4,526 matches
-
Clopotul anunță o zi de sărbătoare, Spălați de ură pășim pe-un covor de flori Și privim în urmă, la ce-a rămas din noi. Azi mă gândesc la tine, ecouri umblă prin noi Și apusul lasă semne pașii din noroi. Ce poate timpul să mai uite? Mirosul de fum, alcool, Cărțile de poker măsluite, și poate destinul gol. Pierdut sunt și înlăcrimat de soare, Las singurătatea să mă arunce veșnic la hotare. De câte ori vrei, întoarce-te la cel de dinainte
MĂ GÂNDESC LA TINE.. de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368949_a_370278]
-
cal din sticlă cu coamă și coadă din mătase, iar sub influența poveștilor bunicului, noaptea se visează pescuind peștele de sticlă, alături de care, împreună cu alte câteva animale din sticlă, trăiește adevărate aventuri. Faptul că ziua hainele îi sunt pline de noroi, în plină secetă, plasează eroul în zona incertă în care ficțiunea interferează cu realitatea. Eroii Mariei Ioniță sunt oameni obișnuiți, caracterizați prin¬tr-o serie de slăbiciuni, oameni care încă nu sunt pregătiți pen¬tru acțiune și care sunt prea puternic
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
perfect, să-i judecăm mai puțin pe ceilalți și să-i iubim. Nu este ușor, dar trebuie încercat! Am scris cândva: „Ne iubim cu micile păcate,/ nu e perfect nici unul dintre noi,/ Și nufărul ne place,/ chiar dacă,/ ridică capul din noroi”. Unii dintre noi, însă, nu știu sau nu pot să se iubească și sunt obsedați de unele imperfecțiuni, existente sau imaginate, își subestimează calitățile, își exagerează defectele. În consecință nu se iubesc, nu pot iubi pe alții, dar simt o
ARMONIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368972_a_370301]
-
Nuanțe > ULTIMUL PLÂNS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Bacoviene moine mă-mproașcă cu plumb în suflet și-n gânduri scrum, cănd simt ca-n mine oasele-s fleașca și sub noroaie nu văd un drum. Unde mă poartă-atâtea mizerii puse-n desaga ce-o car cu greu de când dau iama-n triste siberii de care fuge și Dumnezeu? Clopote sparte sună-ntr-o dunga și-o șoaptă-mi spune ca-n
ULTIMUL PLÂNS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369054_a_370383]
-
în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Se scutur Se scutur la soare Mici păpădii Și-ncep ca să zboare, Asameni vom fi. Frunze uscate Cad pe pământ, Viețile toate Asemenea sunt. Ades pe trotuar E apă, noroi, La soare dispar. Asemeni și noi. Averi, bogății, Zadarnic le vrei, Din toate să știi Nimic n-ai să iei. Dar lași amintiri Frumoase ori ba, Dușmani sau iubiri Ce nu s-or schimba. Visul de-avere Îți tulbură somnul
SE SCUTUR de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369092_a_370421]
-
flori,/ Noi am slujit vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori.// Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi.// Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Lucrarea destul de stufoasă în care freamătă cele două volume ale Eroului-Mărturisitor
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată, mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia îi spuneam „Valea Plângerii” când mergeam la școală datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
nostru în neguri se petrece 5 Dar nu-s toate trecute, măi respirăm o dată Cu ultima sforțare de-a fi în veci eroi De care se îmbată de-a pururi orice față Ce și-a pierdut condurii în cel mai pur noroi 6 Și urma, bunăoară, strivita e că stema În care se scufundă natură cea stîrnita În marșul spre niciunde ea este anatema Psalmodiată-n spațiul cu iz de stalactita & Visages (Un article moins connu păru en 1939 sous le titre
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
contau banii și faima în secunda în care, trădați fiind, toți fanii, în cor, o vor fluiera, înjura, calomnia? ,, Se droga! vor țipa, o vor acuza, - altminteri cum ar fi reușit ea, o cățea, să se desprindă dintre noi, din noroi??? ... ” - Nu-ț' mai bate capu' acela frumosu' cu ce-o fost, cu ce ... ai fost! Tu ești numai' o rostogolire din ,,roata” trenului ăstuia, care taman pentru femei ca noi o fost conceput ... Zise și nu pentru sine, oacheșa corpolentă
