2,656 matches
-
discutară și despre ciudatul antagonism ce părea să-i opună pe cei doi. într-adevăr, între cei doi soldați nu se manifesta multă camaraderie, în primul rând din cauza unei nemărturisite gelozii pe care cel de-al doilea părea să o nutrească față de cel dintâi. Sebastianus își dăduse seama de asta încă de pe drumul dintre Genava și Arelate și, amuzându-se în sine, își promisese din nou să găsească un mod de a-l recompensa pe Vitalius cât mai curând, încredințându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar idei. Entuziasm în cel mai mare grad îl produce muzica și poezia. Muzica deșteaptă mai cu greu decât celelalte arte "idei senzuale". 2. Un stil umflat, lipsit de idei, e ca și un corp búget, lipsitde sânge. Precum sângele nutrește, dă viață corpului, așa și ideile dau viață stilului. 3. Literatura românească va fi, când scriitorii se vor întoarcela popor, unde e și materialul, și formele, și stilul, și limba, căci limba, literatura, poezia sunt naționalitatea unui popor. 4. ...un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apărut ani la rând în emisiunea «Iată un copil deștept». Și mai cred că simte o atracție matern-sexuală pentru mine. Dar, în ansamblu, nu o fac cu adevărat fericită. Oh, ajută-mă Doamne! Unica mare consolare este că iubita mea nutrește o dragoste nemuritoare, primordială, neabătută pentru instituția căsătoriei în sine. E îmboldită de instinctul casnic primar. Țelurile ei maritale sunt atât de absurde și de înduioșătoare! Visează să stea la soare ca să se bronzeze puternic și apoi să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui, dar n-am pomenit un cuvânt despre viața feței lui. Acest gând în sine -care a venit pe neașteptate - e cumplit de deprimant. Totuși, chiar în timp ce simt acest lucru, chiar în timp ce gândesc gândul, o anumită convingere, pe care am nutrit-o de la bun început, rămâne intactă -uscată și plăcută. „Convingere“nu este cuvântul cel mai potrivit. E mai curând o recompensă pentru cineva care-și dorește pedeapsa, sau un soi de certificat de răbdare și îndurare. Simt că dețin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
satisfacție a Carlei, care-l copleșea cu dragostea ei. Adeseori fata, Îl ademenea cu vorbe pline de eleganță sufletească, dorind ca generosul ei prieten să se mute În eleganta sa locuință. În această ipostază, puteau face unele economii financiare, Carla, nutrind speranța unei căsătorii... De fiecare dată Însă, Tony Pavone, conducea discuția pe alte planuri și Încă, nu stabiliseră nimic precis. Dacă ar fi cedat presiunii fetei, avea să piardă libertatea de-a acționa după bunul său plac, și desigur, ar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necurate se topiră pe altarul construit cu inteligență și măiestrie de fată, Îl cuprinse mila, hotărând s’o ajute după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata Îl putea respinge...!!” Părăsiră localul la ora Închiderii. Tony Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins, tocmai datorită unei puteri de apărare pe care el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost la un pas de o pârjolire totală...!! Mă gândesc cu groază ce sa’r fi ales de planeta noastră dacă naziștii nu pierdeau cu atâta ușurință razboiul!? Am admirat din toată inima disciplina armatei germane iar pentru poporul german nutresc o simpatie nemărginită! Dar să procedezi cu atâta lipsă de omenie, să arunci În flăcările cuptoarelor milioane de suflete nevinovate cu un cinism ce nu face cinste acestui harnic popor, nu sânt de acord...!! Iar la Auschwitz experiențele pe viu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al nouăsprezecelea poluau atmosfera psihică a marilor cartiere și suburbii ale New Yorkului. Adaugă acesteia și violența nebună, periculoasă, avântată, Împleticită a fanaticilor și necazul era foarte adânc. Ca mulți oameni care mai văzuseră lumea prăbușindu-se o dată, domnul Sammler nutrea posibilitatea ca ea să se prăbușească de două ori. Nu era de acord cu prieteni de-ai săi refugiați că această ursită era inevitabilă, dar credințele liberale nu păreau capabile de autoapărare și puteai mirosi putreziciunea. Vedeai impulsurile sinucigașe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
