2,880 matches
-
de-obicei, acum, cînd monstrul era mort, căpitanul părea stăpînit de un soi de nemulțumire sau nerăbdare, ori poate chiar deznădejde, ca și cum vederea acelui cadavru i-ar fi amintit că Moby Dick era încă în viață: marea țintă ce-l obseda ar fi rămas la fel de departe, chiar dacă i s-ar fi adus la bord încă alte o mie de balene moarte. în curînd, judecînd după zarva de pe punțile vasului Pequod, ai fi zis că toți marinarii se pregătesc să arunce ancora
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rol: cel de furnizor de noi personaje. Pe latura imitării realității imediate, Black Mask, Dime Detective Magazine, Spicy Detective și celelalte reviste de mare tiraj au jucat un rol esențial: ele au fixat, o dată pentru totdeauna, câteva din reperele lumii obsedate de îmbogățire, de plăceri, violență și erotism. Gangsterul, traficantul de alcool și arme, patronul de tripou, miliardarul îmbogățit peste noapte (sau sărăcit cu aceeași viteză) din exploatarea petrolului, vampa, polițistul corupt, avocatul dubios, aventurierul fără scrupule sunt nu doar modele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îl apropie însă și mai mult de cititor. Chiar dacă ai început lectura cărților cu gândul de a urmări la lucru un cavaler infailibil, constați că sfârșești meditând la micile feste ale existenței alături de un filozof dezabuzat, oarecum ridicol și confuz, obsedat de valorile metafizice ale unei existențe ce și-a pierdut sensul. Marlowe nu e decât proiecția unei vârste a eșecurilor anunțate, agentul secret al neputințelor ce așteaptă, după colț, să-și pornească marșul devastator. Scrisorile lui Raymond Chandler conțin nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o accepțiune cât se poate de specială: autorul o vede ca făcând parte din categoria „limbajelor profesionale”, a slang-ului care a acoperit, încetul cu încetul, moștenirea a ceea ce se numea, cu deferență și tandrețe, „King’s (Queen’s) English”. Obsedați de comunicarea instantanee - foamea de texte a revistelor deja menționate, de la Black Mask și Dime Detective Magazine la Spicy Detective, era insațiabilă, acestea trăind sub regimul urgenței absolute -, obligându-l pe cititor nu să citească, ci să devoreze povestirea, editorii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
seară, Moose Malloy, monstrul cu forță de gigant, moare. De vreme ce fusese trădat de Velma, nu mai avea nici un motiv să trăiască. Din acest moment, explicațiile încep să curgă, misterele se destramă, iar personajele redevin ceea ce au fost întotdeauna: Velma, o obsedată de glorie și bani, care-și caută idealul - nesfântul Graal - trădând și ucigând: ea l-a împușcat pe Moose, după ce-l ucisese pe Marriott, șantajistul care-i descoperise biografia deloc onorabilă; Moose rămâne consecvent imaginii din momentul intrării în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care-și caută idealul - nesfântul Graal - trădând și ucigând: ea l-a împușcat pe Moose, după ce-l ucisese pe Marriott, șantajistul care-i descoperise biografia deloc onorabilă; Moose rămâne consecvent imaginii din momentul intrării în scenă: un uriaș fără minte, obsedat de iubirea absolută pentru o femeie care nu merita decât dispreț; Marlowe își recâștigă stăpânirea de sine, reîmbrăcând platoșa de ironie care seduce și, în același timp, ține la distanță femeile. Dar tot el îi găsește scuze Velmei, văzând în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
planul romanului încearcă - și încă agresiv - să-l seducă. Dintr-un unghi de vedere purist, The Little Sister poate fi învinovățit că preia teme și tipuri din cărțile anterioare. Ceea ce pentru un comparatist poate fi o mană cerească, pentru cititorul obsedat de originalitate e o marcă a eșecului și constatarea țâfnoasă a epuizării resurselor imaginative. Din acest punct de vedere, mă plasez cu fermitate împotriva curentului majoritar care vede în cartea din 1949 a lui Chandler un semieșec. Cred cu tărie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de mare de cititori i-a determinat pe critici să identifice un „declin progresiv, degenerând în caricatură” (Newlin, 1984, p. 29). Un diagnostic pe cât de eronat, pe atât de lipsit de onestitate. E suficient să citești romanul fără a fi obsedat de respectarea canonului și te afli dintr-odată în spațiul literaturii propriu-zise. Privit din unghiul limitat al genului „detectiv”, probabil că The Little Sister nu are prospețimea imaginativă a primelor cărți chandleriene. Numai că, poate chiar fără să-și dea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și-a pierdut iubita pe când era la război, iar apoi a încercat să ajungă în vârful piramidei sociale în speranța deșartă de a o recuceri. Eileen Wade nu e, însă, Daisy, iubita din roman a lui Gatsby. Chiar dacă Terry o obsedează, chiar dacă înnebunește din cauza lui, ea nu mai are suficientă energie pentru a reveni în trecut. Va trăi, însă, într-un prezent tulbure, presărat cu crime și obsesia iubirii imposibile. Scena pe jumătate macabră, pe jumătate dramatică în care Marlowe este
