1,735 matches
-
s.f. (cf. fr. ptéridine s.f./ en. pteridine); pupilo- "pupilă a ochiului" (cf. lat. pupilla,-ae s.f. "fată fără părinți, orfană"): med. ro. pupilă s.f. (cf. fr. pupille s.f.; en. pupil NA). R rabdo- "baghetă" (cf. gr. ράβδος,-ου s.f. "băț, nuia; baston, linie"): med. ro. rabdomiom, s.n. (cf. fr. rhabdomyome, s.m.; en. rhabdomyoma); racemi- "racem" (cf. lat. racemus,-i s.n. ,,ciorchine; strugure"): med. ro. racemic adj. (cf. fr. racémique, adj.; en. racemate); radi(o)-, - radio- "rază" (cf. lat. radius,-ii "rază
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
aflu un petic de loc. Mă strecor între o bătrînică zbîrcită ca o smochină, cu părul ca beteala de pe bradul de Crăciun și o pereche de tineri de cel mult douăzeci de ani, care țin pe genunchi un coșuleț de nuiele înlăuntrul căruia doarme dus un boț de om despre care aflu că are trei săptămîni. În dreapta lor, un hippy cu pletele murdare și ghitara pe genunchi, într-o atitudine de reculegere desăvîrșită. Rezemat de umărul prăfuit al acestuia, un domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un bleu-ciel, picioare goale, maieu decoltat lasă să-i expună soarelui brațele marmoreene, picioarele lungi și subțiri. Undita atârnă ușor în apă, iar pluta salța zglobie în unduirea valurilor. Pe jos, lângă picioarele-i desculțe, se află un coș de nuiele, niște sandale-sport si cateva reviste de modă risipite aiurea. Față ar putea trece drept un tanar chipeș, căci toată înfățișarea ei se potrivește mai bine unui băiat, decât unei fete; deși avea o oarecare tentă bărbăteasca, față avea atât distincție
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la raționalism, valorificarea instinctului, exaltarea forței și a violenței, el mai este inspirat și de antichitatea romană și "Risorgimento" din secolul al XlX-lea. În antichitatea romană, lictorii, garda magistraților mari ai Romei, purtau pe umăr fascii un mănunchi de nuiele cu o secure la mijloc. Acesta era simbolul puterii supreme (imperium). Fasciile devin emblema regimului mussolian. "Cămășile negre" (trupele de șoc) evocă, ele însele "cămășile roșii" ale partizanilor lui Garibaldi. Trebuie făcută distincție între fascism-mișcare și fascism-regim. Fascismul născut în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
să ne ia. Arvuna o dădea birjarul, ca să fii sigur că vine, așa era obiceiul pe atunci. Landoul era larg și cu cîte două locuri la fel, și față în față, iar în spate legat cu frînghii, cufărul mare din nuiele și capacul învelit cu mușama. Pornea astfel landoul în dăngănitul talangelor atîrnate la gîturile cailor de știa tot tîrgul că străinii de localitate mergeau la băi, la Slănic. Pe la mijlocul drumului, unde se ajungea cam pe la vremea prînzului, era Cerdacul, un
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Mikis Theodorakis. Bucurie și poezie! Și să ne vedem sănătoși! Al tău, Aurel 1987 Borca, 1 februarie 1987 Dragul meu, Mulțumesc pentru "semnalul de alarmă" în privința "drepturilor de autor" ale acestor vremuri! Da, e scandalos! Parcă am împleti coșuri din nuiele. În altă ordine de gînduri, zic, nu trebuie să ne facem probleme pentru ceea ce primim. Nici un scriitor serios nu se gîndește în mod... serios la plată. Necazul nostru vine doar din faptul că uneori am vrea parcă să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și un scrânciob. Mic, mare sau stricat. Noi, fiind numai două fete, eu și sora mea, Oltea părinții n-au catadicsit să ne facă și scrânciob. De aceea, toată dupăamiaza fugeam la gârlă, căci în luncă era un scrânciob din nuiele, tare fain. Copiii erau atrași, ca muștele la miere. Mari și mici, chiote și veselie. Toată lunca răsuna de strigătele noastre. Pierdeam noțiunea timpului și rămâneam într-o atmosferă de entuziasm până se însera. Uitam că acasă mai erau treburi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
