5,006 matches
-
făcut mult pentru poporul meu și sunt bucuros pentru asta, însă mă simt vinovat că n-am putut să fac totul și că i-am rămas dator. (tace câteva minute, în văzduh se aud țipetele cocorilor care pleacă ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Cât îi sunt de dator! Oare o fi cineva...dar nu mai sunt sigur. Oricât îi vei dărui de mult unui pământ niciodată nu îi va fi de ajuns. (tace din nou) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (cu ochii măriți nefiresc, privind în fața
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
muzica lui Brahms, cea mai potrivită cu starea sa de spirit, gândindu-se la marea serbare cu focuri de artificii pe care o organizase la castel, pentru a sărbători inaugurarea acestuia, dar și retragerea sa din afaceri. Doamna Silvia Schwartz oftă ușurată. Ultimele pregătiri luaseră sfârșit și lucrătorii plecaseră. Castelul, de a cărui restaurare se îngrijise personal pe baza documentației, arăta așa cum trebuie. Zidăria refăcută cu piatră și zugrăveli adecvate, podelele din lemn de mahon și grinzile sculptate ale tavanelor din
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
o capodoperă a acelor vremuri pline, așa credea ea, de minuni, fusese descoperit, așa cum vă spuneam, într-o tainiță a castelului, aflată în subsolurile ruinelor și restaurat cu grijă și competență de cei mai buni restauratori de la muzeul Louvre. Silvia oftă, întrebându-se cum oare și mai ales de ce se pierduse acea lume aproape perfectă și dacă ea ar mai putea reveni vreodată... Nici nu băgă de seamă că în castel se lăsase un frig umed, deși afară era vară, iar
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
veac? Iisus a dus lin un deget la gură și mi-a făcut semn ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină: - Pune-mi pe răni mâna ta! Pe glezne-avea urme de cuie și rugină parcă purtase lanțuri cândva. Oftând și-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libărci. Luna lumina, dar zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui, vărgi. Părea celula munte, părea căpățână și mișunau păduchi și guzgani. Am simțit cum îmi cade capul pe mână și-am
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
un lichid, un fel de suc semănând vag și fără convingere cu cerneala violetă, se scurgea demascator dintr-un pachet de carne tocată. Parcă și-a pus cineva în gând să facă experiențe pe noi, fără să fim întrebați. Am oftat neputincios. Adesea ies în curte și privesc lunca parcelată care se pierde până spre haturile Dunării până la care nu sunt mai mult de șapte, opt chilometri. Se apleacă oamenii pe sapă, lucrând pământul la fel cum făceau părinții și strămoșii
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
de sus. Sau poate pentru că trebuia! Acestea sunt rațiuni care ne scapă nouă, oamenilor. Și dacă ar veni cineva de dincolo și ni le-ar explica din fir a păr, tot nu le-am putea înțelege. Alt univers, alte legi. Oftează și dă din mîini a neputință. - Nu vrei cumva să ceri socoteală lui Dumnezeu pentru ce s-a întâmplat? - Bine, așa am să fac. Pare mai ușurat. Și mai departe se plânge de băiatul său care are peste treizeci de
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
C-o furnicuță hazlie, Din vară nu s-a lăut, Si se scarpină-n chelie. Și broscuța cea voioasa, Are-acum ambiție, Îi cheamă la ea acasă, C-a intrat pe funcție. * Se adună-n jurul lor Frunze-n troienire; Ce oftează în decor, Stiti, ... de despărțire. În ciorchine parfumat, Mierea e-n visare, Astăzi iar s-au sărutat Ea și mândrul soare. Depărtările-aducând, Glas de vânt cu ace, Toți se-ascund pe sub pământ, Ori sub carapace. Referință Bibliografica: Toamnă gărgărița -poezie
TOAMNA GĂRGĂRIŢA -POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350906_a_352235]
-
Mancuse, hai mai bine să bem ceva ... m-am săturat de huriile astea cu șpilurile lor - de sugătoarea aia de banane chelfătuite cu bidineaua, de Aruza lui Fadul și de mulatra aia cu sînii de cățea, după care încă mai oftează Aureliano ... Sînt fete bune, da' tot iapa lui Ignatio mă strufocă pe mine mai bine și mai bine și Mancuse fusese de acord. S-au așezat la aceeași masă cu mine, cu Thomas și cu Licurișca și Mancuse ne-a
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
