1,758 matches
-
de iarnă, în special schiurile. Iar el v-a moștenit pe dumneavoastră. Douăzeci și nouă de ani, șaizeci și patru de kilograme, un metru și șaptezeci și cinci, tocmai bun de însurat, ținu să glumească Mișu în treacăt. După un scurt dialog nostalgic ce evoca trecutul s-a ajuns la subiect. Bidaru și soția lui au fost prinși, de la bun început, între ciocan și nicovală. În timp ce Mișu era hotărât să se căsătorească imediat cu persoana pe care o iubește, mama acestuia se opunea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al poeziei conceptualizate ce ducea spre ermetism sau a jocului distructiv al avangardiștilor (care au împins poezia spre o „litera tură a tăcerii“ - Ihab Hassan), eclectismul rafinat, care presupune codificarea mul ti plă/hipercodificarea și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre tragic sau metafizic) în registru minor, prin parodiere, ironizare, pastișă, prin „traducere“ în regimul derizoriului, prin parafrazare, colaj sau aluzie culturală. Relativizarea și fragmentarea textului, cultivarea formelor deschise
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reprodus verbele la timpul imperfect au atât un rol evocativ, cât și unul narativ. Valoarea descriptivevocativă se activează mai ales prin contrastul între prezentul maturității (mil aduc aminte, mi se desfășoară înaintea ochilor întreaga lume a tinerețelor) și trecutul rememorat nostalgic, prin verbe la imperfect (se cuvenea, știam, eram etc.). Rolul narativ al acestui timp verbal este reliefat în partea a doua a textului citat, în care se relatează evenimente legate de primul an de școală. 8. Genul epic are drept
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
narați unii. Acest mod de expunere este dominant în secvențele în care se rememorează întâm plări ale copilăriei legate de școală și de evoluția prieteniei cu Huțu. 9. Secvența citată este puternic marcată subiectiv și afectiv, fiind o evocare colorată nostalgic a vremurilor trecute ale tinerețelor. Discursul narativ, formulat la persoana întâi, aduce în primplan figura lui Mihail Budulea, prietenul din copilărie. Protagonistul nuvelei, poreclit Budulea Taichii, reprezintă un adevărat model pentru personajul narator. Calitățile prin care se remarcase Huțu sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de șaptesprezece versuri (Secetă în Apuseni) cu câte 11 silabe; versuri de șapte silabe coexistă cu altele de câte șaptesprezece. Aceasta e, așadar, nuanța imperfecțiunilor în cauză. În context românesc general, sonetele Carolinei Ilinca se înscriu într-un continuum liric nostalgic, tandru, amintitor de Eminescu, insistând pe magic și grație. Cu accente păstrând dimensiunea durativă a vocilor de altădată, autoarea Sonetelor imperfecte se instalează imaginar într-un trecut-prezent: timp transparentizat! Că poeta și-a rotunjit dintru început o mitologie personală, se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
obișnuitele văi line nu despărțea cele două gospodării). Radomir a suferit mult din cauza aceasta și nu este exclus ca și Roberta să fi trecut prin lungi momente de depresie. Chiar și după ce și-au format amândoi câte o familie, gândurile nostalgice își mai scoteau capul din când în când. (Mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji.) Altfel, nici unul dintre ei nu avea de ce se plânge, se bucurau de tot ce aveau oamenii din clasa lor socială și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji.) Altfel, nici unul dintre ei nu avea de ce se plânge, se bucurau de tot ce aveau oamenii din clasa lor socială și, mai ales, aveau copii extrem de reușiți. Și, totuși, gândurile nostalgice își mai scoteau capul din când în când. Însă, așa cum am spus, niciodată nu poți știi ce se poate întâmpla într-o situație sau în alta. De unde să știe Radomir că dacă s-ar fi căsătorit cu Roberta, traiul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii nu ar fi împiedicat cumplitele evenimente? Și totuși, vechile duioase gânduri nostalgice își mai scoteau capul din când în când, mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji 50. 113. Din Ghidul pentru onorații turiști dornici să viziteze frumusețile Republicii Democratice Vandana Broșura aceasta originală, frumos ilustrată, se găsește editată
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