curată, luminată Ca de la Dumnezeu și Maica Domnului lăsată! Descântecul de la mine Și leacul de la Dumnezeu și Maica Domnului!". Spre mirarea noastră, lipitorile s-au desprins încet de pe picior și-au alunecat pe piatră. Oltea le-a luat cu o nuia și le-a dat în râu. N-am înțeles niciodată, dacă descântecul le-a trezit sau timpul care a trecut pe neobservate. Pe picior au rămas niște însemne roșii, care au dispărut după vreo câteva zile. Mi-am făgăduit să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și înăuntru un butoi mare cu păcură (un lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului). Păcura, ca să nu fie atinsă de intem perii, era protejată de un coviltir, adică un acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate, peste care se întindea rogojini sau pânză groasă. Păcurarul stătea pe un jiț vechi, în față-și mâna caii. Atârnate, pe ambele părți ale căruței erau două găleți de păcură sau chiar un butoi (când aveau casă nouă cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să ne despărțim de ele. Când Ghiță ne-a strigat să ne adunăm toți la un loc, ne-a zis să nu ne speriem și să-l însoțim la răchita cea bătrână, de lângă bulboană. Am ajuns repede. El aluat o nuia lungă și când a scormonit cu ea în scorbură a scos un șarpe lung și subțire, de culoare verde, cu dungi negre. Ne-a spus că e un șarpe neveninos și chiar a pus mâna pe el. L-a luat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spus că e un șarpe neveninos și chiar a pus mâna pe el. L-a luat după cap și el a căscat gura mare, scoțând afară o limbă despicată la vârf. S-a mai învârtit de vreo două ori pe nuia și apoi i-a dat drumul. El s-a întins pe pietre și-apoi s-a dus în bulboană. Mariei îi clănțăneau dinții în gură de frică iar eu am rămas fără grai. Mă gândeam, cum o să ne mai scăldam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
două cărți bisericii sale, conform Însemnărilor sale de pe ele. Unele surse ne indică construirea bisericii cu hramul Sfânta Treime În august 1789 de biv vel paharnicul Alexandru Râșcanu pe moșia sa. Biserica a fost construită din vălătuci cu Îngrăditură de nuiele. Potrivit unui chestionar din 16 ianuarie 1948 . Alte surse consemnează construirea bisericii la 1790 (din 1962 datează Învelirea bisericii). Ctitorii sunt biv vel vornicul Alexandru și soția sa Casandra Râșcanu. În sinodicul bisericii din satul Frenciugi, completat de preotul Ioan
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
filială „Sfânta Treime” din Frenciugi, discută necesitatea reparației, a cărui deviz urma să fie trimis episcopiei. Acoperișul bisericii din tablă neagră deteriorată, uzat În Întregime, cu tabla atacată de rugină, permite pătrunderea ploilor În interior. Localul bisericii era construit din nuiele și vălătuci. Pentru Înlocuirea tablei de pe acoperiș și pardosirea exterioară a pereților cu scândură era estimată prin deviz suma de 9400 de lei. Se face apel la credincioșii satului (180 capi de familie), de la care s-a reușit colectarea a
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Că-ndărătu-i și înainte-i întuneric se arată. (M. Eminescu) Casa bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe strâmte și sinuoase. În partea opusă gardului curții, dincolo de ulicioara îngustă, se ridica un alt gard din nuiele împletite. Aici, lângă gard, se afla fântâna săpată de bunicul cu feciorii lui mai mari. Avea o apă rece, proaspătă și bună încât așa cum se spune ținea și de foame. Vorbă să fie. Nu era adâncă, deoarece avea izvoare puternice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
puternice. Nu avea tuburi. Pentru a-i susține marginile și pentru a nu cădea pământ în ea, i s-au bătut pe întreaga circumferință bulumaci de salcâm, iar deasupra i s-a confecționat un capac de lemn. De la gardul de nuiele în sus, începea minunata livadă a bunicilor. O întreagă costișă ținea pe spinarea ei o multitudine de pomi fructiferi: cireși, vișini, nuci, meri, peri, gutui, dar mai ales nenumărați pruni. Era o frumusețe! Dar era o frumusețe stearpă, fără rod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
