1,402 matches
-
Proprietarii stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel mult, se bagă în bucătărie. Nici măcar nu le închiriază unor turiști străini cu dare de mână, în ipoteza fericită că aceștia ar căuta în Ardeal nu specificul local, ci oglindirea grotescă a reședințelor lor din Occident... Certezenii sunt români, nu țigani. Nu sunt hoți, banii i-au muncit. Sunt oameni simpli, dar e de presupus că neproști. Și totuși, de ce această operațiune prostească? De ce, în loc să-și bage banii în ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sau redingotă, în pat, pe colțul scrinului, la cancelarie, în hamac, pe plajă, în holul hotelului sau într-o poiană însorită, pe pătură în pădure, în budoar, la cazarmă ori pe patul de spital, scrisoarea face buna medie(re) între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult. Nu studii de specialitate istorico-socio-literară am de gând
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de conștiință al eroului. Lumea percepută o dată de copil sau de adolescent și a doua oară, de abia vizibilul narator matur. Fluxul conștiinței, prin care se autodefinește eroul la vîrstele de copil-adolescent-tînăr și la maturitate, apare și ca mediator al oglindirii lumii constituite din obiecte și fenomene-semne, din imagini. Și din contururile fine, dar pregnante, ale portretelor la Început stilizate, fabulos legendare, apoi precise și plastice. Observația este și ea facultatea definitorie a prozatorului Petru Maier-Bianu. Prima parte a romanului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mergi prin pustiul Sinaiului venind dinspre apus spre răsărit, cam spre ceasul prânzului, deșertul începe să ardă; atunci dacă te uiți spre munte ți se pare că muntele iese din apă, nu-i vezi poalele pietroase și sterpe, îi vezi oglindirea întoarsă în văzduh a vârfului verde și înflorit ca într-o apă. Este căldura pustiei care face asta... se cheamă miraj și este atât de frumos încât îți ia mințile. Ți se pare că muntele a venit spre tine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi. Ea țesea aburii care se târau pe câmpie în pânze destrămate de argint, până departe, cât vedeam cu ochii. Pe unele întinderi, ceața mai deasă și mai așezată forma lacuri, din care răsăreau copaci singuratici, ale căror umbre păreau oglindirea lor în apă. Iar în fund, spre Văratic și Agapia, înspre care se încovoia câmpia cu lacurile în pantă, munții, ca niște valuri de fum gros, izvorau parcă atunci din pământ, dîndu-ne iluzia că asistăm la originea lucrurilor. Iar peste
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
observație: "Ce langage qui évoque à l'esprit des images d'une poésie naturelle (ou spirituelle) intense donne bien l'idée de ce que pourrait être au théatre une poésie dans l'espace indépendante du langage articulé"13. Botta simte primejdia oglindirii, adică a rătăcirii într-o sală imensă, plină cu oglinzi, sumedenie de oglinzi în care se vede reflectat fără încetare, în fel și chip, și pentru fiecare imagine trebuie să găsească o replică, să întrebe, să răspundă, să gesticuleze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în modul cel mai absurd cu putință, în timp ce el, "producătorul", "regizorul" se simte înghițit de propriile imagini, de nemiloasele creații, în totală confuzie. La ce bun atâta risipă de energie și strălucire, când nimeni nu se alege cu nimic? Primejdia oglindirii este totodată și cea a unei false mărturisiri, prin intermediul imaginilor reiterate dramatic, ceea ce ar putea duce, în exces, la refuz de sine, non-comunicare, vorbărie goală. Distan-ța pe care o implică oglindirea îl sperie uneori și atunci... se preface leneș sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
strălucire, când nimeni nu se alege cu nimic? Primejdia oglindirii este totodată și cea a unei false mărturisiri, prin intermediul imaginilor reiterate dramatic, ceea ce ar putea duce, în exces, la refuz de sine, non-comunicare, vorbărie goală. Distan-ța pe care o implică oglindirea îl sperie uneori și atunci... se preface leneș sau ursuz sau gânditor. Se pierde în spațiu: Rogu-te politicos, nu sta în picioare, Suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) În acest moment poezia încearcă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
