2,363 matches
-
noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sunt ca și copiii lor, și iată, supunem robiei pe fiii noștri și pe fetele noastre, și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele si viile noastre sunt ale altora." 6. M-am supărat foarte tare cînd le-am auzit plîngerile și cuvintele acestea. 7. Am hotărît să mustru pe cei mari și pe dregători, și le-am zis: "Ce! voi împrumutați cu camătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
să umblați în frica Dumnezeului nostru ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă? 10. Și eu, și frații mei și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grîu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! 11. Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, și a sută parte din argintul, din grîul, din mustul și din untdelemnul, pe care l-ați cerut de la ei ca dobîndă." 12. Ei au răspuns: Le vom da înapoi, și nu le vom cere nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
el pîine și vin afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut așa, din frică de Dumnezeu. 16. Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat nici un ogor, și toți slujitorii mei erau la lucru. 17. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei și dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. 18. Mi se pregătea în fiecare zi un bou, șase berbeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
și cară... ... Dintotdeauna, caii au fost și au rămas marea lui iubire. Ca niște copii cu patru picioare, ca niște oameni - harnici, supuși, blânzi - dar fără grai, ca niște prieteni - apropiați, sinceri, devotați... ... Când a fost de s-au unit ogoarele sătenilor și-au dispărut haturile, el s-a trecut cu pământul tot, care nu era cine știe ce, nici prea mult, dar nici prea puțin, atât cât să-și poată duce cu el zilele și să-și hrănească bătrânețile; a avut, însă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
17. Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mîna pe ea și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 18. După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a coborît de pe măgarul ei, și Caleb i-a zis: "Ce vrei?" 19. Ea a răspuns: "Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi și izvoare de apă." Și el i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Toată ziua lenevește, Dar când noaptea se ivește Pleacă iar la vânătoare, Prin case sau pe ogoare, După micul șoricel Ce ronțăie totul de fel. De toți este îndrăgită, Și mereu se cam alintă, De părinți și de copii... Cine e, spune de știi?!
Pisica by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83628_a_84953]
-
confuzie, chiar dacă altceva nu mai aveau. Și când fratele ei începuse să plângă, iar ea se apropiase să-l liniștească, el o lăsase. Era ceva ce până atunci nu avuseseră. Ieșiră din casă, în vremea caldă de decembrie. Străbătură vechiul ogor al tatălui lor, fără să știe cine-l lucra acum. Simți, în fojgăitul miriștii de sub picioarele lor, acele dimineți de vară când se trezea înainte să se lumineze de ziuă și ieșea să plivească plantele de soia încă ude de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mută-n păduri stânile, oamenii umblă după sicrie. Erupții solare... La tablouri electrice se ard siguranțele, orice îngrijorare e-o-ntrebare, între pământ și soare sunt mai mici distanțele. Copacii sunt goi, frunzele cad vara s aprinde-n livezi și ogoare, ard pădurile, ard în picioare puterile lumii scad. Văd niște vite cum se clatină, umblând după apă și iarbă; oala văzduhului cu lucii de platină începe-n amiază să fiarbă. Ochii mamelor sunt mai adânci, copiii palizi și vineții, se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