într-un fel de letargie, de amorțeală generală. Ce era de făcut?? Pentru ce Doamne lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. (Psalmi 87) Gardul de nuiele împletite fusese cândva frumos, ca orice lucru nou făcut cu pricepere și dăruire. N-aș putea garanta că inițial, la momentul construcției, fusese neapărat o capodoperă. Dar, în mod sigur, fusese un lucru bine făcut și cu oameni de meserie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
al acestei planete și nu numai! el reușește cu acoliții săi credincioși: ploaia, vântul, zăpada, ceața, gerul să aducă la nivel microscopic, de moleculă și de atom, orice construcție, fie chiar și o piramidă egipteană, darămite un biet gard de nuiele. Deci, trebuia reparat sau făcut din nou. Materia primă pentru repararea gardului o reprezenta salcia. Era vorba de nuiele și mai subțiri și mai groase, dar nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își pierdeau elasticitatea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la nivel microscopic, de moleculă și de atom, orice construcție, fie chiar și o piramidă egipteană, darămite un biet gard de nuiele. Deci, trebuia reparat sau făcut din nou. Materia primă pentru repararea gardului o reprezenta salcia. Era vorba de nuiele și mai subțiri și mai groase, dar nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își pierdeau elasticitatea și opuneau o prea mare rezistență la îndoire. Pe ambele maluri ale pârâiașului erau sălcii bătrâne de când lumea, care își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de transportat. Distanța dintre sălcii și gardul de nuiele era cam de vreo 200 de metri. Fiecare dintre noi lua câte un mănunchi; veneam încet prin praful drumului și prin căldura ucigătoare. Nu venea de nicăieri niciun zgomot: era o tăcere sinistră. Ne-am apropiat de fântână, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu pauze îndelungi o jumătate de căldărușă de apă limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
respectul, cinstea și dragostea pe care le datorau copiii tatălui lor? Realitatea, sub forma ei cea mai crudă și mai revoltătoare, se impunea de la sine: bunicul meu era, din păcate, abandonat. Ne-am apucat de lucru: adică împletirea propriu-zisă a nuielelor pe stâlpii sau parii bătuți din metru în metru. Se începea cu partea cea mai groasă a vergelei de la primul par apoi, prin mlădiere ușoară vergeaua de salcie șerpuia până se termina. Se lua altă vergea și alta, până când gardul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
șezutul pe partea posterioară a bocancilor cu trunchiul firav aplecat înaintea lui ca în "Rugăciunea" sculptorului de la Hobița. Ce făcea? Muncea? Se ruga? Pe nesimțite vergeaua i-a alunecat din mâna bolnavă, iar fruntea s-a proptit în gardul de nuiele la care lucra. Probabil, intuind că a sosit momentul desprinderii de cele pământești, simțea nevoia să se adreseze Mântuitorului, cerându-i iertare pentru toate greșelile săvârșite cu vorba, cu gândul ori cu fapta în viața lui atât de lungă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se petrecea. M-am repezit glonț în chiler, de unde m-am întors cu un chibrit și o lumânare pe care le luasem din cotruță. Între timp, bunicul făcuse o mișcare chinuită și acum stătea sprijinit cu spatele de gardul de nuiele strălucitoare, pe care nu va mai reuși niciodată să-l termine. Niciodată! Când știi că visu-acesta cu moartea se sfârșește, Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume, atunci te obosește Eterna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
său chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă... "Poți zidi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vă arăt eu vouă! Am să vă ucid pe toți, nemernicilor!!! S-a ridicat de pe dușumea și s-a repezit la dulapul cu material didactic, unde își ținea "ajutorul" lui nedespărțit. A început să ne lovească orbit de furie cu nuiaua pe unde se nimerea: peste cap, peste umeri, peste mâini, peste spate. Lovea fără milă și fără alegere: băiat sau fată. La un moment dat, s-a oprit și a urlat, împroșcând cu salivă băloasă din botul strâmbat de furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]