a_379593]
-
Când mereu îți vine numai să te cerți, Amintește-ți că este timpul să te ierți!! https://www.youtube.com/watch?v=3v8OjXahog4 În jur ai ce ești - numai flori Prieteni buni ce te înconjur, Calea-ți bună fie fără nori, Cerul fie-ți albastru pur! Ca o apă curgatoare draguță, Ce Ești TU de curgi mereu..? Ești din ce în ce mai finuță, Atât gingașă în alt tău eu! Mereu ai și ai sentimente, Prin viață nu doar te prelingi, Ce ai în sânge
PENTRU CE EȘTI...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378251_a_379580]
-
Acasă > Strofe > Atașament > ...DE DRAGOSTE... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNTREBARE Când voi învăța să vorbesc doar prin tăceri, când voi umblă printre nori, cu nopțile plângându-mi pe obrajii reci, ori umbrind soarele cu un surâs trist, cănd nu-mi va mai fi teamă că Te voi pierde și când, în sfârșit, mă voi desprinde de această lume care refuză să-mi fie
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
-nnoptează în lumini de stea și Luna plină. Ascunde-Te-n inima mea, și-acolo, cu funii de floare și ploi, înlănțuie-mi zborul prin lume și cântă-mi trist cântec-descântec, pe strune de suflet, cu note de muguri și nori. Apoi, obosiți de durerea De-a nu fi niciodat-amândoi, Adu-mi înapoi dimineață, Cu vise frumoase cu Noi. RUGA Privește-mă că pe un nor, Ca pe o lacrima Ori că pe-o inserare. Gândește-Te la mine Ca si cum aș
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
lume și cântă-mi trist cântec-descântec, pe strune de suflet, cu note de muguri și nori. Apoi, obosiți de durerea De-a nu fi niciodat-amândoi, Adu-mi înapoi dimineață, Cu vise frumoase cu Noi. RUGA Privește-mă că pe un nor, Ca pe o lacrima Ori că pe-o inserare. Gândește-Te la mine Ca si cum aș fi o frunză galbenă, ascunsă în uitare și planșa, doar, de șoaptă vântului ce-n zborul lui o amorțește-n nepăsare. Nu vreau prin gânduri
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
mai 2017 Toate Articolele Autorului de la alb și negru la color ai țesut un covor și într-o noapte dintr-o mie am scris pe el o poezie ce-o recităm acum în zbor când pe pământ și când pe nor cuvinte dragi se tot revarsă inima cerului pulsează iar eu tot cânt dansez iubesc pe toți îi iert le mulțumesc iar dacă-o fi cumva să mor să mă-nfășori cu-acest covor și știu că n-oi înțepeni în
INIMA CERULUI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378268_a_379597]
-
soț, la nici treizeci de ani împliniți. De atunci, an cu an, amintirea ei dispare sub neglijența televiziunilor românești, care din uitare zidește virtute și din promovările muzicii comerciale, perspective. Textul de față se alcătuiește sub imboldul cunoscutelor peregrinări prin norii timpului, ale maestrului Benone Sinulescu, cel care din când în când trimite câte o lance sentimentală oamenilor de presă și-i provoacă să-și mai încredințeze rostul timpului atât de robit de gazetăria politică și oamenilor de valoare ai neamului
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie la ferestra de mult părăsită. Luna s-a ascuns printre norii de vată nici un felinar lumina nu-și mai arată, un sentiment de frică totul înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașă un felinar luminează o casă nevoiașă, dar vântul o zărește
NOAPTEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378276_a_379605]
-
o clipă Să plutesc pe a viselor minunată aripă... Pe umeri de zare să mă sprijin aș vrea Atunci când, singură, mă cuprinde întristarea, Când nimeni nu m-ascultă și nu mă-nțelege Doar depărtarea suflete curate alege... Și liniștea să-nvăluie norii zgomotoși Să-mpace certăreții risipiți și furioși, Clipele care-n voie alunecă pe lângă mine Să se oprească când totul va fi bine... Atunci când am să devin o vagă amintire De pe umerii zării voi arunca câte o privire, Spre lumea aceasta
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]
-
insalubre, împânzind rada portului și împrejurimile. Strigăte de stăpâni și gemete de hamali trudind din greu pentru a-și câștiga existența. Nici natura nu era prea darnică în acel loc de lume: cerul era mai mereu mohorât, cenușiu, învolburat de nori întunecați, ploile spălau mai tot timpul rada și punțile corăbiilor. Rar de tot, când norii părăseau portul, cerul devenea, dintr-odată, curat și strălucitor de albastru. Atunci, fiecare suflet simțea un dor de libertate, de călătorie într-o lume necunoscută