muncă sporul cu silicoanele vrăjite... a mai rămas doar o treime în care pot să mai gândesc ce este pe ecran firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța-ncepe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de călărie și pe călăreț. Când mă împiedic într-o piatră, Stăpânul meu desigur se clatină, dar niciodată nu-mi reproșează nimic. Gentilețea și răbdarea lui față de mine sunt uimitoare; îmi lasă timp să salut lumea, să visez în fața unui ogor de levănțică, să uit chiar că-l port. Trag înainte în tăcere. Este de necrezut, cum ne înțelegem fără să vorbim; de altfel, nu înțeleg bine când îmi șoptește ceva la ureche. Singurele cuvinte pe care le-am înțeles îmi
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
chiar dacă în imaginația noastră comună de oameni moderni, astăzi nu ne mai gândim la el ca la un animal de transport. Știm că, în ambientul semit, acest animal îl ajută pe om în munca zilnică, îl duce pe țăran la ogorul său care este departe de casă, transportă lemne pentru foc, aduce alimente pentru familie, și face multe alte servicii întotdeauna umile și discrete. Încăpățânat și prea puțin arătos, foarte moderat în modul de a se hrăni, măgarul este un animal
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
conștiință rodnic, cu o indicație a unui parcurs de mărturie sau misionar, capabil să trezească decizii de angajare, cu o in-vitație convingătoare în stare să cheme la a continua cu meditarea personală sau comunitară a punctelor lansate ca semințele în ogorul misterios al sufletului. 3. Să se cultive arta simplității. Preotul predicator nu este nici un șiret vânzător care atrage clienții, nici un profesor bine pregătit, nici un abil vânzător de idei religioase. Folosirea Cuvântului ne poate conduce mai aproape sau mai departe de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
la cord, niscaiva hipertensiune arterială, ceva neașteptată arterioscleroză. Ce ziceți, domniile dumneavoastră: oare pârdalnica de justiție își face datoria? Oare își face? Dacă acu' nu prea, poimâine sigur! Cred asta! Eu știu ce spun, ascultați la nenicul care, de prin ogoarele didactice cele universitare, vede cum vin noi generații de judecători și judecătorițe, procurori și procurorițe. Acestea, adică generațiile, ca pe la șantierele cele din vechime de la Salva-Vișeu, se răspândesc prin birouri și le iau în stăpânire. Vai, vai cum se subțiază
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cer care înveselește și astăzi cîmpiile noastre și același soare, aceleași stele luminau adeseori jertfele omenești făcute unor zei monstruoși. Astăzi s-au schimbat lucrurile în totul, și un popor așezat se trudește spre civilizația ce încolțește pe bogatele-i ogoare. Nicio legătură nu pare a mai uni pe românul de astăzi cu vechiul barbar scit: și cu toate aceste să nu uităm că în sângele poporului român s-a amestecat poate și câte o picătură din acel al nomazilor sciți
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lapte.» Cu toate acestea am văzut cum Geții încă din primele timpuri ale strămutării lor în Muntenia cultivau grâul și aceeași cultură se vede mai târziu și la poporul dac; căci pe columna lui Traian găsim legionari secerând grâu pe ogoarele dace și un alt tablou ne arată grâne găsite de Romani într-un lagăr părăsit de Daci; iar printre dregătorii cei mari ai statului dac întâlnim și supraveghetori ai agriculturii. Deși grâul se vede că a fost cultivat în Dacia
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Acest al doilea zeu, a cărui nume național getic nu ni s-a păstrat, era tălmăcit de către scriitorii greci și romani cu Ares sau Mart, zeul distrugerii, războiului și al morții. Astfel ne spune Virgiliu că «părintele Mart ar păzi ogoarele Geților»; Ovidiu ne vorbește despre «Geții închinători ai lui Mart.» Tot deasemene numesc Martialis si Statius pe Mart zeu getic. Din această pricină chiar umbla la cei vechi o tradiție că «Mart se născuse în țara Dacilor, Moesilor și a
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
au constituit o vastă împărăție.» Poetul latin Horatius arată în una din odele sale pe femeile dace ca modele, pentru a putea biciui pe cele romane. El cântă: „Trăiesc și Geții cei aspri ce cresc a Cererei daruri Pe neîmpărțite ogoare; iar munca lor e împărțită Astfel că unii înlocuie pe alții la finele anului. Acolo muma păzește pe nevinovata copilă; Iar neînzestrată femeie bărbatul nu-și stăpânește Nici adulteriul cel neted nu turbur’a casei odihnă.” Cu toate că Horatius, mai mult
