1,781 matches
-
Încremenim cu toții. Peste trei zile, Ceaușescu urmează să ne viziteze atelierul, ca să impulsioneze producția pentru export." (pag .170) Locuri comune ideologice, limbaj de lemn, ton omagial și întru totul crohmălit. Așa vorbește și așa se pune în pagină - un pic nostalgică - "baba comunistă" a lui Dan Lungu. Bla-bla-bla. Așa se exprimă Dan Lungu atunci când își insinuează, printre nenumărate balbisme, propria voce. Fiindcă aici e de căutat originalitatea acestuia, în rarele momente când se decide să intervină. Când sistează fluxul verbal pentru
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
cu atrocitatea. La nivelul reprezentării, atât Hieronymus Bosch cât și Francisco Goya se întâlnesc într-un carnaval crud prelungind Spania anilor 37 către cea a anilor ’73. Spania anilor ’73 este departe de cea franchistă care supraviețuiește într-o enclavă nostalgică a pensionarilor franchiști purtând ochelari fumurii, întâlnindu- se în luxoase case de vânătoare. Jocul cu măști nu camuflează pe deplin conflictele intestine care animă nevrotic și guignolesc Spania, cu înșelătoarea ei aparență plaisiristă, hedonistă a anilor ’80. Indiferent de rolul
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
poveste despre fiecare dintre noi, ne-a pus pe gânduri și ne-a pregătit pentru a trăi împreună istoria „acelui sublim Inel al Nibelungilor din festivalul George Enescu”. Die Walküre Polifonia timpurilor și afectelor Leit-motivul iubirii la violoncel, sunet amplu, nostalgic și profund. Se aude „curajul” la alămuri și corzi grave. Mânecile albastre ale Sieglindei contrastează cu rochia gri metalic, dar rimează cu vocea sa tulburătoare chiar și in registrul acut. Brünnhilde preia melodia infinită ce debutează la clarinet, continuă la
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Dorel, ,cel mai mare taxidermist din lume"... Meseriaș fără cusur, neobosit și dedicat profesiei zi și noapte - căci părul crește chiar și după moarte, nea Gică frizerul fiind varianta de cartier a unui Sisif meșteșugar -, prieten necondiționat al tuturor, poet nostalgic al iubirii pentru o fantezie vie aproape palpabilă, avînd spaimele și frustrările lui, nea Gică frizerul este un personaj trist celebrat în frizeria lui precum soldatul necunoscut al imperiului singurătății: ,O femeie merge dimineața,/ fumez./ Numele ei poate să fie
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
deschise cât mai multe opțiuni, dar simultan o neputință de a lua o decizie rațională. Anul trecut, un distins intelectual din România îmi descria o țară împărțită maniheist între NOI, "pro-occidendalii" cei buni, și EI, răii, foștii securiști și comuniști nostalgici. Domnia-sa a încercat să-mi explice de ce eforturile de a constitui alternative sunt inutile; în epoca tranziției, românii nu mai au timp de nuanțe, triază lucrurile și persoanele rapid, le plasează automat în una din cele două tabere. Care
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
Simona Vasilache Privirea publicistului și gastronomului Constantin Bacalbașa asupra Bucureș tiului din primii ani ai domniei lui Carol I nu este nici naivă, nici nostalgică. Încearcă, pe cât se poate, să fie cuprinzătoare, să-i dea concitadinului pentru care poveștile de la 1870 vor fi fiind, deja, istorie îndepărtată și informație în care să se poată încrede, și savoarea, pitorescul unei lumi amestecate, unde școli de renume
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
apreciat colaborarea artistică la cel mai înalt nivel, percepută în dialogul cuceritor, plin de vervă și culoare al celor două instrumente, felul în care au fost redate imagini și sentimente contrastante: luminoase și optimiste în prima mișcare Allegro vivo, capricioase, nostalgice ori energice, amintind unele intonații ale muzicii spaniole, în mișcarea a doua Intermède, precum și caracterul dansant, strălucirea și impetuozitatea fără egal din mișcarea a treia, Finale. Interpretele au evocat cu talent și dăruire mesajul ultimei creații a lui Debussy, care
Recital-eveniment la Ateneul Rom?n by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
Daniel Abagiu este o carte importantă pentru un anumit mod de a privi lumea comunistă de care ne-am despărțit ăn 1989. Spre deosebire de alți autori contemporani care au scris despre ultimii ani ai regimului Ceaușescu, Cezar Paul-Bădescu nu este nici nostalgic (aici mă despart de opinia lui Mircea Cărtărescu), nici acuzator. Scriitorul face parte din generația pe care căderea regimului a surprins-o pe băncile școlii. Ca toți tinerii de vărsta lui, personajul (lui) Cezar Paul Bădescu este mai preocupaț de
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
