1,340 matches
-
și-am să-i spun tot ce-ai zis despre ea. Dă-i telefon, Cristina! o îndemn eu, scoțînd din buzunar o monedă de 25 de bani, arătîndu-i-o. Madam Brîndușa are nevoie de-o declarație din partea ta că am fost obraznic, să mă poată bubui. Îi stau în gît. Mă mir că tu, Mihai, pufnește într-un surîs scurt Cristina, vorbești așa de urît despre Brîndușa, care n-a avut decît cuvinte de laudă despre tine... De la ea am aflat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
primului pas, Mihai? Mie în nici un caz... Asta e una din legile nescrise ale existenței umane. Da, Cristina, ai perfectă dreptate, surîd eu împăciuitor. Totuși dă-i telefon Brîndușei și spune-i că, judecînd bine, comportarea mea ți se pare obraznică. Spune-i că dorești să nu se mai întîmple cu vreo altă delegată, care ar putea să reclame, să păteze astfel onoarea combinatului... Vrei să mă fac de rîs, Mihai?! Brîndușa, așa cum o știu eu, mi-ar trînti telefonul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cel mai amuzant câine mangaliot, alb, cu urechi punctate cu negru, și cu aceleași pete, ascunse sub părul alb, pe corp. Mă caută și mă găsește chiar când schimb restaurantul și e celebru în Mangalia. Mai e unu, mai puțin obraznic, Sârmescu sau Sârmosis, și altul negru, hărtănit de câini, căruia îi spun Hărtănilă. La Camino, unde mănânc seara, chelnărul îi bate și atunci se ascund toți pe sub mese, cu mesele în cap. Ca întâmplare: mi s’a răsturnat un pahar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nimeni; îmi fumez cele două țigări; închid radioul, alung pe toată lumea din casă - ca azi: pe cei doi puști la cinema, pe Lina la sora ei (care, în paranteză fie spus, o ațâță împotriva mea și o învață să fie obraznică și să-mi poarte pică), închid ușa camerei și ușa cabinei telefonice, mă instalez și te iau lângă mine posesiv, ca și cum ți-aș spune „Scumpa mea, hai să vezi ce mi scrie ea“. Azi, draga mea dragă, sunt singură, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nas acvilin este crud și răpitor ca vulturul <endnote id="(413, p. 17)"/>. Jean d’Indagine - care și-a publicat cartea de physiognomonie și chiromancie la Strasbourg, În 1531 - susținea că oamenii cu nas curbat ca un cioc sunt colerici, obraznici și tiranici <endnote id="(386, p. 297)"/>. În De Humana Physiognomia (Neapole, 1586), Giambattista della Porta scrie, la rândul său, că nasul În formă de cioc de corb sau de cocoș denotă nerușinare și desfrâu, iar oamenii care au buzele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sintagmă pare a fi un tic verbal, care maschează de fapt un clișeu mental. La jumătatea anului trecut, În revista România Mare a apărut o scrisoare anonimă, semnată de „un grup de intelectuali”, În care sunt „demascați” mai mulți „evrei obraznici” și „progenituri de beliți [= circumciși]” din rândul adversarilor politici. „Tot un evreu obraznic”, scrie „grupul de intelectuali”, este și... [urmează numele unui parlamentar], păduchiosul ăsta cu barbă roșcovană și cașcaval cușer Între dinții galbeni” <endnote id=" (158)"/>. Regula este simplă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mental. La jumătatea anului trecut, În revista România Mare a apărut o scrisoare anonimă, semnată de „un grup de intelectuali”, În care sunt „demascați” mai mulți „evrei obraznici” și „progenituri de beliți [= circumciși]” din rândul adversarilor politici. „Tot un evreu obraznic”, scrie „grupul de intelectuali”, este și... [urmează numele unui parlamentar], păduchiosul ăsta cu barbă roșcovană și cașcaval cușer Între dinții galbeni” <endnote id=" (158)"/>. Regula este simplă, dar operează cu eficiență la nivelul subconștientului colectiv. Adversarului politic i se atribuie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Sighet, care o poartă [pe cap] În ziua cucernică, tot În 13 colțuri” <endnote id="(791, p. 68)"/>. Pentru Emil Cioran, În 1936, evreii ar fi „cel mai inteligent”, „mai dotat” și „mai cerebral popor”, dar și „cel mai obraznic”, caracterizat prin „vampirism”, „agresivitate”, „cinism” etc. <endnote id="(512, pp. 130-144 ; vezi și 513, p. 222)"/>. „Evreii se bucură de reputația unor inteligențe alese, din care n-ar fi lipsind nici viclenia, dusă la nevoie până la diavolism”, scria În 1937
