6,670 matches
-
îngrijită, a fost cel dintâi. Îi făcea puțină curte, uneori mai indiscret. Suspina în fața ei și ridica ochii spre cer, în semn de supremă pasiune. Când a auzit însă că trebuie să meargă cu ea la țară, s-a crezut obligat să-i atragă atenția asupra primejdiilor. O privire ironică a Nadinei a fost suficientă să-i schimbe părerea: ― Firește, n-am vorbit pentru mine, ci pentru dumneavoastră, coniță! Din parte-mi sunt gata oricând să vă însoțesc și până la marginea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel, să mi-l deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunse lui Vasile, ci își văzu de drum, continuând urletele mai cu foc, parcă s-ar fi fălit cu ce-a pățit și ar fi vrut să dea de știre la tot satul. O femeie, venind în urma copilului, se crezu obligată să răspundă ea lui Vasile: ― L-au muștruluit nițel boierii, că nu s-a ferit din uliță când a venit mașina! Zidaru clătină din cap: ― Da dumnealor ce-și mai pun mintea cu copiii? Vreo doi țărani, alături, făcură de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o glumă... Dar sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. Între țărani știrea provocă o mișcare. Primarul, care se apropiase să afle ce-a spus ștafeta, se crezu obligat să explice că nici nu se putea să nu treacă prefectul pe la boierul bătrân cu care e vechi prieten. Lămurirea nu curmă agitația, ci mai mult o spori: ce-o fi punând la cale prefectul cu boierul Miron? Peste un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stabilit de țăranii conspiratori. Prefectul, după ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe, să pacifice și alte sate până diseară. Ca să încheie vizita cu mai multă solemnitate, se crezu obligat să le mai tragă un mic discurs cu "iubita noastră patrie", "țărișoara noastră scumpă", "regele venerat", "datoria cetățenească", "guvernul vă poartă de grije", sfârșind jovial și mulțumit: ― Și acuma rămâneți sănătoși, copii!... Eu am încredere în voi, precum și voi să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu el, zicând: „Vino, încoace, puișorule !” . Este o degenerare morală alarmantă. Ar trebui să fie interzis, prin lege, abuzul sexual al profesorilor asupra elevilor și studenților. Atâta timp cât examinarea și promovarea elevilor și studenților se face de către profesorii lor, discipolii sânt obligați să accepte orice abuz din partea profesorilor. Altfel nu vor mai promova școala nici odată. Inocularea stricăciunii tineretului este făcută de mediul social înconjurător, interesat să abuzeze sexual de tineret sau să câștige bani de la tineret, prin vânzare de droguri, etc.
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
elite ? — ! ? Jurnalista a mai pus două întrebări, de complezență, după care a renunțat. Ca orice jurnalist român, avea răspunsul și punea întrebări doar ca să aibă confirmări de la un „specialist”. În plus, ca orice persoană publică de la noi, se con sidera obligată să dea glas unei nemulțumiri, iar eu trebuia să-mi manifest disperarea pentru dispariția elitelor române. „Elită” era doar un stimul pavlovian pentru ca eu să salivez o furie justițiară. Tema ar fi meritat însă ceva mai multă îngrijire. A vorbi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acum ceva timp și actuala „revoltă creativă” din Piață : chiar dacă „motivul” nu este tradus încă în „scopuri” precise (deși unele încep să se profileze), acțiunea în sine este un soi de learning by doing, de alfabetizare politică a unei generații obligate să devină autodidactă. Căci aceasta este marea ruptură care s-a produs în aceste săptămîni : negarea limbajului politic, nu a unui politician sau a unui fapt politic ori a altuia. Nu mai vrem să fim doar trași de limbă la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Răspunsul guvernului Ucrainei la nota guvernului român din 20 aprilie 1918. 5 mai 1918 Guvernul Ucrainei către Guvernul român Kiev, 5 mai 1918 (st.v.) Primind nota diplomatică a Dv. din 20 aprilie 1918 cu nr. 2527, guvernul Ucrainei se consideră obligat să vă împărtășească motivele care-l împiedică să recunoască argumentația dv., tinzând a justifica actele guvernului român în Basarabia, care au sfârșit prin a anula autonomia ei politică și declararea de către guvernul român a încorporării Basarabiei la Regatul Unit al
