1,402 matches
-
în veche neclintire, iar la capătul sălii, în picioare, chiar eu, privind tabloul numit „Oglindire“. În el, încă o dată, o sală de muzeu, cu pânzele-nvelite de-o pulbere subțire, iar în adâncul sălii, redus la scară, eu, privind tabloul numit „Oglindire“. Minusculă, în el, o sală de muzeu, cu pânze atârnând de iluzorii fire, și-n colivia sălii, abia vizibil, eu, privind tabloul numit „Oglindire“... Am vrut atunci, de groază, să fug instantaneu din sala cu vechi pânze în lungă adormire
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pânzele-nvelite de-o pulbere subțire, iar în adâncul sălii, redus la scară, eu, privind tabloul numit „Oglindire“. Minusculă, în el, o sală de muzeu, cu pânze atârnând de iluzorii fire, și-n colivia sălii, abia vizibil, eu, privind tabloul numit „Oglindire“... Am vrut atunci, de groază, să fug instantaneu din sala cu vechi pânze în lungă adormire. Dar uriaș, în spate, de veghe stam tot eu, privind tabloul numit „Oglindire“! 24 Odată cu apariția în Principate a spectacolelor de operă și cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fire, și-n colivia sălii, abia vizibil, eu, privind tabloul numit „Oglindire“... Am vrut atunci, de groază, să fug instantaneu din sala cu vechi pânze în lungă adormire. Dar uriaș, în spate, de veghe stam tot eu, privind tabloul numit „Oglindire“! 24 Odată cu apariția în Principate a spectacolelor de operă și cu adoptarea muzicii europene în armată (menită a înlocui meterhaneaua și tubulhaneaua), „compozițiunile lăutărești - ne informează N. Filimon - începură a lua un caracter european, amestecat cu cel turcesc; prima și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sub semnul incertitudinii: "Negre ca niște cutii pentru viori/ se simt străine de forțe călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt?", atmosfera sumbră este dublată de reificarea universului. Totul înseamnă oglindire ca și cum privirea îndreptată în jos spre oglinda lacului încearcă să ghicească în ea tainica desfășurare a cosmicului: "Prin oglindă Soarele coboară într-un cufăr/ în roșul său somn -/ numai la ora caldă cu mister/ urcă să fie tava florilor de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întruna plecat/ Și nu se va mai întoarce./ Ochii prăfuiți au rămas cu voi/ Dar ochii adevărați au fugit", Cetățile albe). Privirea este cea care cercetează, prin care cunoaștem și ne însușim lumea, ochii lipsiți de viață se închid, simbolul oglindirii, al vieții se estompează, lăsând loc unuia al deșărtăciunii, viața reală este efemeră și supusă uitării așa cum și noi îi trecem în uitare pe cei pe care i-am cunoscut. Ochiul real nu cunoaște, ci doar vede, ochiul căutătorului poate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tehnica înghețării. La Tonegaru, această tehnică apropie textele de cele ekphrastice, e aici un descriptiv incert, cu scene plasate în trecut, "Alunecau încet armuri de nobile vlăstare/ pornite ușor spre țările de ceață". E desigur și o criză a dezumanizării. Oglindirea semnifică o trecere în inconștient, se sugerează însă aici sfărâmarea perspectivei, anularea limitelor dintre conștient și inconștient, "Prin cristale se-mprăștie o amintire plutind/ precum scama plopilor pe înserat". Dorința de concretizare sugerează totuși vagul, pentru că toate formele sunt în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
importanța ei (la fel ca relatarea făcută de Rowlandson despre capturarea ei de către indieni) constă în faptul că transcende examinările biografice îndreptate spre interior pentru a oferi schițe bogate în descrieri ale societății coloniale contemporane, schițe orientate către exterior prin oglindirea lor socială, nu foarte diferită de jurnalismul literar narativ modern. De exemplu, Knight își amintește cum, într-o cârciumă, doi bețivi s-au luat la harță și cum din cauza zgomotului ea nu putea să adoarmă (aducându-ne aminte poate de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sau tot ceea ce el consideră a fi "ceea ce este de fapt" (Liberty and the News, 55). Din categoria "ceea ce este de fapt" face parte o transcendentalitate cripto-teologică a influențelor subiectivității și limbii, care se întrepătrund. Ceea ce este de remarcat este oglindirea aproape perfectă a ideilor esențiale critice ale jurnalistului Lippman și ale poetului Eliot, un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
socială înclină și spre alteritate. Dacă privim alteritatea din perspectivă teologică, ea reprezintă nu doar un simplu interes pentru celălalt, ci chiar regăsirea mea în celălalt (Sofronie, 1999, pp. 115-116), care este un fel de reflexie (poate un fel de oglindire sigur, ținând cont de diferența ontologică dintre Dumnezeu și om) a perihorezei 14 treimice din Dumnezeu între oameni. Deci centrarea activității în principal pe persoană (în acest caz pe copil/beneficiar) în protecția copilului și, în general, în toată asistența