emoționant din care nu lipsește nici unul din protagoniștii vieții literare clujene din deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial. Coperta desenată de Ștefan Socaciu - Clujul într-un amurg fumegos, sub un raft de cărți cartonate - are un aer vag nostalgic. Literatura însăși aparține tot mai mult zonei neclare a amintirilor. Inițiativa Irinei Petraș e demnă de toată lauda. Simpla colectare a datelor a presupus o muncă de luni și luni de zile. Nu întâmplător astfel de volume sunt rarisime. În
Viața literară la Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3178_a_4503]
-
e un paseist incurabil. Neavînd o legătură aievea cu „belepoca” de care e totuși organic atașat, se mulțumește cu un surogat al ei, de factură interbelică, sub chipul podului casei d-sale, plin de stive de reviste, fotografii cu poze nostalgice: „Ca- valeri bruni cu elegantă mustăcioară și impecabilă cărare gominată - John Gilbert - coabitau cu frumuseți misterioase - Pola Negri, Gina Manès, Isa Miranda... Privirile stăruiau asupra Josephinei Baker, înveșmîntată numai într-un brîu rotitor de banane - fructa mea preferată. Pe vremea
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
a III-a) nu sunt întâmplătoare, deși au caracterul arbitrar al unei memorii inerent capricioase. De fapt, referința zero a nesiguranței (identitare) este experiența traumatizantă a tunderii părului. Chelbasan este simbolul unui complex, iar impulsul rememorării este dat de starea nostalgică până la depresie a trecerii unui prag. Giorgi, prietena puțin mai mare (și deci protectoare), se mărită și tovărășia fetelor se frânge. Giorgi este copilăria Anei, iar Anei îi lipsește peste ani solidaritatea feminină puberă născută din jocurile lor inocente, din
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
o defini. După aproape patruzeci de ani purtați cu pașii între Universitate și Cișmigiu, pe lângă Cafeneaua "Colombo", Cinematograful "București", și apoi, mai jos, "Timpuri noi", "Gambrinus" și "Spicul", Ioan Lăcustă își anexează centrul Bucureștilor, făcând din el inima unei ficțiuni nostalgice. Compozițional, nu există marcaje pentru delimitarea netă a interiorului de exterior: nici într-un sens moral-sufletesc, nici într-unul fizic. Protagonistul romanului fiind unul și același cu autorul lui, descrierea întâmplărilor prin care a trecut este sinonimă cu rememorarea, iar
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
I. Caragiale și luîndu-și ca partener pentru imaginea plastică pe același artist Dionisis Christofilogiannis, alături de care a mai lucrat și la unul dintre cele mai bune spectacole ale sale, Block Bach, Răzvan Mazilu a realizat un spectacol încărcat de poezie nostalgică și rafinament. Deloc ușor de realizat, evocarea lumii excentrice a unui dandy, Aubrey de Vere, personajul evocat de Mateiu I. Caragiale în nuvela de la textul căreia a pornit coregraful, a fost împlinită pe toate planurile: al interpretării personajului întruchipat de
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
estompată de trecerea timpului, destinul unui om cu probleme având darul de a schimba ireversibil destinul altor oameni, fiecare primă întâlnire cu el reprezentând o experiență cu "consecințe neașteptate, pline de sens, semnificative și transformatoare" (p. 25). Unii păstrează amintirea nostalgică a zâmbetului său ironic, alții își amintesc de un ins care îi întreba dacă pot să-i împrumute tutun pentru pipă. Pentru Dennis Doeing era un om misterios, un singuratic: Era acolo, dar era deopotrivă în altă parte". "Unde?" se
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
notat de către autor, sub formă piramidal-triunghiulară, similară formei gtriunghiulare a decadei pitagoreice. Syrinx pentru flaut solo de Claude Debussy - redat de flautul fermecat al Anei Chifu - a făcut trecerea la piesa Violetei Dinescu, Satya II pentru fagot, al cărui timbru nostalgic, cu inflexiuni arhaice a transmis ecouri din Ritualul primăverii lui Igor Stravinski. Fagotista Maria Chifu posedă rara abilitate de a transforma un instrument destinat în genere ansamblurilor orchestrale, într-unul cu valențe solistice remarcabil nuanțate. Spiritul ludic, dominant în piesa
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
vorbe nesemantice spuse de Irinel Anghel într-un crescendo de intensități exorcizante. Această a V-a secțiune sfârșește cu un puzzle de cuvinte jucăușe, sprințare, ludice. Pe fondul sonorităților încă extrovertite, Irinel Anghel începe un cântec din repertoriul negro spirituals, nostalgic și atemporal (secțiunea a VI-a), ce face trecerea spre partea finală, când întreaga scenă și protagonista sunt învăluite de fumul iluziei la care am asistat, nu înainte însă de a ne sugera ca, și în viață, să practicăm regulile
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