când își dădea seama că fusese victima unei păcăleli. Evenimentele, faptele, împrejurările evocate în aceste pagini, apar acum într-o cu totul altă lumină, după ce s-au filtrat prin straturile temporale, care le-au erodat și distorsionat, căpătând un parfum nostalgic și provocând trăiri afective estompate. SPIRITUL NORMALIST Ca absolvent al unei școli normale în care autorul acestor rânduri s-a format timp de opt ani, ca profesor de științe ale educației în învățământul pedagogic mai mult de patru decenii, ca
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cei șapte ani de acasă, nu poți dobândi nici în cele mai înalte școli și academii. Autoeducația este, cred, cel mai prețios câștig spiritual al omului pe parcursul vieții. POSTFAȚĂ Profesorul Vasile Fetescu - pedagog eminent și scriitor Sub un titlu voit nostalgic, Toamnă la Copou, profesorul Vasile Fetescu a publicat de curând un volum de eseuri, articole, evocări pe teme psihopedagogice și sociale, cu o prefață de Ion N. Oprea. Rezultă din el că în ultimul deceniu au mai apărut, sub aceeași
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
poate fi cunoscută, reprezentată, ci poate fi doar trăită în iubire și înțelepciune. Plotin vorbea chiar despre "transcendența Unului", ceea ce înseamnă că totul poate fi transcens. De fapt, occidentalii l-au ratat pe zero și au rămas cu o dorință nostalgică de fuziune, cu o frustrantă căutare a unității, pe care nu mai știu cum să o înțeleagă. Mă simt mai aproape de filosofia orientală a sinelui, a vidului plin, care mă ajută mai bine să percep absolutul, infinitul, unitatea și să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
obișnuitele văi line nu despărțea cele două gospodării). Radomir a suferit mult din cauza aceasta și nu este exclus ca și Roberta să fi trecut prin lungi momente de depresie. Chiar și după ce și-au format amândoi câte o familie, gândurile nostalgice își mai scoteau capul din când în când. (Mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji.) Altfel, nici unul dintre ei nu avea de ce se plânge, se bucurau de tot ce aveau oamenii din clasa lor socială și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji.) Altfel, nici unul dintre ei nu avea de ce se plânge, se bucurau de tot ce aveau oamenii din clasa lor socială și, mai ales, aveau copii extrem de reușiți. Și, totuși, gândurile nostalgice își mai scoteau capul din când în când. Însă, așa cum am spus, niciodată nu poți știi ce se poate întâmpla într-o situație sau în alta. De unde să știe Radomir că dacă s-ar fi căsătorit cu Roberta, traiul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii nu ar fi împiedicat cumplitele evenimente? Și totuși, vechile duioase gânduri nostalgice își mai scoteau capul din când în când, mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji 50. 113. Din Ghidul pentru onorații turiști dornici să viziteze frumusețile Republicii Democratice Vandana Broșura aceasta originală frumos ilustrată, se găsește editată
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și produse afective, ce fac să călătorească în timp emoții din copilărie. Aceste produse sunt astăzi sistematic dezvoltate prin „retromarketing”, al cărui obiectiv este de a promova mărci afective ce valorizează nostalgia consumatorilor. Astfel, cu mult dincolo de „adulescenți”, consumul experiențial nostalgic a devenit o imensă piață. De-acum înainte, indivizii încearcă să regăsească impresii trăite cândva în copilărie prin intermediul ofertei pieței; ei se joacă fără nicio inhibiție cu trecutul, surfează peste mărcile vechi sau reprezentative pentru toate perioadele vieții. De unde putem
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
îndeosebi tărâmul de dincolo de viață, tărâmul morții. Colossos-ul este o varietate a categoriei eidolon-ului, asemenea fantomei, imaginii din vis sau apariției de origine supranaturală. Să ne amintim de figura Elenei din Agamemnon a lui Eschil. Fantoma ei, ivită la chemarea nostalgică a îndrăgostitului Menelau, se înfățișa sub trei forme: apariția spectrală sau nălucirea, viziunea halucinată, apoi vedenia din vis și, în sfârșit, statuia. Trei feluri în care Menelau o avea pe Elena, fără să o aibă totuși cu adevărat. Trei feluri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Matsukaze constituie unul dintre exemplele cele mai elocvente în acest sens. Pe țărmul de la Suma al mării rătăcesc plângând două pescărițe, fantomele lui Matsukaze și Murasame: lacrimile care mă leagă de cele lumești din nou mâneca-mi udă. Două fantome nostalgice și condamnate la singurătate, căci: de noi nu-ntreabă nimeni urmele noastre pierdute pe țărm la Suma, două fantome incapabile să se îndepărteze de pinul care, veritabil simbol mnemonic, figurează amintirea timpului pierdut, rămas în urmă, două fantome stăpânite ele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și