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și că trupele române vor fi puse exclusiv la dispoziția guvernului Republicii Moldovenești. 7. Că obiectul conversațiilor guvernului ucrainean cu generalul Coandă din 15 ianuarie 1918 a fost transmis guvernului dv. în termeni inexacți. Desigur, guvernul Ucrainei nu se consideră obligat să explice Ministerului luminat al Afacerilor Străine al României că rezoluția „Sfatului Țării” luată la Kișinău, sub presiunea stării de război impusă în mod riguros în acea perioadă de către puterea română în întreaga Basarabie și sub influența unei propagande în favoarea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
o astfel de importanță ca încorporarea Basarabiei la România, reprezentantul autorităților române a acordat „Sfatului Țării” un termen de 3-4 ore și numai sub formă de concesie s-a prelungit acest termen până la 24 de ore. Guvernul ucrainean se consideră obligat să atragă atenția guvernului român asupra considerației că măsurile extraordinare adoptate în această ocazie nu puteau fi luate decât față de o țară inamică în cazul exigențelor militare de o natură presantă sau în cazul reprimării unei revolte, deși este evident
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
că se cuvine să împărțim pe jumătate. Dar acum am nevoie de câteva mii de franci. Restul, pe măsură ce vinzi timbrele, mi-l depui la bancă... " Cît l-ar fi pasionat pe Leibniz asemenea întîmplări! își spuse zâmbind. Să te simți obligat să-ți revizuiești principiile filozofice pentru că, pentru că în chip misterios..." Începând din 1942 înțelesese că versiunea accidentului nu mai era acceptată nici de Gestapo, nici de alte servicii de informații care, pentru motive diferite, se interesau de cazul lui. Foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tu parcă nici nu ai observat că s-a schimbat ceva. Știi bine ce se întâmpla cu animalele care nu se adaptau când se modifica radical clima. Ei bine, tu crezi că nu faci la fel ? De ce să te simți obligată să dai pensii oamenilor de casă, să împarți haine de câte ori ai ocazia, să duci oala madamei Ana, doar ca să n-o trimiți la azil ? Când și așa stăteam înghesuiți și terorizați, tu și mai ales Muti găseați momentul să vă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deodată minusculul oraș care trăiește dincolo de bucățica de geam, în montura metalică a creionului mecanic, Yvonne scoate câteva chiote de bucurie. Profesorul continuă o vreme să-și privească fetița, răbdător și înduioșat - o duioșie plină de mândrie. Apoi se simte obligat să intre în conversație : — Dar nu se poate ca domnul Ialomițeanu să nu știe asemenea lucruri ! îi atrage atenția soției sale, contrariat și fără chef. Jurnalele erau pline... — Jurnale, bineînțeles, însă când te afli aproape pe un vârf de munte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adevărat și frontul din Balcani, care întârzie ! Ce visuri nebunești ! Din superstiție, mă și tem acum că le-am așternut pe hârtie. 19 septembrie 1916 O zi specială în calendarul războiului. Cu toată stricarea vremii, m-am văzut de dimineață obligat a porni pentru umilitoare tratative de aprovizionare. Este primul an când eu personal mă zbat cu aceste lucruri, altfel însă riscând să rămânem fără lemne în această iarnă ce are să fie (niciun dubiu aici !) cea mai grea din ceea ce ne-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unile zile ! O iei cu stângu de dimineață ! — Despre asta să nu mai vorbim ! Cât sunt eu de îngăduitoare, dar astăzi Niki a depășit măsura ! A bulversat totul, și programul lui, și al meu, totul ! Să ajungem la biserică eram obligați ! Nu să mă expună la toate afronturile pe care le ai văzut... le-ai auzit... Ei, cum să nu observi ? Dar niciun cuvânt n-a fost rostit la întâmplare ! Numai înțepături veninoase... Lasă, stai jos, ce te scoli, te așezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu știu cum, venise vorba despre George, iar prietenele ei îi bârfiseră cumnatul. Vorbele le înghețaseră, însă, pe buze când s-a ivit dintr-odată chiar George care, fără îndoială, auzise totul. După ce s-a depărtat de ele, Gabriel s-a simțit obligată să fugă după el. Îl ajunsese din urmă în stradă, tocmai când ieșea din clădirea