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de factori, care studiați în conexiune, pot oferi o imagine cuprinzătoare asupra unor zone de mare interes pentru cunoașterea Americii de către noi românii. Stilul expunerii lucrării se exprimă printr-o scriere cursivă, prin cuvinte și expresii formulate natural, în scopul oglindirii ideilor și stărilor analizate. Frazele formulate sugerează o gândire profundă, însoțită de o inteligență nativă, sclipitoare, încât analizând integral unele teme, ne duc la ideea că întâmplarea ar fi putut să-l facă pe profesorul Cornățeanu un mare scriitor al
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
profundă, însoțită de o inteligență nativă, sclipitoare, încât analizând integral unele teme, ne duc la ideea că întâmplarea ar fi putut să-l facă pe profesorul Cornățeanu un mare scriitor al timpului său. Descrierea naturii, a mediului rural sau citadin; oglindirea unui portret, descrierea evenimentelor sociale, sunt realizate la nivelul unui condei clasic al timpului său, fără minimă ostentație. O spunem cu toată convingerea. Organizarea stagiului: său postdoctoral a început simplu. Fundația Rockefeller, la propunerea profesorului Dimitrie Gusti, i-a acordat
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
posibilități de a atinge desăvârșirea“ Bine, n-a fost dintotdeauna așa. Lucrările lui timpurii, precum Quillion, Zemran sau Narcissus, geometrice, abstracte, din oțel inoxidabil, prefigurau ceea ce avea să urmeze doar prin senzația de stranie mișcare încremenită o clipă și prin oglindirea luminii de către suprafețele lucios strălucitoare. Pus să vorbească despre sculpturile sale într-un interviu, Pye amintea „felul în care cade lumina, puzzle-urile geometrice, perspectivele inginerești“. „Mă străduiesc să imprim lucrărilor mele senzația pe care o ai, spre exemplu, atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
democratic. El este convins de posibilitatea așezării de noi reguli În viață colectivă și Într-un univers care să resacralizeze existența subiectului. În cartea sa, Ferry descoperă postmodernitatea ca expresie a individualității, ca expresie singularității care nu se mai vrea oglindire a lumii, ci creație a ei și care capătă sens prin referirea, printre altele, la subiectivitate. O nouă, o altfel de subiectivitate care respinge dogmele și refuză argumentul autorității. Capitolul intitulat Naissance et declin des avant-gardes: la post - modernité constituie
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
condiției civilizate. Conștiința de sine este, apoi, premisa întâlnirii autentice cu celălalt, este o condiție a raportării la alteritate (Hegel). Această întâlnire este o dublă reflectare a alterului în sine și invers, este o liberă și creatoare alternanță înțelegătoare, o oglindire reciprocă care se instituie și evoluează în lumina unei replieri esențiale pe sine, fără de care nu poate fi trăită consubstanțialitatea a două condiții esențial-similare. Ea ilustrează în real o dublă stratificație a conștiinței, care construiește în jurul nucleului reflexiv o prelungire
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al științelor despre om, fie deservind de la o distanță "pedagogică" un rezervor de înțelepciune care se hrănește din lumina exemplului personal al unei autorități. În ambele situații, caracterologia trăită și apoi dedusă discursiv poate fi supusă verificării (fie în pragmatică oglindire reciprocă, fie în confruntarea "ideologică" a interpretărilor) pentru ca apoi să îngăduie un progres cu două fețe (una a concluziilor înregistrabile și alta a unui productiv demers aplicativ care leagă teza auto- referențială de aventura concretă a înaintării pe cale). Sinteza capătă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
teorii, apreciabil și dezirabil în general este doar produsul finit al efortului investigator, nu și întregul aparat tehnic care însoțește etapele pregătitoare sau execuția propriu-zisă, acesta din urmă fiind destinat exclusiv ochiului critic al specialiștilor care-i pot împărtăși în oglindire auto-referențială calitatea. Privirea profanului ar trebui să se mărginească la a surprinde general-valabilul din ceva ce nu este el însuși act al conștiinței (gânditorul român refuzând pentru acesta posibilitatea atribuirii de calificative axiologice de tip teoretic). Întâietatea dorinței ca act
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
interioare, care preia selectiv forme turnate de acesta în aluatul subiectiv și le dă o întrebuințare cu trimitere la formule abstracte. E drept că în științele exacte influența reflexivului este mai mică (pe marginea ei putându-se specula doar, în oglindirea ocolitoare a principiului lecturii selective), însă în științele sociale și mai ales în cele umaniste importanța lui poate deveni covârșitoare. Aici cercetătorul nu de puține ori își sondează propria experiență pentru a extrage învățăminte sau chiar segmente teoretizabile, iar munca
