5,043 matches
-
trecu oștile în Europa cu corăbiile ce i le pusese la îndemînă împăratul Emanoil, veni apoi în persoană spre a saluta pe împăratul la Constantinopol, ocoli însă oastea de împresurare a protivnicului său concentrată înaintea acestui oraș și-și împărți oastea sa în două părți, din care una apucă de-a lungul mării preste Byzia, cealaltă pe drumul drept ce ducea prin mijlocul țării la Adrianopole, unde urmă împreunarea amânduror părților oștirii. Cu toate acestea el lăsă pe mai târziu luarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unde urmă împreunarea amânduror părților oștirii. Cu toate acestea el lăsă pe mai târziu luarea acestui oraș și înaintă cu înțeleaptă socotință spre marginea Serbiei, pentru a da atât craiului Serbiei, Ștefan cât și altor guvernatori învecinați și căpetenii de oști posibilitatea de-a trece la el și de-a se alipi de partidul lui, lucru de care până acum fusese împiedecați prin oastea ce sta la mijloc, a lui Musa. Musa se ținea de pașii contrariului său, se încurca numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
marginea Serbiei, pentru a da atât craiului Serbiei, Ștefan cât și altor guvernatori învecinați și căpetenii de oști posibilitatea de-a trece la el și de-a se alipi de partidul lui, lucru de care până acum fusese împiedecați prin oastea ce sta la mijloc, a lui Musa. Musa se ținea de pașii contrariului său, se încurca numai în harțe mici, evitând orice bătălie mai mare, dar, cu toată apărarea, nu putu să oprească irumperea trupelor inamice prin trecătorile Balcanilor și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se împreunară cu Mohamed nu numai craiul Serbiei, Ștefan, ci și alți pași și bei turcești, iar mai cu samă Nestorul lor, Ewrenos beg de la Ienigewardar a fost adevăratul suflet al conspirațiunii contra tiranului Musa; și c-o putere de oști întărită astfel și care inspira respect Mohamed se îndreptă spre sud, unde, în șesul dela Tschamurli între orașele Ichtiman și Sofia nu departe de râul Ikra, se și încinse bătălia hotărâtoare, la a cărei primire Musa, înghesuit din toate părțile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primire Musa, înghesuit din toate părțile, era acum silit, cu toate că prin lepădarea de mai înainte a celor de mai sus și prin cea următoare a altor vasali mulți, și a altor contingente, luptătorii săi se împuținaseră în mod considerabil. În oastea lui Moharaed aripa stângă o comanda principele sârbesc Ștefan, pe cea dreaptă Ewrenos beg cu fiii săi. De la începutul bătăliei Hassan, aga ienicerilor, nu numai că trecu cu toți oamenii săi la Mohamed, dar avu chiar cutezarea de-a veni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
insulei erau de-o potrivă răspunzători de nedosirea lor. După punerea la cale a acestei afaceri Mohamed hotărî să pedepsească în mod simțitor pe necredinciosul Mircea pentru că-i ținuse parte lui Mustafa; el trimise în Valachia un însemnător despărțământ de oaste care pustii țara în dragă voie cu foc și cu sabie, o prădă și o arse de o aduse în genere în așa stare încît de atunci încoace oțărirea poporului contra turcilor prinse o rădăcină ce se adânci din ce în ce mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hainul ban al Croației, Ioan Horvat cât și pe cei mai de frunte complici ai lui și-și îndreptă armele contra Principatelor dunărene românești cari se îndărătniciseră, făcând începutul cu Moldova, ce se declarase pe față pentru Polonia. C-o oaste reîntinerită și cu gând statornic de cucerire, regele irupse în Principat la anul 1390, unde însă Ștefan Vodă se sili din răsputeri să-i împiedice intrarea, puind în cumpănă toată puterea sa de luptă, întărind căile de munte, strâmtorile și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare grație la monarhul sau, care prin înaintarea sa combinată părea a oferi oștirii năvălitoare destulă siguranță contra oricării surprinderi din partea inamicului. Corpul de căpetenie al trupei îl comanda Sigismund în persoană, la care se alăturase, cu însemnat ajutor de oaste, credinciosul primat al Ungariei, Ioan de Kanischa, carele însă apucă alt drum pentru a irumpe în țara inamică. Când regele, făr-a presupune deosebitele locuri de curse, începe să treacă lanțul Carpaților ce se ridică între Ungaria și Moldova, se vede
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