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
greu pentru a-și câștiga existența. Nici natura nu era prea darnică în acel loc de lume: cerul era mai mereu mohorât, cenușiu, învolburat de nori întunecați, ploile spălau mai tot timpul rada și punțile corăbiilor. Rar de tot, când norii părăseau portul, cerul devenea, dintr-odată, curat și strălucitor de albastru. Atunci, fiecare suflet simțea un dor de libertate, de călătorie într-o lume necunoscută, într-o țară îndepărtată, unde să fie numai cer senin, iarbă cu flori, copaci minunați
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
de ea. Ieși cu barca sa, una amărâtă, dar curată, de nădejde, și se aventură în largul mării, departe de țărm. Era o zi atât de frumoasă și de promițătoare, încă de dimineață, când cerul era albastru pur, fără niciun nor, apele mării erau și ele la fel de albastre, cu valuri line cutreierând întinderile. Era atâta liniște și pace în acel peisaj, încât, dacă te uitai drept în sus, spre cer, simțeai cum o putere divină aduce mângâiere și binecuvântare asupra mării
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
Vechi scrisori de amanți se tot rup și se ning Din pănuși de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin gări Un batran ațipit trece mâna prin nori Ploua dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpă nisip pe adâncuri de mari Și pe umbră ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri Uit pe umerii lor și acum trandafiri și pe buze le scriu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
apele ochilor ei. Mi s-au dat acești pași. Trăiesc. Mă supun, dar drumul spre ea e o hartă deșarta, iar noi ne tărâm într-un geamăt de piatră zvârlita pe-un somn de nebun. Ametita-i e rochia de nori și lalele, ca visele ei și că brațele mele cautand-o năuc printre frunze de nuci Intampla-te, Doamne, si vino să-mi duci Pe-un crivat de beci toată iedera verde, acest cântec de ea, să o văd cum
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
rotundeca apele ochilor ei.Mi s-au dat acești pași. Trăiesc. Mă supun,dar drumul spre ea e o hartă deșarta,iar noi ne tărâm într-un geamăt de piatrazvarlita pe-un somn de nebun.Ametita-i e rochia de nori și lalele,ca visele ei și că brațele melecautand-o năuc printre frunze de nuciIntampla-te, Doamne, si vino să-mi duciPe-un crivat de beci toată iedera verde,acest cântec de ea, să o văd cum ma pierde;acest cântec
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
icoane de maici și o mie de mari stăvilare de fum unei singure zări. Din ce nu s-a mai scris au rămas doar tăceri ostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu... Voi bea negru din nori, ... Citește mai mult În ochii de ieri mi te-au plâns șapte sfințicu lacrimi de smirna, adânci și cuminți,Au plecat astăzi sfintiiîn beciuri de lut;mi te cântă-n litanii,te beau din trecut.In gândul de ieri, opt
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
umbră din zece păduri...Opt icoane de maicisi o mie de măristăvilare de fumunei singure zări.Din ce nu s-a mai scrisau rămas doar tăceriostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu...Voi bea negru din nori,... VI. ÎNTR-O CAMERĂ BEJ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1697 din 24 august 2015. Poartă veche, și tu, pași ascunși, ușa grea Eu și viața, pe scări, asfințit vinețiu Scârția sub picior lemnul vechi, a pustiu Și
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ramuri Să nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geam Când treceai că un fum, vișiniu de frumoasă, îmbrăcată în jar, dogorita de flori, când treceai că un iad peste iadul din casă, Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de nori Când treceai mâna ta, răvășind spinii verii, Peste degetul lui împietrit în inel, Când muream de tăceri prin cotloanele serii, Când vroiam să nu fiu, cănd vroiam să fiu ... Citește mai mult Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]