provine tocmai din acest mecanism greu controlabil al redimensionării ființei în funcție de capacitatea ei de a-și asuma lucrurile, închipuirile și mai ales imaginile din oglindă. Situându-se cu bună știință la o falsă distanță de sine (efect al prea îndelungatei "oglindiri"!), poetul se confruntă cu fantoșa iluzorie ce devine, brusc, reper existențial. Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nevăzută a lumii îl macină pe autor. Sunt momente lungi când putem ghici în Emil Botta un vizual care nu crede în puterea privirii. Menirea ei reală este aceea de a focaliza energia necesară schimbării, saltului dincolo de masca nedorită a oglindirii. Cu cât stagnarea este mai umilitoare și agitația mai stearpă, cu atât speranța este mai nebunească. Schimbarea mult dorită în ordinea lucrurilor întârzie. Privirea în oglinda din ce în ce mai încețoșată începe să semene cu uitarea de sine, cu o translație neașteptată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fiind doar unul, deci prea singur, nu are viață lungă, moare repede, după cum ne spune însuși poetul. Apoi, din cauza unor motive atât de evidente, încât nu e cazul să le mai repetăm, cum ar fi acela că unul se sustrage oglindirii, spectacolului, gestului exhibiționist. Numărul 2 este al absenței unuia în celălalt, actorul și masca, omul și umbra lui. Masca semnalează o absență. Actorul, fără mască, o neîmplinire. Omul fără umbră este deja mort, în timp ce umbra fără om este o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o repetare a sa, împreună cu trăirile sale din trecut, din cursul vieții anterioare. El nu este suflet,-ceea ce-i supus destinului-, El este spirit, este supus vieților pământești repetate. A te întâlni cu tine însuți, nu-i o simplă oglindire a propiriei tale conștiințe!... A te privi ochi în ochi pe tine însuți, fără a-ți ieși din minți, ca în cazul dublului tău adevărat, înseamnă a pătrunde neînceputul, nesfârșitul și tot ce-i între ele... înseamnă a-L vedea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-l întreb... e în puterea lui. El poate să-mi spuie despre cele ”de dincolo”, trebuie!”. ”- Om fără minte, ce ești!... îi vorbi liniștit, un gând rece ca gheața. A te întâlni cu tine însuți... nu-i o simplă oglindire. A te privi ochi în ochi cu tine însuți, ca în cazul ”dublului tău”, nu se poate fără a-ți ieși din minți...!”. Prin somn îsi strânse ochii până la durere. Setea de neștiutul tainei, pieri... se stinse în solul rațiunii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca Klinkenberg. Își continuă, în fine, spiciul: — Dar aerul e în relație foarte strânsă atât cu cerul, cu, adică, apele superioare, de deasupra, cât și cu apa propriu-zisă, cea de jos. Aceasta este rece. După cum ea este și cer (prin oglindire, cel puțin). De unde,-n palindromul nostru, înainte de „Un rotitor bla-bla. Ana, idem. Axa - mediana. Alb, alb (rotitor, nu)“, apare secvența „Rece, rece, apa“; iar după, „Apa e cer, e cer.“ Catastrofei unei lumi anaerobe, apneice sau asfixiante, exprimată prin (d
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
focul stelar, și trăi acolo, în mijlocul stelelor, o viață de stea... Coboram din cupolă pe aceeași scară de lemn, cu ferestre rotunde pe perete, și-n fiecare fereastră mă vedeam tot mai matur, dacă matură poate fi numită măcar ultima oglindire, care schița profilul ascuțit al unui adolescent cu ochii întunecați și cu o umbră de mustață peste buzele senzual-ascetice. Ieșeam din clădire și mă regăseam în vântul cald al nopții. "De ce un înger? Noaptea a venit" - recitam în șoaptă. "în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
democratic. El este convins de posibilitatea așezării de noi reguli În viață colectivă și Într-un univers care să resacralizeze existența subiectului. În cartea sa, Ferry descoperă postmodernitatea ca expresie a individualității, ca expresie singularității care nu se mai vrea oglindire a lumii, ci creație a ei și care capătă sens prin referirea, printre altele, la subiectivitate. O nouă, o altfel de subiectivitate care respinge dogmele și refuză argumentul autorității. Capitolul intitulat Naissance et declin des avant-gardes: la post - modernité constituie
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
