6,675 matches
-
interesant. Actorul care s-a remarcat printr-o mobilitate împinsă spre burlescul spectacolelor de patomimă, circ și chiar stand up comedy, jucînd personaje precum detectivul Ace Ventura sau The Mask, își relevă posibilitățile histrionice într-un film centrat în jurul unei obsesii: numărul 23. Nu am intenția să ofer măcar un exemplu din multiplele combinații malefice sau doar revelatoare în care acest număr poate intra, Walter Sparrow o face îndeajuns în film, iar considerațiile numerologice pot continua la infinit. Existența banală a
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
până la un punct, aceea a romanului picaresc, cu trecerea unui erou printr-o serie de întâmplări spectaculoase și medii diverse, cu reîncărcarea și reluarea, de la zero, a traseului. Din copilărie încă, Mite își uimește mama prin sexualitatea lui conținută, prin obsesia erotică așteptând sau căutând supape eliberatoare. Virilitatea personajului este impresionantă și explozivă, ca la Zahei orbul al lui Voiculescu; sau adolescentul lui Márquez din Ultimul veac de singurătate, fugit de-acasă cu țiganii și revenit în Macondo ca o imagine
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
teatralitatea și artificialitatea excesivă din prima nu sunt rodul unei intenții. Avem de-a face mai curând cu un poet la care intuiția depășește calculul lucid. E mai firesc, în asemenea condiții, să punem acest "joc cu măștile" în legătură cu constanta obsesie a golului și a absenței, cu dezumanizarea actului creator și cu transcendența goală, despre care vorbea Hugo Friedrich. Dintr-o asemenea perspectivă, pulverizarea eului bacovian ni se înfățișează în mod evident ca o consecință și nu ca o premisă fixată
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
vizat surprinderea unui principiu unic, aplicabil unui număr cât mai mare de opere și, prin urmare, o abordare raționalistă a literaturii, uzând de un limbaj desemantizat, cosmetizat, lipsit de mesaj, metode precum psihanaliza, sociocritica sau structuralismul formalist provocând o exagerată obsesie de a demistifica, obsesie care, în mod paradoxal, s-a transformat într-un alt mit. Este un secol în care mitul este redus la statutul unei ficțiuni, al unei născociri, continuitatea între imaginarul mitic și pozitivitatea istorică câștigând teren în
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
unic, aplicabil unui număr cât mai mare de opere și, prin urmare, o abordare raționalistă a literaturii, uzând de un limbaj desemantizat, cosmetizat, lipsit de mesaj, metode precum psihanaliza, sociocritica sau structuralismul formalist provocând o exagerată obsesie de a demistifica, obsesie care, în mod paradoxal, s-a transformat într-un alt mit. Este un secol în care mitul este redus la statutul unei ficțiuni, al unei născociri, continuitatea între imaginarul mitic și pozitivitatea istorică câștigând teren în secolul al XX-lea
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
ignoranți și pe naivi. Pe Langbein însă nu-l poate duce nimeni de nas. E uns cu toate alifiile sofistice și poate adulmeca dintr-o suflare vicleșugurile retorice de care fac uz teologii atunci cînd sunt siliți să-și apere obsesiile dogmatice. În consecință, neamțul știe să scape din capcana oricărui subterfugiu, depistînd cele mai fine subtilități ale cazuisticii popești. Criteriul investigației sale e exactitatea, iar unealta procedeului său e coerența rațională. Tot ce nu-i exact sau rațional e vreasc
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
cel puțin la nivelul acestui roman) ea mută accentul dinspre exterior - descrierea nudă, cinematografică, uneori ironică până la limita cinismului, a ceea ce se întâmplă în imediata noastă apropiere - spre interior - relatarea prin procedeul dicteului automat a succesiunii de gânduri, vise trăiri, obsesii, speranțe, neliniști culturale și existențiale. La fel ca în celebra plimbare a lui Leopold Bloom, cele două planuri se derulează în paralel. De cele mai multe ori, un element exterior modifică radical direcția gândurilor. Ceea ce la nivel exterior pare continuitate și monotonie
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
un soi de jurnal sui-generis. O relatare a gândurilor celor mai intime, făcută prin procedeul dicteului automat, o pastă narativă scoasă dintr-un malaxor în care s-au amestecat de-a valma experiențe culturale, întâmplări de viață, gânduri disparate, vise, obsesii și chiar meditații asupra întregului mecanism narativ în curs de elaborare: Am plecat să cumpăr unt. M-am răzgândit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat în buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mâna, îmi plăcea