indiferent nu rămâi. Și nici insensibil la efortul lui enciclopedic într-un domeniu care, prin definiție, exclude sistema, încurajând sinteza, pe înalte praguri. Când luăm însă cunoștință de eșecuri ale insului, în succesive vârste, de suferințe ale sale, de momente nostalgice și mărturisiri despre sine în raport cu semeni ce-și divulgă numele, atunci avem de-a face cu latura memorialistică a Fișierului, într-o balanță cu talgere ușor mișcătoare. Vom gusta aici arta polemică a unui feroce portretist. Beneficiază de atenția sa
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
al vremii, convins că poate lecui orice luîndu-i bolnavului sînge sau aplicîndu-i cîteva comprese, fie, fără să o știe, precursorii psihanaliștilor de mai tîrziu. Drept tratament, aceștia din urmă recomandau înainte de toate identificarea dintre pacient și medic: ca să înțelegi suferință nostalgicului era neapărat nevoie să o asumi, si astfel preluînd-o îl ușurai pe bolnav de o parte a poverii lui. Însă singură dintre vindecări care îl putea readuce cu adevărat la normal pe nostalgic constă într-o subtilă substituție: în locul acelui
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
înaltă cotă valorică un balet foarte greu de realizat. Întâlnirea textului cu mișcarea se produce în contextul unei înțelegeri subtile a funcției artistice a manierei de „teatro danza”, cu care noi nu am fost obișnuiți până în prezent. Am avut amintirea nostalgică a unei capodopere coregrafice gândite și compuse de patriarhul baletului românesc, maestrul Oleg Danovski, baletul DOMNIȘOARA NASTASIA de Cornel Trăilescu, după piesa cu același nume de G. M. Zamfirescu. Mărturisesc că de atunci eu n-am mai văzut o dramatizare
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
statura unui mare eveniment cultural. Serile de la Cercul Cultural din Ierusalim se transformă în sărbători ale vorbitorilor de limba română din Israel. Majoritatea dezbaterilor se află la confluența documentului cu amintirea personală, acolo unde informația științifică se întâlnește cu sentimentalismul nostalgic al confesiunii. Chiar și atunci când temele sunt dintre cele mai delicate (masacrul evreilor din Transnistria, discursul antisemit astăzi etc.), Leon Volovici are echilibrul și harul de a impregna discuției o tonalitate joasă, nevindicativă. Important pentru el este să afle adevărul
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
ceausism, de postceausism. Dacă acest electorat nu va discerne ca an spatele sloganurilor social-democrate (de unde social-democrație după jumătatea de secol bolșevic?) ale pedeseristilor și aliaților lor, mai mult sau mai putin loiali, se ascund nocivele credințe ale comunismului rezidual și nostalgic. Dacă acest electorat se va dovedi a avea memorie scurtă, văzând an greutățile multiple ale prezentului nu doar dificultățile imense ale actualei administrații de centru-dreapta, ăn impunerea cu adevărat a reformei, ci și stratagemele duplicitare ale iliescienilor an atâția ani
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
-o în foaierul Operei și Teatrului Național din Timișoara (1969), maestrul Aurel Gh. Ardelean sublinia că „artista se vrea o cronicară plastică a lumii teatrale, surprinzând cu agilitate esențialul: o mișcare, un gest plastic, o scenă-cheie; redescoperim în lucrările sale nostalgica amintire a unor spectacole, stârnindu-ne, în același timp, memoria vizuală pentru a recunoaște personajul și actorul“. Mărturisire de credință „Am fost dintotdeauna atrasă de lumea teatrului, ne mărturisește doamna Maria Goian. Mi-aduc aminte (era prin 1951-1952) că mă
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
Vă recomandăm l Vă recomandăm l Forța mării Constituindu-se într-un adevărat elogiu adus mării, benignă și destructivă totodată, cartea are calitățile unei proze postmoderne de o pregnantă libertate a compoziției și de o mare cuceritoare originalitate și un nostalgic filon clasic, o nobilă încredere în destin, iubire, comunicare umană și inteligență. Personajul principal al cărții este marea. Pe țărmul mării se află scena, Hanul Almayer, unde se întâlnesc celelalte personaje. Naufragiul navei „Alliance“ provoacă un dezastru - oamenii devin ucigași
Agenda2003-17-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280952_a_282281]
-
se deschide cu un text oarecum programatic al editurii, o scurtă prezentare a felului în care studiul acesta ajunge în fața cititorului, și care așază polemic miza cărții: distanțarea față de imaginea-clișeu a Bucureștiului idilic, construită în timp de scrieri și albume nostalgice. Din trecutul Capitalei, volumul selectează în principiu partea neagră, maladivă, secvențe ce au atras mai puțin sau chiar deloc interesul istoricilor și care alcătuiesc o poveste deloc plăcută. Nu știu însă dacă imaginea neagră a Bucureștiului nu ține tot de
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el știe să fie când meterezul stâ să cadă și zuzătul luptei e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]