1,324 matches
-
inginer chimist și profesoară .............. 223 56. MUNTEANU, AUREL (1902-1962) actor.................................... 226 57. NĂNESCU, VALERIU (1932-2009) inginer chimist și profesor ......... 228 58. NECHIFOR-MORARU, EUGEN (1929-2003) aviator, economist și primar.................. 231 59. NIȚESCU, EFTIMIE (1939-2007) inginer organizarea teritoriului și profesor... 234 60. NOUR, SMARANDA DOINA (1942-2009) inginer constructor și profesoară ........... 237 61. NUȚĂ, IOAN (1937-2011) lingvist și istoric literar ........................ 240 62. ORIȚĂ,CONSTANTIN (1950-2008) inginer electrotehnic și profesor ......... 243 63. PALADE, EMIL GEORGE(1912-2008) medic și profesor ........ 246 64. PALADE, LAURENȚIU (1929-2009) inginer
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
a Invențiilor din Iași (1993-1998). Prof. univ. dr. ing. Eftimie Nițescu a trecut în lumea umbrelor, neașteptat și fulgerător, întrun tragic accident rutier, în ziua de 23 august 2007. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfinții Petru și Pavel“ din Iași. NOUR, SMARANDA, DOINA (1942-2009) INGINER CONSTRUCTOR și PROFESOARĂ Cadru didactic de înaltă ținută academică, profesională, pasionată cercetătoare, prof. univ. dr. ing. Doina Smaranda Nour și-a pus amprenta în formarea a peste 40 serii de specialiști în construcții. S-a născut
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în ziua de 23 august 2007. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfinții Petru și Pavel“ din Iași. NOUR, SMARANDA, DOINA (1942-2009) INGINER CONSTRUCTOR și PROFESOARĂ Cadru didactic de înaltă ținută academică, profesională, pasionată cercetătoare, prof. univ. dr. ing. Doina Smaranda Nour și-a pus amprenta în formarea a peste 40 serii de specialiști în construcții. S-a născut la 30 iunie 1942 în orașul Roman, județul Neamț, unde a urmat studiile secundare. În 1965 a absolvit Facultatea de Construcții de la Institutul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
conținut și bază materială le-a perfecționat și dezvoltat. Între 1986-2000 a fost șeful Catedrei de Beton, Materiale, Tehnologie și Organizare din cadrul Facultății de Construcții din Iași. Ca un adevărat pedagog și om de știință, prof. dr. ing. Doina Smaranda Nour a reușit să imprime întregii activități desfășurate în cadrul catedrei pe care o conducea, spiritul de emulație științifică și didactică, contribuind în mod hotărâtor la formarea și perfecționarea cadrelor tinere din colectiv. A avut contribuții esențiale la dezvoltarea teoriei și practicii
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
plan național. Domeniile de cercetare au fost: aderență betonarmătură, beton vechi-beton nou, cămășuieli-cărămizi (de epocă), beton armat și precomprimat, consolidarea structurilor cu straturi subțiri, perfecționarea metodelor de calcul, coroziunea cu uleiuri minerale. Dascăl și cercetător, prof. dr. ing. Doina Smaranda Nour a fost un pasionat și competent proiectant de structuri de construcții. A proiectat 11 stații de pompare din sistemul național de irigații, consolidări la diferite obiective, a efectuat peste 170 expertize tehnice, 130 de verificări de proiecte și a acordat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
specializare la École Superieure de Cachan (1997 - program TEMPUS) și la Université de Liege (1998 - program SOCRATES). În afara preocupărilor tehnice a fost o mare iubitoare și cunoscătoare de literatură, muzică simfonică, pictură și sculptură. Prof. univ. dr. ing. Doina Smaranda Nour a trecut în veșnicie în ziua de 31 martie 2009 și a fost înmormântată în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. Calitățile remarcabile de profesor, cercetător științific și formator de specialiști și, nu în ultimul rând, calitățile umane de excepție, întreaga formație