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
umor... Oamenii ăștia doi încarnează într-o asemenea măsură ideea de exil, de Ťexil perfect și totalť, încât dacă mâine și-ar lua catrafusele și s-ar instala în România, aș înceta să-i mai stimez". (pp. 22-23) O adevărată obsesie a diaristului Cristian Bădiliță este comparația civilizației românești cu cele ale țărilor occidentale. Firește, de cele mai multe ori, comportamentele și moravurile românești nu sunt o sursă de mândrie, și prima tentație a "patrioților neaoși" este să-l înjure cu năduf pe
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
apreciată în proza intitulată Două fețe ale aceluiași peisaj. Capitolul consacrat prozei scurte este punctat cu multe observații de același fel, fără îndoială utile, și se încheie cu concluzia demnă de reținut că "nuvelele lui Anton Holban adâncesc și nuanțează obsesiile romancierului, notațiile reflectând puternicul zbucium sufletesc al unui individ interiorizat. Acesta se zbate continuu între Eros și Thanatos și are un dar teribil de a complica lucrurile și de a amplifica suferința" (p. 78). Trecând la romanele lui Anton Holban
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
mai dens, unde Daneliuc ține în echilibru un edificiu fragil cu ajutorul acestui actor de excepție. Provocarea constă în dificultatea de a acorda personajul sferei simbolice care lestează asupra evoluției firești a evenimentelor, personajul oscilînd între realitate și vis, mesmerizat de obsesia sa pentru femeia dintr-un tablou, expresie a unui trecut irecuperabil, inefabil, cel din la belle époque pe care demarajul brutal al regimurilor radicale, nazismul și comunismul, îi relevă un plus de fascin. Iordache poseda finețea necesară acoperirii mai multor
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
în modul de a privi lumea de către cineva din exterior), bunicul din partea tatălui. Altfel spus personajul își retrăiește amintirile, imaginându-și că acestea i-ar fi fost povestite de vocea bunicului. Tonul este cald, învăluitor, ușor sentimental, egal cu sine. Obsesia principală, laitmotivul amintirilor, este, cum spuneam, moartea tatălui. Autorul reține fiecare detaliu al neașteptatei tragedii, înmormântarea este descrisă în cele mai mici detalii, nimic nu este omis, de la gesturile și cuvintele celor prezenți până la gândurile proprii ale protagonistului în momentele
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
care ar fi gândit dispariția ei fizică. La Paris, la spital, o întreb pe doctoriță, o femeie tânără, româncă, ce șansă îi dă... - MINCE ! - mică de tot - sau nici una ! A spus-o privindu-mă profesional. Notează asta ca pe o obsesie.
Note, contra-note by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7708_a_9033]
-
disponibilități neștiute ale unui actor, performanțe actoricești ce intră în istoria teatrului, scenografii ce redefinesc ideea de spațiu sau un detaliu de costum, de lumină, compozitori de muzică originală de scenă ale căror sunete ajung să te urmărească ca o obsesie, ca un gest, ca o imagine dintr-un spectacol la care te întorci iarăși și iarăși. Rolul unui selecționer pentru un festival este unul major. Fundamental. La noi, selecționerul Festivalului Național de Teatru are obligația, în primul rînd, să meargă
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
și în fond neînsemnat care, spre deosebire de el, a fost recunoscut de bătrînul aristocrat. Suferă din cauza numelui, pe care îl socotește ridicol și rușinos; "golubcik" înseamnă în limba rusă "porumbiță" și avem de-a face desigur cu o ironie. Se remarcă obsesia paternității în proza unui scriitor care și-a cunoscut vag tatăl, despre care le povestea cunoscuților diferite scenarii. În operă sunt multe figuri paterne memorabile: tatăl și bunicul ultimului Trotta, în Marșul lui Radetzky, minunatul părinte care este Mendel Singer
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
pentru că o rețea de autostrăzi ar împinge înainte întreaga economie românească - lucru care, de altfel, pe chefliul interesat să ajungă de week-end la poala muntelui sau la malul mării îl lasă indiferent. Niște politicieni inteligenți ar putea folosi cu abilitate obsesia ultimilor ani - brăzdarea teritoriului țării cu drumuri ultramoderne. Așa încât, probabil că mulți români întrebați în această iarnă cum și-au petrecut sărbătorile, probabil ar răspunde: visând la autostrăzi!