treacă lanțul Carpaților ce se ridică între Ungaria și Moldova, se vede deodată în mijlocul acelor curse, încunjurat și atacat pe neașteptate de o nenumărată mulțime de arcași moldoveni; oameni și cai sufer egal sub ploaia cea de săgeți și întreaga oaste regală se vede {EminescuOpXIV 196} oprită în loc. Ungurii la nevoie estremă sar de pe cai jos, se aruncă cu inimă de leu asupra moldovenilor, taie pe mulți dintr-înșii și-i silesc să se retragă în cele mai apropiate ponoară și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țară ce li dăduse în stăpânire, și Koriatowicz puse în cumpănă toată puterea oștirii lui din Podolia, împreună cu trupa auxiliară ce i-o pusese la dispoziție Roman Vodă, pentru a-și menține Podolia și pentru a se-mprotivi năvălirii viteazului Witold. Oastea întrunită podolică-moldovenească suferi însă o grea înfrîngere lângă Brațlav și atât de repede căzu Podolia în puterea biruitorului Witold încît lui Theodor Koriatowicz nu-i mai rămase alta decât să caute refugiu îndărătul zidurilor bine întăritei și aprovizionatei cetăți Kamenietz
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-o epocă primejdioasă. Prin sila împrejurărilor și puterea precovîrșitoare a mișcării generale, fusese și el răpit și mânat în anul 1396 să ia parte la nenorocita cruciată a lui Sigismund contra turcilor, deci și la înfrîngerea suferită de marea oaste creștină lângă Nicopole. Tulburări confesionale în Moldova. Vaza și influența patriarhului ecumenic avură în Moldova o stare grea, pentru că mitropolitul legiuit și rânduit de sinod fusese împins din țară afară și căta să se deie ajutor grabnic, căci de altmintrelea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acțiunile acestui regent urcat la domnie au fost cu totul excelente, voi s-arăt pe scurt cum a priceput să joace și pe vulpe și pe leu, ceea ce cer eu de la un principe. Sever, cunoscând lașitatea împăratului Iulian, a înduplecat oastea, în fruntea căreia era el în Slavonia, de-a merge la Roma și a răzbuna moartea lui Pertinax, ce fusese ucis de cătră garda sa. Sub pretextu 1 acesta se puse în mișcare, fără a lăsa să i se observe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-i luă demnitate și viață. Cine cumpănește bine istoria aceasta va recunoaște și pe leul cel mai viteaz și pe cea mai vicleană vulpe; va vedea cum era temut și onorat de toți și cum nu era urât de oaste. Nu trebuie deci să ne mirăm că acest principe nou a știut să se mențină în domnie, căci, prin marea sa faimă, a știut să se apere necontenit contra urei ce-ar fi putut-o excita în popor inovațiunile sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consacrat în tipul de colinde „de tânăr”, „de fecior”, „de cocon”, importantă nu este doar prima imagine - de „început de lume” -, ci și cele care îi urmează. La poalele copacului cosmic (jugastru, arvun, paltin), crescut în mijlocul mării, se află două-trei oști (număr care a con- ta minat probabil și unicitatea arborelui, devenit doi-trei păltiori). Oștile, „moldovenești și craiovenești, multe-s muntenești” (sau 146 Ordine și Haos numai una dintre ele), nu au conducător („domn”). Oștenii pleacă să-și aleagă unul, „din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doar prima imagine - de „început de lume” -, ci și cele care îi urmează. La poalele copacului cosmic (jugastru, arvun, paltin), crescut în mijlocul mării, se află două-trei oști (număr care a con- ta minat probabil și unicitatea arborelui, devenit doi-trei păltiori). Oștile, „moldovenești și craiovenești, multe-s muntenești” (sau 146 Ordine și Haos numai una dintre ele), nu au conducător („domn”). Oștenii pleacă să-și aleagă unul, „din vad în vad și din sat în sat și din casă-n casă”. Ajunși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
opune : „Noi nicicum l-om da,/ Că e mititel,/ Că e tinerel/ Și cam prosticel”. Oștenii promit însă că „cei bătrâni” îl vor iniția : Dă-ni-l, taică, dă-ni-l, Dă-ni-l, maică, dă-ni-l, Că în oastea noastră Sunt ostași bătrâni ; Pe el l-o-nvăța Cal de-a-ncălica, Cizme d-a-ncălța, Săbioar-a-ncinge, Cel în frâu d-a strânge, Grele oști d-a-nfrânge. Până la urmă, părinții se lasă înduplecați. Oștenii îl învestesc pe noul domnitor, croindu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dă-ni-l, taică, dă-ni-l, Dă-ni-l, maică, dă-ni-l, Că în oastea noastră Sunt ostași bătrâni ; Pe el l-o-nvăța Cal de-a-ncălica, Cizme d-a-ncălța, Săbioar-a-ncinge, Cel în frâu d-a strânge, Grele oști d-a-nfrânge. Până la urmă, părinții se lasă înduplecați. Oștenii îl învestesc pe noul domnitor, croindu-i un veșmânt cu însemne de consacrare, „ca și cum i-ar fi fost tatuate” (17, p. 98). Și toți îi croiau D-un vestmânt prelung