joase. În literatură cred că sunt capodopere de plafon jos - Crimă și pedeapsă, de exemplu - și capodopere de plafon Înalt, În căutarea timpului pierdut. Claustrofobie? Moartea este Întemnițare. Wallace, continuând să zâmbească, discret, dar hotărât, era de altă părere; totuși nutrea un interes subtil față de vederile unchiului Sammler. — Desigur, spuse el, lumea arată altfel În ochii dumitale. Literal vorbind. Din cauza ochilor. Cât de bine vezi? — Doar parțial. Ai dreptate. — Și totuși l-ai descris pe negru ăla și chestia lui. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iubise Bakunin focul. Wallace lucra cu apă, un mediu diferit. Și era foarte curios (Sammler cu cele două căldări galbene, care erau la fel de galbene și de ușoare ca și frunzele sau penele, avu timp pe scări, În timp ce apa curgea, să nutrească curiozitatea) că vorbind de tatăl lui În acea după-amiază Wallace spusese că era era prins În cârlig ca un pește de către anevrism și smucit În partea greșită a universului, Înecându-se În aer. — Mi-ai adus niște căldări. Să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
simțea ea, ca băiatul să nu aibă posibilitatea de a urma o materie - poate singura - pentru care avea ceva aptitudini. Voia să-l ajute. Asemenea fantezii de binefacere nu sunt rare în școlile din zilele noastre. Mulți dintre profesorii tineri nutresc speranța ascunsă de a „face diferența“. Toți au văzut filmul american în care profesoara tânără și drăguță îi îmblânzește pe mardeiașii de cartier cu versuri din Dylan Thomas. Și ei la rândul lor visează să cucerească inimile celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la Jina, care înlemnise. Din clipa în care se cunoscuseră la cursul de pictură, când Irene și-a dat jos halatul de pe ea, iar Jina i-a făcut cu ochiul, Irene simțise față de ea un devotament pe care rareori îl nutrise față de vreun bărbat. Jina era o femeie cu destul defecte ca să fie plăcută și cu destule calități și carismă ca să fie demnă de admirație. Era o ființă rarisimă: o femeie la fel ca ea, o femeie pe care o îndrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Într-un cerc vicios: un bărbat care caută alt bărbat dispărut s-a evaporat și elă — Dar fratele meu n-a dispărut. Îmi dă telefon o dată la trei zile, zău că da. Și atîta vreme cît Îmi telefonează, tot mai nutresc speranțe... Doamne, ce obsesii! Teribile! Nu mai pot suporta gîndul că nu știu ce s-a Întîmplat cu soțul meu, că nu-i cunosc motivele... — Ei, dar nu am impresia că ești chiar atît de disperată... — Vi se pare ciudat, nu ? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
s-ar fi simțit vinovată. În asemenea momente, ca să nu se simtă stînjenită, chicoteam eu, la fel de servil pentru că așa consideram eu că sînt oamenii: le place să le arăți că te scalzi În aceeași mocirlă. Deoarece În inimile noastre noi nutrim gîndul secret că totul e mizerie pe lumea aceasta... Ne redobîndim respectul de sine și descoperim apoi lumină și speranță În viață. Dar individul nu era dintre aceștia. De la bun Început el n-a schițat nici cel mai mic efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-ți venea să crezi că are autoritate, că inspiră tinerilor o teamă excesivă. Era cu siguranță un tigru În piele de vulpe. Și dacă lucrurile stăteau așa, atunci și poziția lui se surpa odată cu moartea fratelui clientei mele și ura nutrită de multă vreme de către ceilalți tineri se va revărsa acum asupra lui - Împrejurare ideală de a scoate ceva de la el, probabil. Dar n-avea neapărată nevoie de mușchi ca să-i manevreze pe toți lunaticii și zăpăciții aceia, căci se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe care avui senzația a o fi descoperit, când, pe jumătate emoționat pe jumătate înviorat, îmi rostise, cu timiditatea omului de la țară sau a celui prins în capcanele împrejurărilor, că fiica lui se mărită. Părea a fi vrut să spună: „Nutream speranța, cu un an în urmă, când locuiați la mine, când vă plimbați cu Ana... dar n-a fost să fie așa... Nutream...”; cuvintele erau nerostite; sunt uneori vorbiri