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și-a voastră, ce implora la fel,/ că ochiul meu se inflama, plângând și el un strop de sare/ când Îl rănea un fir de praf,/ sau când Îl vizita visarea,/ că răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de sânge, la fel de roșu ca și-al vostru./ O, fost- am crud și eu ca voi/ și Însetat de duioșie,/ și de putere Însetat, de aur, de dorințe sau de chinuri,/ da, fost-am rău și eu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fel ca voi” <endnote id="(492, pp. 276-279)"/>. B. Fundoianu pare să parafrazeze monologul lui Shylock, ba chiar, În unele locuri, să-l „citeze” : „Dacă mă Înțepi, nu sângerez ?” (la Shakespeare) și „răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de sânge” (la B. Fundoianu). Ca om de teatru și ca poet, B. Fundoianu a cunoscut bine opera lui Shakespeare. El a discutat-o probabil des cu Lev Șestov, a cărui primă carte a fost despre Shakespeare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că am anunțate două cărți s-a dat la mine ca să mă intimideze, să-mi creeze presă proastă ca atunci cînd va veni momentul să se rezolve situația cursului Marii clasici să aibă argumente: nu mă supun dispozițiilor sale, sînt obraznic etc. întotdeauna m-am amăgit să cred că acest Const. Ciopraga e om, deși eram convins că nu este. Acum pentru vecie cred că este un neom. îți voi da verbal amănunte de neimaginat. Singura mea armă, a noastră de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pune puțin Don Quijote în tot ce face , ci și delicateții excepționale a scriiturii lui Hanif Kureishi și a regiei lui Roger Michell. Venus (Jodie Whittaker) e superb aleasă : nu e o tînără tulburătoare sau una victimizabilă, ci una aspră și obraznică (o cocalară, ca să vorbim pe șleau), iar soliditatea ei prozaică, nu prea impresionabilă (dar nici nesimțitoare), scoate și mai bine în evidență absurditatea lirică a efuziunilor lui Maurice. Nimeni nu e mai conștient de absurditatea asta decît Maurice însuși. Un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
păduri, ordine și munți, munți cu zăpadă și - cred - minunați. Aici sunt nori, dar albi, nu negri ca la noi (!!!). Aștept să văd ce mai urmează. Sunt veselă și încep să uit! E luminos. Uite, din nori ies niște vârfuri obraznice și totodată timide. Ce lume o fi aici? Ce lume... Ce frumos este. Și ce albastru totul! și ușor... Printre marea de nori se mai deschide câte-un ochi de pământ în jos, cu brazi și iarbă, cu nea și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
presărată cu flori, către slavă... declară, înfocat, frumosul principe Alexandru, sprijinit de fântâna din mijlocul curții, jucându-se cu un fir de margaretă. Voichița e o crăiță cu ochi albaștri și cosițe blonde ce se odihnesc pe sânii neîmpliniți dar obraznici sub alba ie de borangic. E o dimineață luminoasă la început de primăvară, în curtea interioară a Cetății Suceava înconjurată de ziduri negre, roase de vreme, dar înveselite de un val de iederă în care se zbenguie un stol de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le fie! Și pădurile? râd boierii sperând că de aiastă dată Măriei sale i s-a înfundat. Să le înghită? Cum?!... "Cum?!" se întreabă singur Ștefan, neștiind ce să le răspundă, regretând că l-a luat gura pe dinainte. O muscă obraznică, ce nu știa cu cine are a face, îl tot bâzâia și-l tot zădăra... "Cum?" se întreba singur, nervos, alungând musca. "Cum?" A doua oară o plesnește, dându-și o palmă. Cum?! Foarte simplu: s-o facă rumeguș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de trei ani! Drept pentru care să-l aduci tu însuți, ca să te pleci înaintea Măritului Sultan, să știm cum stăm cu tine!..." Ștefan înghite în sec, dar nodul din gâtlej nu vrea să coboare. Hmm, mormăie el. Afurisit și obraznic Ghiaurul aista... Haraciul? Hmm... Să zicem, strângem cureaua și plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zâmbind. Ațipesc călare; căluțul știe și mă ocrotește la pas. La Orhei... își frânge Alexandru încă un căscat. Mă, tu ai tras la măsea! Numa' ce-i aruncasem peste Nistru, se slobozește în sfârșit Alexandru, că o sută de tătari obraznici, c-o falcă-n cer și alta-n pământ, s-au înfățișat cu aur și daruri scumpe, înaintea Măriei sale... Nu te-ai lăsat! îi reproșează Ștefan. Eram... eram din cale-afară de mâniat, se dezvinovățește el. Trebuiau să plătească pentru tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce-l înțeapă mai abitir ca săgeata ceea buclucașă, și, nu în ultimul rând -, dă socoteală de aurul Papii, pe care Dumnezeu știe cum l-a tocat, că prin lupte cu turcii, nu s-a prea văzut... Să recunoaștem, "Rex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