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
barbarul râpește puțina-i avuție Tot ce putea să strângă săteanul prin sudoare Și carele și turma și sărăcia-i toată. Apoi pe robi îi leagă cu mânele la spate; Se duc, se duc sărmanii, privind cu disperare În urma lor ogoare ce nu o se mai vadă, Și focul ce se înalță din șubrede colibe; Căci barbarul aprinde, doboară, mistuiește Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă, Și stoluri de victime cad moarte sub săgeată În vârf
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nu-l știam, glasul din gheretă mi-a răspuns : „Ține-o înainte, că te duce drumul“, se ghicea un drum în beznă, pe lângă gheretă, am mers un timp de-a lungul lui, pe sub copaci răzleți, apoi m-am abătut peste ogoare, începuse o burniță măruntă, auzeam de pe alt drum, poate aproape, poate departe, șoapte de oameni îndemnând vitele și scârțâit de care; era un întuneric ud, am nimerit o potecă, știam că pe acolo trebuia să merg și ea m-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fierbinte îl străbătea dinăuntru. Nu-i plăcuse vreodată acel fior care îl făcea să se simtă nesigur și tulburat. Noroc că se întâmpla numai primăvara și în lunile călduroase, când Zet era liber să alerge cu ea de-a lungul ogoarelor. Se îndrăgostise în plus de figura ei călătoare, cu călcâiele strânse pe burta calului și cu sânii săltându-i pe sub cămașă. Pentru Omar, care nu văzuse decât măgăruși înșeuați și cai mici de povară, femeia și Zet erau o apariție
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Samaneh, sufletul-înger care mă veghează“. Dintr-odată, nici lui Omar nu i se mai păru că e Farah în acea unică fotografie rămasă, ci un înger timid și asexuat, cu bărbia înclinată spre umăr. Ca în ziua când poposise pe ogoarele lui Godun, câmpia îi părea un suspans continuu. Nici copacii și nici labirintul de iederă nu slăbiseră foarte mult din încordarea acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chica-n gunoi. 179 Frunză verde mintă creață, Duminică dimineață La Darabani în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din ocol Și i-am mânat la ogor. Ogorul L-am brăzdat, Straie negre - am îmbrăcat, Nici negre, nici mohorâte, După cum îmi sunt urâte. Frunzuliță de - alămîe, La Ieși la mitropolie Este - un piseraș de scrie. Toată ziua scrie cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite-n toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n gunoi. 179 Frunză verde mintă creață, Duminică dimineață La Darabani în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din ocol Și i-am mânat la ogor. Ogorul L-am brăzdat, Straie negre - am îmbrăcat, Nici negre, nici mohorâte, După cum îmi sunt urâte. Frunzuliță de - alămîe, La Ieși la mitropolie Este - un piseraș de scrie. Toată ziua scrie cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite-n toate părți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și curelele Oboară-mi umerele - Bată-te - mpărate, bată 221 {EminescuOpVI 222} Cea jale - a feciorilor, Lacrimile maicelor. 191 Vai, săraca catana, Când aude porunca, Lasă lingura pe blid Și să ia pe drum plângând, Și-a lăsa plugu -n ogor Și cu ochii plini de dor, Și lasă nevasta grea; Vine vremea ș-o face Și pruncul îmblă pe vatră Nu știe cine i-i tată, Toată cas- o lăcrămează Și pe tată-său -l poftează Jele-i Doamne cui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ne uităm noi, sub căruță era câinele, iar calul nicăieri. Ne-am uitat primprejur, am mai întrebat pe drumeț și dacă nu au văzut un cal roib liber și, neprimind răspuns pozitiv, am hotărât să ducem noi căruța la un ogor de-al nostru unde a doua zi urma să vină părinții la secerat de grâu. La hulube a intrat vărul meu Nicuț Manoliu (din Pașcani), și trăgea din greu, fiindcă eu eram mai plăpând, mai mult mă făceam că împing
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]