Institutului. I-a atins ușor brațul și i-a spus roșind toată: „Eu n-am spus nimic împotriva ta, eu nu gândesc rău despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să primească multe, poate chiar foarte multe iubiri noi. Dorințe noi, atracții noi, cunoașteri noi. Hattie se găsea acum la marginea, la ultima răsuflare audibilă a copilăriei. Sosise timpul, timpul logic ca Pearl să-i redea libertatea; era, într-adevăr, obligată să o elibereze. Poate că așa ar simți o mamă, își spuse ea. Dar, la urma urmei, o mamă e mamă pentru totdeauna. „Eu nu sunt mama lui Hattie, nici sora ei, nu-i sunt nici măcar verișoară îndepărtată. Hattie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
S-o ducă la Hamlet? Dar unde s-o fi aflând? Întrebă: E în America? Nu. E în Ennistone și locuiește în casa de vară Papucul. Nu știai ca am închiriat Papucul de la mama dumitale? Nu. Tom nu se simți obligat să-i explice relațiile lui cu Alex, de neînțeles chiar și pentru el. A... bine. N-a mai fost niciodată la Ennistone. Aș putea să-i arăt orașul, dacă asta-i ceea ce doriți... „Sau te pomenești că moșneagul ăsta țicnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă vadă! O mulțime de lume te-a văzut, o mulțime de lume e interesată de tine. E îngrozitor! În orice caz, m-am gândit să-ți pomenesc de el, confidențial, înțelegi, în chip de recomandare, ca să nu te simți obligată să-i faci vânt. Dar eu nu-mi doresc un admirator! Probabil că e o glumă. Tu nu ești o glumă, spuse John Robert, simțind că-i revine toată stângăcia. Adăugă: Mă rog, dacă nu-ți dorești un admirator, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Judy, găsise peruca blondă cu păr lung, o încercase și se gândi că ar fi păcat să nu încerce și o rochie. Rezultatul i se păruse atât de nostim și de fermecător, transformarea atât de completă, încât se simțise obligat să împărtășească și altora gluma și, îmboldit de whisky, pornise pe urmele lui Tom. Nu-și mai putea aminti cu claritate întreaga seară, mai ales ultima parte care părea plină de pete negre. Dar când se întorsese în Travancore Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde cineva îi șoptise cu zel la ureche că despărțirile reci nu priesc nimănui. Dar n-avea totuși timp de pierdut și prin ochi îi treceau luciri de nervozitate. Rareș, nu vreau să fiu acuzată că fac nedreptăți. Nu sunt obligată și nici n-am voie... Dar am să te las pe tine să judeci singur. Uite, am să-ți arăt... Vino încoace. Doamna Mușat deschidea o ușă și scotea din întunecimea unui dulap un teanc de foi strânse c-un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Biserica Sfântul Mina Vergu. E la doi pași de-aici, pe strada Robescu. Doar să aruncăm o privire înăuntru. Cinci minute. E plăcut să vezi lumânări arzând. Cu toată firea ei prietenoasă, ea ezită, neîncrezătoare, ca și cum s-ar fi văzut obligată să facă ceva împotriva voinței ei. Dragoș nici nu era sigur că peste fața ei trecuse o undă de îndoială înainte de a deveni vizibilă respingerea. Nu sunt într-o stare sufletească potrivită, Dragoș. Poate altă dată. Doar Dumnezeu știa dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajute să rezolve tensiunea în care se află. Ea îl va însoți în căutarea binelui și în împlinirea acestuia, ca posibilitate și ca opțiune proprie și liberă, și nu ca o constrângere sau subordonare la care tânărul să se simtă obligat. Dacă el este ajutat să se afle mereu în căutarea adevărului, atunci cu siguranță el va ajunge la Cristos, pentru că numai Cristos este Adevărul (cf. In 14,6). În acest sens, Biserica este optimistă, pentru că observă și aspecte pozitive, afirmând
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ani de neutralitate - de a se alătura țărilor Antantei în războiul contra Puterilor Centrale a determinat reacții contradictorii, atât înlăuntrul țării, cât și înafara ei. „Cutremurul” cel mai dramatic s- a produs, însă, în sânul familiei regale, care se vedea obligată să devină inamicul propriului popor: german. Era adevărat și în acest caz că „sângele apă nu se face”, dar s- a dovedit încă o dată că, indiferent de rădăcinile unui conducător, interesele acestuia, chiar și cele sentimentale, trebuie asimilate intereselor neamului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]