protesteze. După această întâmplare memorabilă, mozartianul poet, mare amator de chifteluțe, a scos alte excelente cărți, a avut alte lăudabile atitudini. Degeaba! Impresia lăsată de gestul lui de atunci, de la bufet, de mitocan apucător, de acea manifestare de măruntă rapacitate obraznică a rămas cea mai puternică. * Nichita era capabil, ca să citez dintr-un alt poet, de o delicatețe infinită. Aflându-se, într-o zi, în faimosul „acvariu”, fostul mini-bar din Piața Romană, în care plutesc nu puține amintiri din perioada tinereții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când se discuta, activistul spunea: Ce-ar fi să trimitem primărițele acolo? Între mine și acest personaj era un continuu schimb de replici acide. I-am răspuns: Ce-ar fi să mergeți dumneavoastră acolo, că tot nu faceți nimic concret? Obraznică ești! Am să te raportez la primul secretar! Nu mă raporta niciodată, pentru că primul secretar nu-l avea de bine și asta o știa toată lumea. Am fost nevoiți să organizăm aducerea oamenilor înapoi la comună. Totuși, toamna târziu, toți cei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
salvării au făcut ca micuțul să nu poată fi salvat. Reclamațiile lui au ajuns până la Tribunalul de la Haga, care însă nu i-a mai putut da copilul înapoi. Celălalt „revoluționar”, Andrei, cumnatul inginerului șef de la C.A.P., era un tânăr obraznic, adeseori reclamat de săteni că fură mult, motiv pentru care, dând curs reclamațiilor făcute de către vecinii „binevoitori”, l-am surprins aducând acasă, seară de seară, la terminarea lucrului, cantități mai de cereale. Ceva mai mult decât se cuvenea. 212 Cel
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a unui spațiu, cu aceste personaje care conduc de la o idee la alta, de la o nostalgie la alta. S-au scris cărți cu acest subiect. * În oraș, sub curgerea ninsorii, doar câțiva tineri în căutare de aventuri nocturne. Sunt gălăgioși, obraznici, puși pe infracțiuni, din preaplinul energie adolescenței, în care megalomania, sub forma ei trecătoare de grandomanie, face parte din natura lor. Cluburi de noapte cu lumini stridente, dar fără clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi, la iarnă, acoperită cu dungi albe de zăpadă. Dar e prea cald, vara se întâmplă revoluții sau se pornesc războaie (ca ultimele două războaie mondiale); dar vara nu se inventează aparate fantasmagorice. * Și se învârte, pe lângă bancă, o coțofană obraznică. În limbajul specialiștilor, se numește "PICA PICA". Mi se pare că ne aflăm în zodia ei, mi se pare că cineva a proclamat-o împărăteasă peste meleagurile noastre. Se uită de sus la mine de parcă mi-ar spune: atenție respect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dispărut, printre resturile terasamentului cresc niște spini cu flori mov. Liniile au fost furate de țigani, care au furat și tramvaiul. Acum, între linii înfloresc o mulțime de maci sălbatici. Pe câmpia în dezordine, roți ruginite, zdrențe, câte un șobolan obraznic... Vântul șuieră rostogolind butelii de plastic, zbârnâind printre fragmentele ruginite ale unei foste macarale; de departe, pare a fi un exotic schelet de mamut. Încolo, nimic, un peisaj arid, nici câini maidanezi, nici bufnițe noaptea, nici pisici, numai bulgări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în gura mare. Mai târziu, cunoscând-o mai bine pe Palina Nichitișna, mi-am dat seama că era o ființă sensibilă și cultivată. Fosta noastră profesoară nu avea însă tact. Neștiind cum să țină în frâu o liotă de copii obraznici, rusește n-am învățat de la dânsa nici măcar de-o lăscaie. PROFESORUL VASILE POPA Cum toate înviau după război, la Fălticeni au început să se adune oamenii ce urmau să refacă viața târgului. Iașul era o ruină iar mai faimos, din
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]