17,360 matches
-
ca exemplu, două fraze chiar de la începutul cărții: „Mă bucuram că ajunsesem la o etate când speram să mă orientez asupra unei fete, cu avere, ce aș putea să măresc turma dintr-odată. Să-l pot lăsa pe tata cu oile mi-aș fi dorit, și să-l acopăr pe muntele Moldoveanu cu turma, ca un cojoc pe un trup de femeie la ore târzii în noapte, când inima-i va bate în piept ca un răcnet, alergând după dragostea pierdută
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
batoză și o parte din pământ, nenea Stancu întinerise văzând cu ochii, după cum se spunea pe la noi prin sat. Nu mai avea aproape nimic pe bătătură; vânduse boii, carul, căruța, plugul, grapa, rarița, chiar și pe Stela. Rămăsese numai cu oile, pe care chiar le înmulțise, o vacă, Trifu, mânzul Stelei, și trăsura. Nu-și păstrase nici o brazdă de pământ arabil, doar un pogon de vie și opt pogoane de livadă cu meri, peri și pruni tineri, abia dați în rod
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu se pune virgulă, mai trebuie spus că de rumegat nu se ocupă botul, ci altă parte a corpului animalului. Botul paște. Sunt poeți care și-au permis fantezii mai mari decât aceasta (Nichita Stănescu, de exemplu, își imagina o oaie păscând litera i), dar în cazul versurilor scrise de Beatrice-Silvia Sorescu fantezia nu are acoperire în valoare estetică și apare ca un caraghioslâc. S-ar putea alcătui o întreagă colecție de imagini năstrușnice - care miră, dar nu emoționează - din volumul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aleargă disperată și înnebunește de spaimă. Romeo rămîne împietrit pe scaunul său, conștient că este ținta prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie rău. Încă 15.00 de euro. Pilotul întoarce în scurt și coboară aproape în picaj, țintind scaunul răsturnat cu Romeo. Huruie, vuiește, se apropie amețitor de repede, hărmălaia devine tragică. Vuuum! De data asta a fost și mai lată. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
când este liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să vorbească: Mama este lutul care a lipit casa de grinzile cerului. Noap-tea, ascult în chirpic cum crește grâul, cum se desfundă fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noi, părinte! Auzi, domnișoară, aici este poarta raiului: bați și Dumnezeu îți deschide. Nu-mi vând sufletul pentru un pumn de arginți. Am trudit cu părinții 8 ani să ridicăm schitul, chiliile, zidul, iar acum să dăm drumul lupilor între oi? Prima lecție pe care a învățat-o la Câmpina era că "străinii trebuiesc păziți și când dorm". La început, vin aproape dezinteresați, privesc locașul, împrejurimile, fac poze, filmează, iau interviuri, vizitele se repetă, se leagă prietenii, corespondențe, schimburi de politețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Inima toacă, clopot, tunet, furtună în chilia bătrânului, Cătălina călare pe situație. Doamna director a investit toată averea în mănăstire! se lăuda părintele stareț. Mai rar așa gospodărie în munții Năsăudului: moară cu ciocănele, gater, fermă de vaci, fermă de oi, 8 hectare pădure, 15 fânețe, fabrică de lumânări, stupină, livadă de pruni, tractor, mașină, atelaje... ehei! Mai rar așa femeie, unde pune mâna crește. Să-i sărutați picioarele, proștilor, pentru tot ce a făcut pentru voi. Ea este stăpâna, binecuvântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am, nimic nu-mi folosește." Dacă află părintele stareț, te leagă în stupină de un copac. Și eu am fost prins în chingi două zile, pentru că am râvnit la cizmele părintelui Macarie. O săptămână m-am uns cu seu de oaie, înțepăturile de albină le-am simțit până-n oase. Aici, nu ai ce să dăruiești, Petre, pentru ca aici nimic nu-ți aparține. Nu ești pe de-a-ntregul al tău, cum să mai fii al altora? Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mama lui de poponar. Chilia sărăcăcioasă dar curată; un pat din trei scânduri, peste ele o pătură din lână pusă pe din două; perna, un ghemotoc de cârpe înfășat intr-un sac din cânepă; pentru învelit, o piele dubită de oaie. Petru a scris 7 pagini despre o cale ferată crescută în podul palmei și despre un tramvai ce alerga de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coboară de pe fresce și ne binecuvântează, cerul se deschide precum un parc de distracție peste noi. Spune-mi, părinte, ne este îngăduit să urcăm în carusel și să zburăm din cerul acesta în alt cer? Când m-ai trimis cu oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rânduiala obștii. Am acoperit sfânta biserică cu tablă de cupru, am meșterit sute de podoabe. Sfânta tradiție, părinte, înainte de toate și apoi pravila. Ăsta-i șoarece de bibliotecă, ehei... chilie, biserică, trapeză, grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor cu el măcar până la primăvară, să-i roadă guzganii coaiele, să aibă și mănăstirea soprana ei. E plină strana de babe nefutute și de călugări găozari ce cântă ca din fundul butoiului. Cum zici matale, părinte Ilarion. De-i făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piatră aici, am cărat apă cu coromâsla tocmai din Bistrița, am dormit în podul saivanului trei ani până am ridicat biserica, chiliile, clopotnița și... vine un nimeni, trimis de episcop, este uns arhimandrit, primește însemne episcopale, starețul îi dă cârja, oile, pășunea. Ștampila, pistolul și Cătălina îi sunt destul boșorogului pentru câte zile mai are de trăit! Dar noi, noi până când să mai suportăm? Se strânge tot mai mut cazarma asta în jurul inimii! Părinte Gherasim, trebuie să facem ceva! Bolnavii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