care nu pot fi glăsuite cu voce tare și dorm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a celui prins în capcanele împrejurărilor, că fiica lui se mărită. Părea a fi vrut să spună: „Nutream speranța, cu un an în urmă, când locuiați la mine, când vă plimbați cu Ana... dar n-a fost să fie așa... Nutream...”; cuvintele erau nerostite; sunt uneori vorbiri care nu pot fi glăsuite cu voce tare și dorm în tine, în marele cimitir al cuvintelor care mor înainte de a se naște pentru că nu le putem rosti. Pentru el veneam, numai pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar nu puteam vorbi cu nimeni: tu nu erai, nu înțelegeam, nu înțeleg cum a fost, de ce a fost să fie așa când ordinea logică a acelui timp ar fi impus să-mi fii soț, cred că și părinții mei nutreau în secret acest gând, dar tu n-ai rostit niciodată un cuvânt. Ce să cred? Nu știam, nu știu. Și mai ales cum puteam să îndrăznesc? Viața e un șuvoi care-i duce pe toți, - către unde? și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la 9 mai 1877. În scrisoarea adresată omologului său brazilian, ministrul de externe al României, Vasile Boerescu, sublinia că misiunea trimisului său special era de a prezenta Împăratului și Guvernului Braziliei "sentimentele statornice de simpatie și respect pe care le nutresc Suveranul, Guvernul și Națiunea Română față de Imperiul Braziliei". Trimisul special român a înmânat Împăratului Pedro II notificarea privind independența României, precum și Ordinul Steaua României 18. În audiența acordată trimisului special român, Împăratul Braziliei și-a manifestat întreaga simpatie față de România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mari și cei mai tari pe plan economic și financiar-bancar, mai ales acolo unde structurile naționale nu sunt suficient de consolidate, iar deciziile guvernelor acestor țări sunt ezitante sau eronate. Realitățile, dureroase, contrazic optimismul pe care unii dintre noi îl nutreau la intrarea României în Uniunea Europeană. Optimism exprimat cel mai plastic în epigrama lui Petru Chira: Vor curge fluvii lungi de miere Și laptele de calitate, Din plopi cădea-vor munți de pere În toate gurile căscate. Cât despre evoluțiile din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
simțeam în stare să mă alătur, atât de tare rămăseseră întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
La Roma, doar batavii erau dispuși să-l apere. — Dar el, Julius Civilis? — Regele meu comandă o armată puternică, formată din bărbați curajoși, și a hotărât să se alieze cu dușmanii tăi, cu legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și pasiunea lui pentru Berenice, fiica lui Herodes Agrippa, regele din Judaea... E nebun după ea, cu toate că Berenice e mai mare decât el cu unsprezece ani, iar tânărul Titus nu disprețuiește iubirea bărbaților... Mucianus - ezită o clipă, căutând cuvintele potrivite - nutrește o profundă admirație pentru Titus... și îl respectă. Îl privi pe Antonius drept în ochi. — Vespasianus și Mucianus au nevoie de tine. Numai tu poți fi capul lor de pod în Italia. Ești indispensabil, iar asta îți mărește puterea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu cred în stele, dacă realitatea mă pune dinaintea unei morți sigure. Ai milă, oferă-i lui Valerius o șansă. Ajută-l, du-te la el. Proculus tăcea. — Tu te poți duce la Manteus... Știu că-ți datorează viața și nutrește o profundă recunoștință față de tine. În plus, știu că se teme fiindcă știe puterea ta de mag. Iar eu, adăugă ducându-și mâna la piept, eu, Antonius Primus, voi fi la picioarele tale dacă îmi vei ajuta fratele. — Taci! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu sunt, nu cred. Nu mai mult decât oricine altcineva. Pe chip i se citea surpriza. Mai era și altceva? Mi s-a părut că văd o plăcere uimită și oarecum reticentă, intenția de a scăpa din vizorul celui care nutrea gânduri despre ea care erau probabil... cel puțin consecutive. Nu-i cine știe ce, sunt de acord, e una din cele mai sărace relații de dragoste. Dar în familie, categoric în familie. — Nu sunt critic, am spus. Cine, eu? Eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]