care morarul dormea-nainte; Cu dragoste-l alinta, i-a dat vin, pui și plăcintă. L-a rugat să mai rămână, să mai macine de vrea; Singură-i, și biata moară lipsă de morar ducea... Moraru-mi stătea ascuns, tot ofta și se-ntreba: „Of! săraca, lipsa-a dus... și-a suferit vai de ea.” Păcală îi spune-n șoaptă: - Treci în pat, că am plecat! - Om bun, de nu te găseam, pe unde aș fi umblat?!... Dimineața, când se scoală
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
au fost și colegii mei de la job: „Ooooo...Franța e magică, orice s-ar spune! Uite ce poate face!” Mă simțeam ca rățușca cea urâtă...transformată-n lebădă. De câte ori mă mai vopsesc sau îmi schimb tunsoarea, colega mea de fizică oftează:”Eheeee ... nu mai știe nimeni să te facă așa cum ai fost când ai venit din Franța! Vezi tu, ce știu alții?...Nu ca la noi...” Nu mai știu nimic de scoțian...dar știu că „vizitatorul nocturn”al Mariannei a venit
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
Decembrie întâi, o zi cu soare. Pe vatra vechii Dacii, milenară, Români, veniți la sfânta adunare! Din Alba Iulia ne vine zvonul, Un zvon aprins, de buciume purtat, Căci de la Burebista ori Brav Domnul Același dor din veacuri l-am oftat. În ziua-aceasta soarele-i mai vesel Și gerul iernii parcă-i mai domol; În inimile noastre arde-un țel, Purtat prin vremuri de-al simțirii sol. Războiul crud ne-a măcinat ființa, Dar sufletul rămas-a pur și sfânt
1 DECEMBRIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351009_a_352338]
-
un lichid, un fel de suc semănând vag și fără convingere cu cerneala violetă, se scurgea demascator dintr-un pachet de carne tocată. Parcă și-a pus cineva în gând să facă experiențe pe noi, fără să fim întrebați. Am oftat neputincios. Adesea ies în curte și privesc lunca parcelată care se pierde până spre haturile Dunării până la care nu sunt mai mult de șapte, opt chilometri. Se apleacă oamenii pe sapă, lucrând pământul la fel cum făceau părinții și strămoșii
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
de sus. Sau poate pentru că trebuia! Acestea sunt rațiuni care ne scapă nouă, oamenilor. Și dacă ar veni cineva de dincolo și ni le-ar explica din fir a păr, tot nu le-am putea înțelege. Alt univers, alte legi. Oftează și dă din mîini a neputință. - Nu vrei cumva să ceri socoteală lui Dumnezeu pentru ce s-a întâmplat? - Bine, așa am să fac. Pare mai ușurat. Și mai departe se plânge de băiatul său care are peste treizeci de
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
un lichid, un fel de suc semănând vag și fără convingere cu cerneala violetă, se scurgea demascator dintr-un pachet de carne tocată. Parcă și-a pus cineva în gând să facă experiențe pe noi, fără să fim întrebați. Am oftat neputincios. Adesea ies în curte și privesc lunca parcelată care se pierde până spre haturile Dunării până la care nu sunt mai mult de șapte, opt chilometri. Se apleacă oamenii pe sapă, lucrând pământul la fel cum făceau părinții și strămoșii
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
de sus. Sau poate pentru că trebuia! Acestea sunt rațiuni care ne scapă nouă, oamenilor. Și dacă ar veni cineva de dincolo și ni le-ar explica din fir a păr, tot nu le-am putea înțelege. Alt univers, alte legi. Oftează și dă din mîini a neputință. - Nu vrei cumva să ceri socoteală lui Dumnezeu pentru ce s-a întâmplat? - Bine, așa am să fac. Pare mai ușurat. Și mai departe se plânge de băiatul său care are peste treizeci de
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
legătura cu ea, s-o fac eu. Am anunțat-o îndată ce a murit. I-am auzit suspinul femeii de la celălalt capăt al firului. I-am zis că George era fiul pe care l-a vrut mereu lângă el. Atunci a oftat din nou și mi-a spus: scrie în cartea ta că i-am împrumutat fiul, atâția ani, de dragul lui. Își dorea foarte mult să avem un copil împreună. Tocmai mă despărțisem de tatăl lui Georges când am aflat că sunt
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
batistă și caută salvarea prin rânduri de ziar, în timp ce aburi suie din ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de mucegai, din osândirea iernii, te-nalți în primăveri; din veșnicia vremii o clipă vrei de rai, cu crucea în spinare oftezi adânc si speri, tu văduvă mireasă, tu înger altruist, mai dă-mi sa beau agheazmă, n-am bani de acatist!... Referință Bibliografică: iubire românească, cu iz de năbădăi / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 787, Anul III, 25