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Maltese Falcon. Paralelismele între personaje și acțiune sunt suficient de puternice pentru a nu insista asupra lor. Destul să spunem că există câteva împrejurări în care Betty pare o nouă variantă a lui Brigid O’Shaughnessy: ca și femeia rapace, obsedată de îmbogățire din cartea lui Hammett, Betty îl împinge deliberat pe Marlowe în situații fără ieșire. Pentru a risipi orice dubiu, ea rostește o replică pe care-o știm deja din repertoriul eroinei din Șoimul maltez: „Bine, sunt o mincinoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un partener de discuții - față în față sau de la distanță - care-i asigura un echilibru interior și dădea sens căutărilor sale aparent fără obiect. Așa s-a întâmplat cu generalul Sternwood, care i-a pus în față oglinda modelului cavaleresc, obsedat de onoare - un cod pe cât de vetust, pe atât de profund. Chiar întâlnirea cu Moose Malloy, gigantul aparent autist din Farewell, My Lovely, îi oferă un serios motiv de meditație. În ciuda suferinței, a nedreptății, ba chiar și contrar propriilor date
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de fatale confruntări între superputeri și subcivilizații? Firește că nu acestea erau întrebările din mintea moștenitorilor lui Chandler. Și - n-avem vreun motiv să credem - nici neliniștile lui Robert B. Parker, un scriitor de constant succes, inteligent, cultivat, dar deloc obsedat de marile probleme ale lumii. Parker era un admirator al stilului literar al lui Chandler - și cam atât. Pe de altă parte, este exagerat să punem în evidență doar aspectul mercantil al demersului, fără să remarcăm performanța creatoare. Or, din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de data aceasta, Vivian scoate la iveală recuzita unui sarcasm căznit, încercând să-l demobilizeze pe Marlowe: - Adevărul, spuse ea și râse fără nici o undă de umor. Ce naiba e adevărul? Și ce importanță are? Ești ca toți ceilalți bărbați. Te obsedează lucrurile astea despre care-ți închipui că au importanță. Adevărul. Cuvântul meu. Onoarea. Dreptul. Mândria. Își scutură capul și râse din nou. Un râs mai dureros decât orice țipăt. - Pentru numele lui Dumnezeu, te pomenești c-ai ajuns să crezi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o (de)negare a sentimentelor subiectului, după cum o demonstrează și exemplul următor extras din aplicarea testului „Satul” și prezentat de Lhote (1976). Înainte de a începe construirea satului, Émile, în vârstă de 68 de ani, sigur pe sine în aparență, dar obsedat de imaginea pe care vrea s-o ofere despre el însuși, exclamă: „Sunt foarte emoționat, nu trebuie să par prea idiot!”. Corectându-se de îndată, el declară: „Dar nu-mi pasă ce cred oamenii, nu sunt deloc complexat”. Denegare prin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în jurul metrului folosit de autorul român, precum și al respectării textului original. O altă operă a lui Alfieri, Virginia (1836), tălmăcită în proză ritmată, nu a avut un răsunet asemănător. Dar visul lui de traducător a fost Homer. Iliada l-a obsedat ani de-a rândul. I s-a părut prea simplă întâia versiune, aceea din 1837 (e vorba de primele șase cânturi, însoțite și de o Disertație asupra nașterei și vieței lui Omer). După un travaliu copleșitor, care avea să-l
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
europene, - febra propagandei, convertirea, prozelitismul -, acea febră care-l va cuprinde la începuturi pe Ignacio de Loyola și pe primii săi companioni, febră care-l va împinge către Indii pe Francisco Xavier sau va duce la înmulțirea oamenilor de acțiune obsedați de minunatul vis al unificării lumii creștine, al încorporării popoarelor în creștinătatea reînnoită. Pe Febvre l-a preocupat atitudinea omului medieval în pragul evului modern, omul născut, angajat în creștinism prin tot ceea ce avea mai bun ca suflet și minte
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