apoi înțepenind din nou. Ceva mai târziu, ei vor ieși din scenă mergând de-a-ndăratelea și se vor mai întoarce o dată pentru a-și face o Grandioasă Intrare, cea a unor morți reveniți printre cei vii în acordurile unui vals nostalgic, ecou al trecutului definitiv pierdut. Astfel, grație acestor repetate treceri de la imobilitate la mișcare, de la inanimat la viu, actorii îi vor oferi publicului o „PARADĂ triumfătoare și funebră”, „marea paradă a circului morții” cu care se deschide reprezentația, una bazată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de necesare, dar ne ajută și să apreciem cadrul democratic în care trăim. Condamnarea comunismului ne va încuraja să fim mult mai circumspecți față de propunerile utopice și extremiste, care vor să pună în discuție ordinea constituțională și democrația. În spatele discursurilor nostalgice sau demagogice se află de multe ori tentația autoritarismului sau chiar a totalitarismului, a negării exploziei de energii individuale, de inventivitate și creativitate care și-a făcut loc după decembrie 1989. Am scăpat definitiv de teroare, am scăpat de frică
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cyborgictc "1.5. Stelarc și corpul cyborgic" Majoritatea discursurilor cibernetice cad însă în capcana de la polul opus, punând accent pe dimensiunea cibernetică din cadrul celor două procese ale ontologiei virtuale: dezintegrarea organică și reintegrarea tehnologică. Departe de a fi inocent sau nostalgic, cyborgul este, în aceste condiții, amnezic și futurist, împăcat cu noua sa identitate și trăind în prezent cu gândul la viitor și la evoluție. Un astfel de tip de discurs „tare” este ilustrat de artistul tehnologizării corporale, Stelarc 10. Stelarc
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pozitivitatea identității avatarice se situează vocea critică, negativistă și cvasiapocaliptică a lui Baudrillard, care poate fi criticată, la rândul ei, din interiorul manifestării corporealității în spațiul virtual. Filosoful francez se adreseasă identității virtuale cu tonul bine-cunoscut, pe de o parte nostalgic, pe de altă parte catastrofic. În perspectiva sa, identitatea de la interfața computerului este una reciclată și accelerată până la dispariția simțului de sine, al istoriei și al sensului. Internetul este considerat a transforma traficul uman în risipă sau în reziduu, pe când
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o participare la sens, că suferința este acces la adevăr, că neantul legitimează, ca o temelie, lumea. Trecutul deocheat și înțelepciunea din urmtc "Trecutul deocheat [i înțelepciunea din urm\" Să fie Cioran un înțelept? Cum să fie înțelept un nihilist, nostalgic și cinic, un hipersensibil, histrion și locvace?! Oricum, cuvântul înțelepciune nu este unul dintre cele des folosite de Cioran în corespondența sa. Totuși, e de bănuit că marile metamorfoze Ă ca și exercițiile de mortificare Ă se petrec sub tutela
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Iată: „Toată dimineața, senzație de bucurie, de fericire chiar. Umorile noastre, și nimic altceva, determină viziunea noastră despre lume. Asupra acestor umori însă n-avem nici o putere” (I, 337). De vină este, cum o precizează într-un loc, un venin nostalgic. Oriunde pe pământ, Cioran s-ar simți la fel. Prin urmare, spune: „Cred sincer că un înger s-ar simți pe pământ mult mai acasă decât mine. Dar comparația nu este bună: căci nu puritatea mă împiedică să fiu la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fel. Prin urmare, spune: „Cred sincer că un înger s-ar simți pe pământ mult mai acasă decât mine. Dar comparația nu este bună: căci nu puritatea mă împiedică să fiu la unison cu lumea, nu, e altceva, un venin nostalgic, pe care doar demonii, foști îngeri, îl pot presimți sau concepe” (I, 158). Fost înger, adică demon, Cioran apelează la soluția muncii fizice pentru a ucide în sine răul conștiinței individualizatoare. De fapt, pentru a regăsi extazul: „Extazul e lucrul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Notează într-un loc: „Nu mă mai tulbură ideea morții; o port în gând fără ca gândul să-mi fie la ea. Ceva în mine s-a sustras vieții pentru totdeauna. Ah, vremea freneziilor mele!” (I, 214). Trecând peste exultanța aceasta nostalgică, oare nu cumva delirurile tinereții sunt consecința nu doar a spaimei de a nu fi nimic, ci mai ales a spaimei de moarte? Din nou, violența, negarea celor din jur, distrugerea propriilor rădăcini ca mască. Sub ea, un timid, uneori
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]