presă! Dacă afli că vreunul vrea să ciripească, îi tai ciocul! La ora 21 a sosit și duba jandarmeriei; călugării, cu tot cu bagaje, atâtea câte au putut salva din para focului, au fost ridicați cu forța. Gata, părinte arhimandrit, adună-ți oile! Plecăm la schitul Izvorul Tămăduiri. Înaltul a dat ordin, noi executăm. Cel mic, Petru, parcă așa-i este numele după buletin, merge cu noi, sigur are să ne spună multe. Și încă ceva, 30 de zile nimeni nu-și ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sînt pedepsiți pentru ceea ce fac, trebuie să fiu pedepsit eu pentru că am spus-o?" Iar cînd era pe punctul de a fi disculpat, i s-a adus o nouă învinuire: "aceea de a fi pus dinți de cîine în gura oilor, după care turma nu va mai putea fi păzită de un singur om cu o nuia și un fluier"2. Prea transparentul sens al fabulei l-ar așeza mai curînd între admiratorii mascați ai lui Machiavelli pe acest Boccalini, asasinat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
teorie a puterii. Cît este această carte a celor care guvernează sau a mulțimii, numai lectura ei o poate decide. Citind-o, acceptăm sau nu părerea lui Boccalini care, spunea că Machiavelli "ar fi pus dinți de cîine în gura oilor", dar vom reține sigur afirmația-dicton, cum sînt atîtea în Principele, că "oamenii iubesc așa cum vor ei și se tem după cum vrea principele". Nu se poate cunoaște conotația complicată și nu reducționist negativă a sintagmei "machiavelismul puterii", decît după o lectură
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sus, l-au ales după moartea acestuia împărat. Nu s-a bucurat mult timp de domnie, deoarece două lucruri îl făceau să fie urît și disprețuit; mai întîi faptul că era de neam foarte de jos, întrucît pe vremuri păscuse oile în Tracia (lucru care era bine cunoscut tuturor, și care-l făcea să fie foarte mult disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei lui tot amînase de a se duce la Roma și de a lua în stăpînire
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Îi, nimeni nu știe, atîta că-i tare departe. Numa’ că nici un om Întors de la America nu o vinit fără bani... Tăți o adus bani și o cumpărat pămînturi... — Că bine grăiești, du-te la țara cum spui tu și oi vini și io, oarecînd, după tine. Pomean a zîmbit la vorbele nevestei, a găsit oameni tulburați de nenorocirea lui gata să-l Împrumute cu bani de drum, s-a adunat laolaltă cu alții mînați de necaz ori chiar de visuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
S-a dus apoi la bunici unde știa că se tăiase porcul, dar, din urechi și din coadă, nu a mai găsit nimic. Întors acasă după atîtea ghinioane, dar hotărît să-și facă datoria În gospodărie, a adunat cele șase oi ale familiei și le-a scos la păscut pe deal. Iarba, fiind rară la vremea aceea, le-a mînat dintr-un loc Într-altul În căutarea firelor răzlețe. În perindarea asta, a ajuns lîngă o grămadă de pietre. Se găseau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sărit În ochi o cutie lunguiață și roșiatică de tablă. Ridicînd-o și deschizînd-o, a dat de un fel de ou cenușiu din metal cu un inel la capăt. Cutia a aruncat-o, iar ovalul l-a strecurat În buzunarul hainei. Oile Între timp se Îndepărtaseră. A mers după ele și le-a mai preumblat de la un smoc de iarbă la altul pînă cînd a chibzuit că e vremea să le Întoarcă spre casă. Pe cale, a dat peste Încă un ou metalic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ambiguități și aici (Marcu și Matei lasă deschisă posibilitatea plecării trădătorului imediat după prima parte a Cinei), acest aspect nu constituie o problemă în sine, ci o problemă teologică modernă. Isus trebuia să respecte făgăduința: „N-am pierdut nici una din oile încredințate de Tatăl”. Astfel încât, până la capăt, până la scena din Ghetsimani, apostolii se regăsesc împreună, chiar dacă nu și alături de Domnul lor. Apoi, așa cum am văzut, tradiția maculantă la adresa lui Iuda ar trebui revizuită „pe ici, pe colo”. De ce trădătorul Iuda n-ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece în sinagogă, unde se roagă un om cu mâna uscată. Fariseii îl ispitesc pe Isus: oare se cuvine a-i vindeca pe suferinzi de sabat? Răspuns: dacă oaia cade în groapă, o lași să piară de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții? Urmează, ca „exemplificare” tranșantă, vindecarea ologului, apoi alte vindecări spectaculoase, care culminează cu aceea a unui demonizat deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți (perși), vulpi, porci, păsări răpitoare, vulturi, corbi (ultimele trei, grecii) și încă un taur alb (Avraam). În felul acesta, parcurgem toată istoria sfântă a poporului lui Israel (simbolizat printr-o oaie albă începând cu Iacob-Israel), de la Avraam până în zilele autorului (164 î.Hr.)98. Ultimul episod este revolta „mieilor albi” - „pioșii” (hasidim) -, care au pus mâna pe arme, alăturându-i-se lui Iuda Macabeul. Versetul 20 al capitolului XC deschide viziunea Judecății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
revolta „mieilor albi” - „pioșii” (hasidim) -, care au pus mâna pe arme, alăturându-i-se lui Iuda Macabeul. Versetul 20 al capitolului XC deschide viziunea Judecății de Apoi: în pământul „gustos” al Palestinei se ridică un tron, pe care șade Păstorul oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate națiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]