IUBIRE ROMÂNEASCĂ, CU IZ DE NĂBĂDĂI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352058_a_353387]
-
Acasa > Strofe > Comic > SOLSTIȚIUL Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Anul ăsta, solstițiul de vară A căzut zgomotos într-o seară Pe-un pământ supraaglomerat Ce-a icnit, a gemut, a oftat Declarând unor oameni de bine: "E solstițiul prea greu pentru mine, Aș vrea ziua și noaptea egale Să le văd în amurg la taclale, Permanent echinocțiu să fie, Doar așa e în democrație." Dar cu toții vedem, din păcate, Că dreptate
SOLSTIȚIUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352166_a_353495]
-
de ales... Dacă vor dori aici, îmi va fi foarte greu... Eu locuiesc la trei blocuri distanță de fiul meu, își exprimă doamna Eleonora teama. - Și mie îmi va fi greu, dacă hotărârea va fi să stea la băiatul dumneavoastră, oftă și doamna Luiza. Să trecem peste prenumele de politețe, doar ne încuscrim, nu? propuse Eleonora. Spuneți-mi pe nume, vă rog! - Da..., dar la început ne va fi ceva mai greu. Ne acomodăm noi, dragă Eleonora. - Gata! Gheața a fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
atât am vrut să știu. Dar casa din „B” de ce ai cumpărat-o? Nu te puteai întoarce la „M”, unde ai stat până să te însori? - Păi, cum să vă spun... Părinții erau supărați pe mine pe vremea aia, a oftat Gabriel cu durere. Lumea din comună mă privea ca pe cel mai din urmă om... Nu mai aveam prieteni. Nu mi se mai deschideau uși... Dincolo, în „C” parcă era iadul pe pământ. Ce să fac? Să stau acolo să
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
înghesuiți în acest sanctuar răbdător și supus umilinței ca nicicare altul, îngăduind ani și ani povara politizării forțate, a orbirii fără precedent și fără șansa de a schița cel mai mic gest de refuz, de apărare. Rafturi gemând, scârțâind și oftând din rărunchi cu fiecare op samavolnic intrat în „acasa” din carte, în matricea spiritului și care, din când în când numai, ca un veritabil avertisment, se prăbușeau cu ostentație, dorind parcă să se scuture ca de o gheară străină, îngreunându
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
că mă culc cu oricine. Îți sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că m-ai însoțit în zilele acestea prin capitală. Îți mărturisesc și dorința mea veche de a locui în această țară... aici aș vrea să trăiesc și să muncesc - oftă fata. -Și atunci, de ce ai atâtea rezerve? -Vezi, hotărârea mea este foarte serioasă, dar ca să cuceresc pe cineva, ca să mă ajute în acest sens, nu am să mă culc pentru asta! - realiza pe loc că îl ademenește pe băiat spre
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
trezit. - Poate au spart hoții vreo mașină, că de mașină este, a răspuns el și a dat să se întoarcă pe partea cealaltă. - Și cine vrei să ți‑i prindă, bărbate, țăranii de rând sau țiganii? Viorel a înjurat, a oftat și a coborât din pat. A luat o șubă pe umeri din cuierul de pe hol și a ieșit afară, în curte. A ascultat atent câteva secunde. „Pe dracu’, că nu are nimeni mașină în partea aia. Cine să fie la
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
plătim noi? La asta te‑ai gândit? Că doctorul nu ne‑a cerut, dar un avocat nu mișcă un deget dacă nu‑i umpli buzunarele. Of, Doamne, prin ce ne‑ai dat să trecem noi acum, înainte de sfintele sărbători! a oftat femeia, clătinându‑și capul a neputință și disperare. - Lasă, că ne‑o ajuta Cel de sus și nu ne‑o lua prea mulți bani. Am să fac un împrumut, văd eu cum va fi cazul... Oricum, nu‑l putem lăsa
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
plângere dacă Poliția l‑a urmărit, l‑a prins și‑l va da spre judecată? - Păi, cică așa trebuie, după lege... ce să zic eu, că nu știu cum e treaba, a răspuns Silvia începând să plângă din nou, înăbușit. Tudor a oftat adânc, cu durere, a coborât din pat și a plecat la bucătărie târșâindu‑și picioarele. A aprins o țigară și s‑a așezat la fereastră. Privea prin sticlă fără să vadă ceva. O mie de gânduri îl năpădeau și nu
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]