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
lor."6 Horia ar fi trebuit să fie un personaj de vârf al operei rebreniene. Unul care exprima ordinea, dar și teroarea imperială. Analizînd statutul personajului principal din Ciuleandra, Ioana Em. Petrescu observă: "Treptat, amintirile biografice se ordonează în jurul unei obsesii ascunse, în jurul manifestărilor unui instinct al cruzimii, în care eroul nu se recunoaște pe sine, cel care "în treizeci de ani n-a avut să-și impute o scenă de brutalitate" . Instinctul apare ca o fatalitate, dictată, ereditar, de sîngele
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
comuniste de masă și că utilizarea lui nu e o greșală decât dacă avem mania hipercorectitudinii. Ana Selejan, iubitoare de disocieri insistente, acceptă cu precauție echivalarea celor două noțiuni: "Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea al secolului trecut, atât în literatura sovietică, cât și în literaturile est-europene" (în vol. Literatura în totalitarism.1949-1951, Ed. Cartea românească, 2007
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
teme recurente ale liricii Mihaelei Mâlea Stroe. Inteligență, foarte cultivata, posesoare a unui gust estetic de invidiat, Mihaela Mâlea Stroe oferă prin volumul Spre al nouălea cer o variantă de jurnal liric al propriei sale vieți interioare. O carte a obsesiilor și a meditațiilor celor mai grave, în planul existenței umane, dar și în cel al ideilor literare. Spre al nouălea cer oferă un tablou al relațiilor cotidiene în ale cărui detalii fiecare cititor poate recunoaște ceva din propria să existența
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
că George Banu dă, calm, cortina la o parte și permite accesul în intimitatea ființei, în laboratorul esențial al minții, în mecanismul unui anumit tip de observație, de emoție. Că în culisele gîndirii îți este îngăduit să întîlnești revelații și obsesii, tristeți și mîngîieri, gesturi, personaje, detalii, comentariile punctuale ale unor scriitori sau oameni de teatru care se învîrtesc și în caruselul orizonturilor proprii. Protagonist devine, așadar, cel ce analizează și contemplă, cel ce trăiește ce se petrece pe scenele lumii
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
teatrul și scrisul, "văzutul și scrisul" sînt coordonatele eului. Sînt axele inițerii către rațional și irațional, către "celălalt" și către tine, către exterior și interior. Acolo este diurnul și nocturnul. Acolo este viața însăși. Cu imaginile ei, ale teatrului, cu obsesii, cu chinul și sublimul ce îl alcătuiesc pe protagonist. Deși registrul pe care merge, mai departe, regizorul Măniuțiu este același - teatru-dans - amprenta teatrului este mai acută acum. Este un ton mai grav, mai solemn și poate mai puțin ludic-melancolic ca
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
umane întâlnite în deambulările sale tot mai însingurate. Însemnarea citată mai sus e din august 1967. Moartea îl va mai ocoli încă treizeci (!) de ani - să fie o ironie a sorții? - timp pe care îl va străbate sub neîntrerupta ei obsesie. La care, după 1990, se adaugă agravant deziluziile produse de "tranziție" și de noii guvernanți, pe care acum nu se mai teme să le denunțe. Singurele momente de răgaz în această supraviețuire chinuită de conștiința propriei involuții - e îngrozit de
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
Părul tău a crescut ca un văl/ Între mine și tine/ S-a ridicat timpul/ Ca un dragon/ O liniște prea mare/ Ne-a copleșit/ Cu o tăcere/ Asurzitoare/ Lăsându-ne înfiorați/ Și uimiți/ La malul acesta/ De sare" (Amintire). Obsesia insondabilului plutește peste tot, amenințătoare, aproape niciodată revelația nu e fericită, ori măcar senină: "Hieroglif peste tot/ În cer, pe pământ/ Îmi spune povestea/ Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
ea ține de o optică deformată: informații am cu duiumul, dar ele sunt prea fierbinți. Cu alte cuvinte, nu-ți poți descrie obiectiv un sentiment perpelindu-te din cauza lui. Nu te poți comporta impasibil cînd ești zgîlțîit de vibrația unei obsesii. Și astfel, suferind de o proastă așezare în raport cu cealaltă ființă, ai față de ea o perspectivă obtuză: în loc să descrii fidel o stare, vei debita un șuvoi de efuziuni. Vei manifesta o reacție tulbure provocată de o tensiune aflată într-un echilibru
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
și asta murim." Mi se pare că atenționează. Că încearcă să mă trezească din inerții, din frici, din propria mea ipocrizie, din erorile care se înmulțesc. O dată, după un spectacol, i-am spus că "măsura", în acceptul vechilor greci, este obsesia mea. Că este sita prin care îmi cern totul. Mai puțin visele. A zîmbit. Acum pricep de ce. Pentru că el însuși a crezut în asta. Decisiv. Privindu-l insistent în ochi pe Patapievici, într-un dialog-monolog teribil, Octavian Paler regreta tocmai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]