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Seara, telefon: Paca - ce intenționează să vină curând la Paris, pe cont personal, și Dudu Orez., care m’a anunțat că e fericit cu nevasta lui - căsătorit din martie - și la urmă întrebând cu tremolo de Marina. A căzut din nouri, auzind de plecarea ta, ce-i fusese anunțată de un inginer pentru 20 oct[ombrie]. Și acum îți scriu ultimele rânduri, care încheie această lungă misivă de o săptămână. Oricare ar fi fost tribulațiile prin care treci, te rog, cât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu! N-a murit! Sunt oameni ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de tot, trăiești în ei, ani și ani, poate veacuri și veacuri... * Din senin, vremea s-a burzuluit și grămezi de nouri negri, grei se bolovăneau furioși, mânați de o vijelie ce se stârnise de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stârnească vreun mort mai țâfnos. Îți faci cruce cu limba, îl liniștește boier Alexa așezând un felinar pe brațul unei cruci. Strigoii-s fum. Eu m-aș spăimânta mai abitir de om om în carne și oase... Luna, strecurată printre nouri destrămați, cerne o lumină oarbă, stranie peste crucile de piatră roase de vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu brațele frânte, cu nume, fără nume, spălate de ploi și de veacuri. Mormintele-s năpădite de bozii și bălării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Jurați! Pe cruce jurăm! Boierii, cutremurați, ating cu sfințenie lama sabiei, cu trei degete. Isaia rostește solemn: Vă legați! Ne legăm! Jurați! Jurăm! Așa să ne ajute Dumnezău! Așa să ne ajute Dumnezău! Până la moarte! Până la moarte! Luna filtrează printre nouri o lumină pală, rece, fantomatică și umbra crucilor se întinde peste ei, sinistră. Cucuvaia cobește... Apar zorile. Să mergem. 13 "Vin turcii !" Singur... Mi-a povestit Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
soția lui Timuș, fiul lui Bogdan Hmelnițchi, domnitorul Gh. Duca ajuns hatman al Ucrainei, numeroși boieri deveniți nobili ucraineni, Dumitrașcu, Apostol, Armașevschi, Brazuli. Dimitrie Cantemir ajunge În Rusia cu mii de oșteni și boieri precum Rugină, Buhuș, Bantăș, Banar, Nacu, Nour, Merescu, Dicescu, Racoviță, Sturza, Codreanu. Un Însemnat val de pribegi spre Răsărit a avut loc sub Ecaterina aII-a când au emigrat nobili români Ciocan, Varzaru, Gologan, Cioabă, Vornicov, apoi familiile Cantacuzino, Sturza, Catargi, Ghica altele de cât cele deja
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Tolstoi al vostru, toate au început de la Tolstoi, care a fost un cretin nebun". Tot ea protesta găsind cărți de literatură prin casă: "De ce citiți, pierdere de vreme cu povești proaste, uitați-vă la flori și la stele, și la nouri, asta da, literatură... și e gratis". Cu toate acestea, printr-un simț special, știa tot ce era semnificativ în artă, chiar în politică și mai cu seamă în agricultură și medicină. Era foarte interesată de progresul tehnic și a cheltuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
interzisă, foarte bine păzită, imaginația mă fura transportându-mă deseori din universul cotidian într-un alt univers, al suprarealității; ajungeam acolo așa cum îngerii, invizibili, trec dintr-o parte în alta a lumii, din cer pe pământ și invers, călătorind pe nourii mătăsoși ai închipuirii. Este un privilegiu această capacitate de translare. Se înțelege, este metaforă. Realitatea este fixă, dură, respectată tocmai pentru această duritate. Povestea este partea poeziei; are un statut mai puțin respectabil. De altfel, împărțirea strictă a lumii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai bărbătești). Deodată, a trecut repede, cu zgomot de fierărie un marfar care ne-a cam speriat. Pe urmă, țipenie. Așteptam să se vadă Luceafărul sau o altă stea, să ni se transmită cumva minunea, dar cerul era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea cu un Crăciun clasic. Aproape de miezul nopții, când așteptam, examinând cerul să apară Luceafărul sau eventual altă stea -, s-a ivit, misterios, un câine vagabond, fricos, plin de scaieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
examinând cerul să apară Luceafărul sau eventual altă stea -, s-a ivit, misterios, un câine vagabond, fricos, plin de scaieți, dar foarte interesat de slănina afumată. În această formație, așteptam un semn de la cerul mohorât, o minune, să se retragă nourii care se adunau, leneși, opaci, sporind întunericul... La douăsprezece fix, amândoi am "văzut" minunea așteptată. De fapt nu amândoi am văzut steaua; minunile sunt inaccesibile, nu se lasă dezvăluite; așa a fost și atunci: fiecare a văzut de unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Medghidieh» - numele corăbiei pe care o înecasem. «Medghidieh e la fund, și o să vă duceți și voi dracului după dânsa... Foc !» se auzi strigând pe vasul care se apropiase mult de noi. După câteva clipe, o lumină roșie scăpără prin nouri, un bubuit răsună în urma noastră și auzirăm bine șuierul unui obuz, care zburase pe deasupra capetelor. Ne-am lungit cu burta pe punte, schimbând cârma într-un bord, ca să fugim din drumul fregatei. Al doilea obuz izbucni în arboradă ; catargul din