profesionist, e doar o răbufnire care mi-a urcat în gât încă de la al doilea volum: maturizează-te, Mircișor! Nu există profunzime, nu avem nici măcar de-a face cu vreo parabolă, cum s-a mai spus. Da, găsim fractali și oglindiri nemăsurate, dar le găsim împotmolite în manieră eminesciană. În Avatarii Faraonului Tla avem și o scenă a dublului în care unul dintre cei doi trebuie să moară, avem și o teribilă scenă erotică, aceea cu Cezar,-a, dar avem „avantajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
dată, s-a materializat. Era o criză pe care nicio altă lume nu o mai cunoscuse până în acel moment, datorită domeniilor cu mare impact care ar fi fost afectate. Toate canalele media au reacționat puțin mai încet, îmi amintesc, în oglindirea imensei crize care era pe cale să se aprindă printr-o confruntare nucleară. Acordând o atenție deosebită conflictului care se adâncea și acordând asistență clienților mei în legătură cu scenariile geopolitice emergente, mi-am dat seama atunci că una dintre finalități ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fi pregătiți? Ce se va întâmpla dacă forța internetului va depăși inteligența umană? Computerele cuantice, noi motoare puternice superrapide ale creației vor îmbunătăți în mod radical capacitatea noastră de a înțelege lumea în care trăim, viitorul nostru, pe noi înșine. Oglindirea universurilor. Oare există un număr infinit de universuri multiple, de realități alternative, care sunt copii identice ale acestui univers? Știința spune da. Vom merge în afara granițelor lumii. În viitorul apropiat, ne vom deplasa în spațiu. Turismul spațial se dezvoltă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
stă la baza oricărei preluări pozitive în proiect. Iubirea de sine este premisa libertății. Cu toate acestea, iubirea de sine, care îmi dă certitudinea conturului și a identității mele, nu se poate realiza doar ca tautologie a eului. În simpla oglindire care îmi reflectă conturul eu nu ajung să obțin decât un rudiment din mine. Eu vreau să mă cunosc și să mă iubesc drept cel care sânt dar pentru ca să mă pot avea trebuie să mă privesc în altul și trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ajung să obțin decât un rudiment din mine. Eu vreau să mă cunosc și să mă iubesc drept cel care sânt dar pentru ca să mă pot avea trebuie să mă privesc în altul și trebuie, la rândul meu, să ofer prilejul oglindirii pentru altul care se dobândește prin mine. Pentru că nu pot deveni eu însumi decât dacă devin altul în mine și eu însumi în altul, la iubirea de sine nu pot ajunge decât prin iubirea de altul. În "iubirea de altul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
respecți cel mai mult." La cine se gândește oare Noica atunci când cade în metafizica ciobănașului și a "arcului carpatic", care, Doamne, dincolo de geschmacklos-ul ei, nu ar fi cu nimic vinovată, de nu s-ar recunoaște acolo, ca într-o pocită oglindire, mințile înfierbîntate sau cinice ale zbierătorilor de profesie? Ce stranie și, pentru el, compromițătoare întîlnire. Dar pentru noi, Noica va trebui să rămână mereu altceva: îndemnul și știința de a face un simplu și tăcut pas în lumină. 17 octombrie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
morfologie a peisajului străbătut, o cronologie a acestei călătorii, un punct terminus al ei. Pe scurt, toate religiile dezvoltă o scenografie a lui "apoi" și "dincolo". În marile religii lucrurile se complică, apar articulații între "aici" și "acolo", armonii subtile, oglindiri, ierarhii, unificări succesive, stări ale ființei, principii crescătoare și descrescătoare, verticale care unifică planurile, raporturi între manifest și nemanifest, cosmogonii subtile, proiecte ale divinității, cicluri amețitoare, vârste, evi și aioni. În acest spectacol grozav, în această panoramare extremă a ființei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fi echivocă, ea înrădăcinîndu-se în temeliile unei culturi. În clasicism și în romantism, Franța și Germania și-au întins o oglindă pentru a se putea adora narcisic. În toate momentele mari de cultură, triumfă un Eros spiritual. Este o oglindire în propriul abis de fecunditate și de iradiere. Cu Schelling, Novalis, Hegel și Schlegel, Germania s-a desfătat în străfundurile sale și și-a pipăit marginile. Romantica germană, mai mult decât oricare alt moment al spiritului european, justifică definitiv participarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]