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care o tentează fiecare incursiune judicativă în datul individual. Eideticul devine țintă uzuală, iar înțelepciunea un bun comun de care se împărtășesc deopotrivă firile de excepție (în manieră activă și participativă) și naturile care beneficiază de o înzestrare obișnuită (în oglindirea pildelor și a învățăturilor de anvergură comunitară). Reflexivitatea face parte din viață și pornește din viață pentru a-și construi concepția generală care o oglindește în raportare esențializantă. Așadar, obiectul încercărilor filosofice care converg în jurul tezelor unei antropologii sistematizate este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
stă oarecum, în această idee, la dispoziția contemplatorului ca un cadru discursiv de la care trebuie să pornească orice tratare sistematică în domeniul artei. În acest caz, eliberată de sarcina implicării personale cu caracter decisiv, conștiința de sine oferă doar o oglindire psihologic- asimilativă de natură să egalizeze imaginile a două disponibilități (cea a contemplatorului și cea a creatorului), pentru ca din rodnica lor comparație să rezulte o interpretare înnoitoare (cu adevărat orientată către nucleul esențial al operei). În ambele situații, însă, rațiunea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare. Orientându-se după materia vizărilor sale, conștiința se îmbogățește și, sub înrâurire tematică, absoarbe întreaga sublimitate a unei armonii obiective după o lege a interacțiunii care păstrează sensul tare al relației de reprezentare, care definește oglindirea într-o paradoxală condiție mimetică din chiar sinea procesului creator. Fenomenul original al profilului creator reclamă, astfel, o conștiință reflexivă consonantă, capabilă de a se plia pe contururile nepereche ale sale. Urmărind în chip real sau în plan imaginal obiectul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
celălalt înseamnă a-i fi până la capăt fidel, chiar și acolo unde interpretarea depășește fructuos obiectul reflectărilor sale. Exprimarea sintetică pe care o îmbracă adesea interpretarea este un reflex al sintezelor operate de conștiința de sine și poate constitui o oglindire a acestora, în măsura în care reia firul narativ al operei sau decriptează o manieră stilistică manifestă în ea. Hermeneutul este adesea dator la reiterarea pașilor mărunți pe care i-a parcurs autorul atunci când a elaborat lucrarea, chiar dacă o face într-o modalitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
identifică semnificativ în portretul partenerului. Ea uzează de comparații cu scop convergent și asumă un dublu demers de construcție și explicație care acoperă comprehensiv domeniul de exercitare relațională. Conștiința de sine devine activă și pune în operă un demers de oglindire a două interiorități, în spațiul unui sistem de așteptări existențiale pe care îl crează orice necesitate legitimă izvorâtă din încercările solicitante ale vieții. Numai sub imperiul unei îndreptățite trebuințe apelul la semen devine indispensabil și se naște astfel orice determinare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
laturi ale persoanei capătă în reprezentarea pluralității sociale un rol de factor întemeietor și coeziv, astfel încât conștiința de sine devine motor cognitiv principal al întregii comunități. De la acest motor pornesc toate punțile de inter-legare și pe el se bazează orice oglindire reciprocă în mediul de apropiere comunitară. O sumă întreagă de trăsături de personalitate conțin și presupun raportarea la semen, iar a te sonda în cea mai profundă latură a conștiinței înseamnă a încerca identificarea și apoi confirmarea unor structuri și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în numele unui drept nelegitim la împărtășire socială comună, un tip normativ constrângător. Acesta din urmă a sfârșit în tentativa persecutorie de a nivela unicitatea individualității și a reiterat pierderea coeziunii sociale organice pe care o crează împiedicarea procesului firesc de oglindire sufletească reciprocă. De aceea, experiența socială autentică nu uită de aportul reflexiv individual nici atunci când activează conștiința de sine colectivă. Ea preia din "avatarurile" personalității excepționale materie cognitivă relevantă comunitar și îngăduie astfel o sanitară întoarcere din spațiul public în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
spiritual al păcii și armoniei universale). Această experiență se trăiește și apoi se comunică, de o parte, și se primește și apoi se întrupează, de cealaltă parte. Dacă inteligența găsește căile teoretice cele mai scurte și cele mai concordante atunci oglindirea sa practică se va menține la înălțimea exemplului originar. Această dependență benefică ușurează infinit sarcina subiectivității angajate pe cale, întrucât ceea ce la nivelul insistențelor aplicative poate părea prelungită încordare adaptativă, la nivelul șirului secvențial teoretic se poate rezolva prin simple completări
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]