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
croiau D-un vestmânt prelung Lung până-n pământ ; Iar în pieptul lui Scris îmi este scris, Soarele și luna... În ambii umerei doi luceferei ; Jur-prejur pe poale Cerul plin de stele, Toate văzdurele. Și el că-mi trecea Tot cu oștile Tânăr făt-frumos, Fie-mi sănătos (18, pp. 58-59). Nu întâmplător oștenii care-și caută „domn” sunt plasați, la începutul textului ceremonial, „sub umbrița” celor „trei păltiori/ ’nalți și gălbiori” sau la umbra altor copaci înrudiți (arvun, jugastru). Se pune întrebarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
încorona, Crai că mi-l făcea Mozica punea Și el că grăia : - Voi, voinicilor, Voi, livinților [= vitejilor], [...] Să mă pomeniți Că eu nu am mult Și-acum să vedeți Că intru-n pământ ! [...] Și el că-mi vedea O puțină oaste, Da’ el ce făcea ? Arme lepăda, Nainte le ieșea Și mi-i saluta. Craii ce făcea ? Binișor că mi-l prindea, îndărăt că mi-l întorcea, La masă ședea, Bea și-mi ospăta, De nimeni nu gândea. La paltin galben
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în 1879, ci și Vasile Bogrea în 1921 (51, p. 226) și I.C. Chițimia în 1971 (52, p. 295). După părerea mea, este într-adevăr vorba de un voievod, dar nu de Mihai Viteazul, ci de „mai marele voievod al oștilor îngerești” (7, p. 621), adică de Arhanghelul Mihail. Sf. Mihail (sărbătorit la 8 noiembrie, în ziua de Hranghel, corupere din „Arhanghel”) este un personaj biblic căruia însă i s-au acordat, în folclorul românesc, atribute funerare și psihopompe inedite : este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tracilor de la Hellespont”, a fost pedepsit de zeul Dionysos cu pierderea minților, fiindcă a interzis supușilor săi celebrarea cultului acestuia. „Licurg le-a atacat pe menade în locul numit Nyseion și le-a ucis pe toate. Dar Dionysos și-a îmbarcat oastea și i-a învins pe traci, într-o luptă aprigă. Pe Licurg l-a prins de viu și, după ce l-a orbit și l-a chinuit în tot felul, l-a răstignit. Apoi, pentru a-l răsplăti pe [tracul aliat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mândrele noastre colori naționale. 165 {EminescuOpXIII 166} Nu vom insista asupra opiniilor politice din articolul de mai sus, ci vom releva numai erorile istorice și filologice. Deja Theophylact, sub anul 579, și Theophan sub același an pomenesc de români în oastea trimisă în contra avarilor; sub anul 976 Cedrenus povestește că între Prespa și Castoria călători români au ucis pe David, fratele țarului bulgar Simeon. De aci înainte existența românilor balcanici nu mai e tăgăduită de nimeni. Anna Comnena [î]i citează
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
parte precumpănirea populațiunii slave de pe lângă Ochrida, au înlesnit victoria romaeilor. Lupta de esterminare de sub Basilios, care-a ținut patruzeci de ani, stricase cumplit nu numai celor învinși, ci și învingătorul suferi pierderi nemăsurate. Când Bulgaria era cucerită deja, pieri o oaste grecească, la 1040, în lupta cu Ștefan Vojslav, Domn în Zeta și Travunia; alte pierderi le aduse ridicarea bulgară de sub Petru Deljan, pretins fiu al țarului Gavril, până ce și acesta pieri prin alt șișmanid, Alusian, fiul țarului Vladislav. Dar după
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Vojslav, Domn în Zeta și Travunia; alte pierderi le aduse ridicarea bulgară de sub Petru Deljan, pretins fiu al țarului Gavril, până ce și acesta pieri prin alt șișmanid, Alusian, fiul țarului Vladislav. Dar după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
disoluțiune se manifestă, în toate privirile. Theophylakt menționează pe-un apostat care neliniștea Mokoi, o parte a Ochridei. Un bogomil trebuie să fi fost, fără îndoială. Nu mai puțin Dobromir, care adună la 1078 în Mesembria o gloată puternică de oaste. Un altul se mănținu la Beljatowo, se căsători cu fiica unui principe cuman și părăduia după plac în Tracia. Nu e neverisimil că agresiunea armată a bogomililor au înlesnit alipirea croaților la Roma, precum pe de - altă parte papa Grigorie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]