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
trebui să beți din gamela mea...” Și așa a făcut! Vesela folosită în lagăr semăna cu cea din unitățile noastre militare, locul farfuriei de supă fiind ținut de „gamelă”. Era o noapte întunecată și drumul spre fântână era plin de noroi, dar nu era o problemă, Mitică al nostru avea cizme! În dimineața următoare, cei doi i-au mulțumit pentru gestul pe care-l făcuse cu o seară în urmă și au intrat în vorbă. Era o familie de intelectuali, mult
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
Nelu reușește să ajungă și el la suprafață. -Fir-ar să fie! Slavă Domnului! -Piciorul meu... oftează Tina. -Lasă, trece până te măriți... Ajungem acasă și o să te odihnești, îi spune el și după ce ia un pumn de zăpadă îi șterge noroiul de pe frunte. Ce căutai singură prin pădure? -Mergeam la mătușa Aurora și am luat-o pe scurtătură. -Acum ți-ai găsit să scurtezi drumul când zăpada a ascuns cărarea? Prinde-te de mine. O să mergem acasă. Poți să pășești? Stai
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
au crescut și-s oseminte, Apoi... plimbăm prin parcuri nepoței Și, inocenti, mai gângurim cu ei. Prin suflete ne suflă vijelii Și ne pândesc, pe după colt, primejdii, Dar... mai găsim puterea să zâmbim Și-n noi seninătate găzduim. Când prin noroi ne-a terfelit furtuna Și cu nimicul ne-a făcut totuna, Din mâl... am încoltit și am crescut Și-angoasele, pe toate, le-am pierdut. Când în genunchi și când plutind prin nori, Trecând prin noaptea neagră, sau prin zori
DUALITATE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369820_a_371149]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PEDEAPSA DE-A TRĂI Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am ispășit la fel ca voi pedeapsa, de-a trăi-n noroiul vieții, bolnavă de același vis în doi prin anii efemeri ai tinereții... Neîmplinit mi-a fost cuvântul ce l-am lăsat împovărat, de dorul greu și gândul sumbru când nu l-am spus, sau n-am aflat. Am fost și
PEDEAPSA DE-A TRĂI de ANA SOARE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369975_a_371304]
-
suspinelor în spate ducând o raniță plină cu temeri cu blesteme și păcate ancestrale duios călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
surâs superb ochii mi-i zvânt, iubirea ta fiind purificare. De-ar fi posibil... Îmi vine-așa să plâng,șiroaie, fiindcă în gânduri este ploaie de resemnări și de regrete ce-mi fac destinul ciuciulete, când sufletu-i plin de noroaie și inima geme de pete, în timp ce trupu-i o văpaie. O,Doamne,câtă suferință a cotropit a mea ființă, ce zbucium e în al meu creier când orice fibră o cutreier și-ntreb cum de-a fost cu putință să fiu
PURIFICARE DE-AR FI POSIBIL... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370104_a_371433]
-
Ce primitivi eram când ne-am pornit spre voi! În dragoste și-n pumni aveam toată tăria; Așa-am plecat la drum, dar, vezi, neomenia Ne-a-ndesat spinările cu câini de boieroi, Ne-a aplecat privirea călcând-o în noroi Cu toată mârșăvia! Ne-am zvârcolit în săbii cu tărie Pentr-o lumină veșnică și clară, Și inimi mari arzând în beznă seculară Am strâns cu îndrăzneală ca să fie Și am sădit în calea urmașilor MÂNDRIE Să răsară! Am dăltuit
CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370315_a_371644]
-
rost Lupii, găsind că asta-i povară, S-au strâns într-un sfat mult ticluit Formându-și o haită, în miez de vară, Și către bipede au mârâit S-au gudurat la mulțimea frustrată Îndemnând s-arunce cu stropi de noroi În gâștele și boii care odată Munceau pentru ei c-albina din roi Blana cea nouă a lupilor hoinari Le-a supt neuronii prostimii credule Dar ea i-a ales ca lupi temerari Toți gsta să lupte pentru virtute. Iar
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