diabolizare/teologizare, Încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat În sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins În Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat de personajul Iuda, pe care-l taxează drept „diavol”, prin gura lui Isus Însuși. Există un conflict permanent Între Isus și Iuda, care, În realitate, reflectă conflictul dintre Bine/Lumină/Adevăr, pe de o parte, și Rău/ Întuneric/Minciună, pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Iuda la Cina de Taină, mai precis la prima liturghie din istoria Bisericii? Apoi, din ce cauză Iuda L-a predat pe Isus Sinedriului? În fine, de ce a fost necesară trădarea pentru economia mântuirii? Sunt interogații care-i vor obseda nu doar pe teologi, de-a lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul participarea lui Iuda la Cina cea de Taină și Împărtășirea sa cu trupul și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți Închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor Îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de Îmbogățire, Iuda și-ar fi ales (presupunând că el și-ar fi ales) cu siguranță altă meserie, nu pe cea de „apostol”. De asemenea, nu cred prea mult nici În explicația politic-naționalistă: decepționat de mesajul metafizic și universalist al
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
față de amenințările externe, chiar și după 1989. Barometrul de opinie publică, produs de Societatea „Paul Lazarsfeld” din Viena, În 1992 și 1996, descoperea o obsesie a românilor față de amenințările externe (Haerpfer et al., 1997). Astfel, În 1992, publicul român era obsedat de: un pericol rusesc (60% din populație), un război cu o țară vecină (67%) și pericolul minorităților ca cetățeni infideli (60%). Asemenea obsesii au fost alimentate de realitățile și dezbaterile publice despre implicarea Rusiei În revoluția română, conflictul din Transnistria
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
doar pe baza formelor de virtuți individuale și publice care nu derivă din propriile interese. Îndreptându-și atenția către societatea contemporană americană, neoconservatorii susțin că, de-a lungul deceniilor, liberalismul ar fi degenerat Într-o formă de societate de consum, obsedată de promovarea Îngustelor interese materiale, iar această evoluție ar putea să submineze valorile pe care Statele Unite s-a fondat. Din această perspectivă, problema majoră ar fi faptul că americanii, inclusiv liderii americani recenți (În special democrații) ar fi uitat adevărata
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
carte despre controversata personalitate a lui Seneca și, fără să-și dea seama, ficțiunea pe care o construiește capătă întâietate în fața propriei sale povești de dragoste. Roma secolului întâi este mai reală pentru el decât existența alături de Simina. Naratorul este obsedat de istorie și filosofie, în vreme ce Simina reprezintă întruchiparea spontaneității și a purității neatinse de livresc. Inserția citatelor din gânditorul antic nu oferă numai un interesant decupaj narativ, ci revelează sensul final al romanului: singurătatea asumată cu luciditate de scriitorul împărțit
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
abstract, vid de sensuri. Eroii lui B. trec, cu toate acestea, prin tragedii existențiale adevărate, sunt nefericiți, au iluzii, fabrică utopii și, la nivelul lor de înțelegere, caută explicații metafizice care, bineînțeles, produc râsul. Pamfil, vicepreședinte de bloc (Preșul), este obsedat de simțul justiției și al demnității. Cineva se șterge pe preșul din fața ușii lui și gestul îi pare un atentat la condiția sa morală și socială. Preșul (simbol derizoriu) reprezintă pentru el ceea ce reprezintă Veta pentru jupân Dumitrache: o formă
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
se perpetueze printr-o descendență prelungită și eclectică - a formei imperiale romane, apoi a celei creștine - devenindu-și sieși copie și succesor. Nicolae Iorga este de părere că ipostaza crepusculară a bizantinismului se află exact în spațiul dunărean (care îl obsedează pe B.), mai precis, în renașterea elino-bizantină din timpul lui Nicolae Mavrocordat. Relația dintre un tipar originar și o serie de ipostaze ulterioare modelează în roman gesticulația existențială, ca și pe cea creatoare - Metopolisul fiind un spațiu propice înfăptuirii artistice
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
și el de literatură. Acest Tretie Răbdare are un destin ciudat. El întâlnește un personaj malefic, un fel de vrăjitor practicând chiromanția, spiritismul și chiar magia neagră și care vrea să-l convertească la diabolism. Ambii prieteni, poetul și profesorul, obsedați de ideea geniului, poartă discuții repetate despre geniu și nebunie, geniu și putere, geniu și prostie, geniu și închipuire etc. Poate că acesta este cel mai bun roman al scriitorului. SCRIERI: Clopotul viselor, Craiova, 1975; Dealul lupului, Craiova, 1978; Poveștile
BAILESTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]