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică la rubrica literară Foița Sentinelei a ziarului „Sentinela”, poezia Nour și chin, care „cu puternică încărcătură melancolică, trimite la pesimismul post eminescian”, iar a treia creație în versuri, care ne este cunoscută, o reprezintă poezia Lolei, tipărită mult mai târziu, în 1901, în Suplimentul literar „Deșteptarea”. Poezia este închinată Aurorei
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fără voie, articole de actualitate diversă și altele. „Nedepășind nivelul unor «păcate ale tinereții», probele în domeniul beletristicii au avut, totuși, pentru autorul lor nu puțină importanță”, deoarece acestea i-au format coerența stilului și deprinderea unei exprimări persuasive. Poezia Nour și chin publicată în ziarul „Sentinela”, în octombrie 1898 Mai târziu, pe când era bibliotecar și trăind numai printre cărți, Nectarie Cotlarciuc a alcătuit catalogul obiectelor din Bucovina, cu prilejul participării Bucovinei la Expoziția jubiliară de la București, în anul 1906, expunând
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
De nouă ori până astăzi pământul colindător Au călătorit pe crugul soarelui nemișcător... De când am văzut cu ochii o muritoare a ta... îndoiala, confuzia între "prieteșug" și amor, marea solemnitate erotică. La Slănic, în decor alpestru, cu Munți înalți până la nouri, pâraie prin stânci vărsate, Codri de copaci sălbateci printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adâncimi întunecoase... boierul cu ișlic cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
direcția viziunii macabre și a umorului de colori. Umbra hatmanului Arbore, apărând străjerului, este colosală, monstruos gotică în felul hugolian: Cântând oșteanu aceste, pare că au fulgerat! Deci el tace și să uită și vede jos lângă sine Că un nour să lăsară de rază încongiurat, În care sta în picioare un voievod vechi de zile. Pe a lui larg piept și spete avea zale ferecate, Iar albile sale plete preste ele răschirate. În a sa vânoasă mână greu buzdugan răsucea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lunecos, Cum adoarme la bulboane, săpând malul năsipos. Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă-n aer dup-o viespe sprinteioară, Când sălbatecele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată de un nour trecător. Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale. Lunca-n juru-mi clocotește! o șopârlă de smarald Cată țintă, lung la mine, părăsind năsipul cald. Călătorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suflet "necunoscute părinților lor... care până acum păreau străine rasei". Taine zugrăvește pe larg viața aceasta unică a Parisului, în care "visurile, teoriile, fanteziile, poftele fără noimă, poetice și bolnăvicioase, se îngrămădesc și se alungă unele pe altele ca niște nouri..." "Iată lumea pentru care scria Alfred de Musset; pe el trebuie să-l citești în acest Paris. Să-l citești? Îl știm toți pe de rost... El a murit, dar ni se pare că-l auzim vorbind în fiecare zi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
limbă și de ritm, ne mulțumim să reluăm, după Octav Minar „Dragoste și poezie” (p. 86-87), rezumatul ei în fabulosul aceleiași călugărițe Fevronia: „Ajungând în Poaiana Țigancei, deodată o vedenie curioasă i se arătă. I se păru că zărește un nour gigantic care întretaie vârful strălucitor al unei moschee. Avea impresia că a murit și că sufletul îi atinge înălțimile cerești. Apoi încetul cu încetul zărește intrarea moscheei, și văzu cum pe niște scări mari de marmoră urca Eminescu, îmbrăcat în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eureka: poem în proză - eseu despre universul material și spiritual, 1848).] "Voi cataracte aprige, voi șuvoaie de argint; Voi rîuri spațioase, de salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul pe cărarea-mi; Voi meteori nimicitori, străluciți asupră-mi. Voi anotimpuri împresurătoare, anul prindeți-l; Și interziceți răsăritul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]