albina din roi Blana cea nouă a lupilor hoinari Le-a supt neuronii prostimii credule Dar ea i-a ales ca lupi temerari Toți gsta să lupte pentru virtute. Iar lupii urlau clamând spre mulțime Și către gâștele scăldate-n noroi: - Sunteți corupți! Asta nu-i bine! Plecați toți din frunte! Cei buni suntem noi! În noua lor blană, portocalie, Cu guler albastru și nasturi bombon Ieșit-au în față precum o Marie Cu altă căciulă, dar de bonton! Și iarăși
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
Ce primitivi eram când ne-am pornit spre voi! În dragoste și-n pumni aveam toată tăria; Așa-am plecat la drum, dar vezi, neomenia Ne-a-ndesat spinările cu câini de boieroi, Ne-a aplecat privirea călcând-o în noroi Cu toată mârșăvia! Ne-am zvârcolit în săbii cu tărie Pentr-o lumină veșnică și clară, Și inimi mari arzând în beznă seculară Am strâns cu îndrăzneală ca să fie Și am sădit în calea urmașilor MÂNDRIE Să răsară! Am dăltuit
VENIM DE UNDEVA ȘI MERGEM NICĂIERI ?! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370453_a_371782]
-
Ridică-te iar Ioane Să dai țării iarăși glas, Fără jalbe și plocoane Să scoți țara din impas! Doamne, saltă sus blazonul Moștenit din moși-strămoși, Că ne-am dat destul obolul Celor ce-au fost nemiloși! Și ne scoate din noroaie Unde-am fost mereu scuipați, De trufași și de gunoaie Să ne faci iarăși scăpați! S-avem pace în hotare, Nu români înstrăinați! Într-o Românie Mare Să trăim ca între frați! Iar în ziua când unirea De la Milcov o
ÎN GÂND ȘI SIMȚIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370529_a_371858]
-
ce se naște-n ei, Să iubească truda pentru grâne, vara Spre a trece iarna, cu-al său ger holtei. Din copilărie, tot privind la voi Trebuie să învețe ce-i corect și drept, Să separe soare din lan de noroi Inima de țară să-i tresară-n piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de țară să
PATRIOȚI DIN FAȘĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370546_a_371875]
-
Hâncu și care trebuie repus, într-o bună zi, pe picioare. Schimbarea benefică de paradigmă ar trebui să reprezinte acum rolul funciar al generației prezente. Profesorul Simion Hâncu împreună cu acad. Marcu Botzan au intrat, cândva, cu cizmele de cauciuc în noroi pentru a naște istorie. Conștiința individuală este factorul prim care ne obligă să le urmăm exemplul, înmulțind pe cât este posibil lucrurile frumoase și utile din jur și nicidecum ștergându-le de pe fața pământului pe cele existente deja. Până la urmă, cred
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Locul de joacă avea un nume: Printre pruni. Ne adunam aici convinși că putem face minuni. Era un loc unde cei maturi eram noi, prichindei guralivi tăvăliți prin iarbă și plini de noroi. Întotdeauna ne certam pe o minge murdară, jucători închipuiți alergând până în seară. Creșteam printre toamne, fugind după minge nebuni, până când copilăria a rămas singură Printre pruni. 7 martie 2016, București Referință Bibliografică: PRINTRE PRUNI / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRINTRE PRUNI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369331_a_370660]
-
LEȘUL ATÂTOR CUVINTE ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atârnau cuvintele în ștreang undeva la marginea unui câmp părăsit ... ștreang biciuit de vremuri ploioase vântul istoriei și gestul grăbit târât prin noroaie ... și poate întâmplător mi-am amintit de Apostol Bologa eroarea istoriei și pământul presărat cu nevinovate cruci ... - “morții măsii! mi se părea că șopteau printre dinți osândiții ce săpau lăcrimând groapa bietului nefericit Și poate nimic n-ar fi fost
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
Conștiința > ANOTIMPUL ATOMIC Autor: Marius Nanu Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De multe ori suntem automate, De multe ori suntem fără de noi, Iar inima cu silnicie bate Când este obligată să înoate în noroi. De multe ori chemăm câte o rază Să lumineze drumul nostru-ngust Și ne visăm ajunși în cate-o oază, Sorbind pocalul ultimului must. De multe ori mințim cu nonșalanta, Nici nu mai credem ce am spus odată; De multe
ANOTIMPUL ATOMIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369470_a_370799]