2,453 matches
-
sat? Sigur, ei, Sorin și Sorina, s-ar bucura mult dacă bunicii ar sta la oraș. Dar dacă se gândesc mai bine, le-ar părea și rău. Tare rău! Căci ar fi păcat și de casa asta minunată, și de ograda cea bogată, și de toată frumusețea acestui tărâm de basm, care este satul bunicilor. În livadă Dacă am să vă întreb: „Știți ce este o livadă?” fiecare din voi va zâmbi în colțul gurii și mi va da un răspuns
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
gutui și caiși, piersici, mă rog, cam tot ce se poate afla într-o livadă mare, frumoasă și foarte bogată. Și Alina, Cristinel, Adrian, Tamara, Sorin și Sorina... sunt de părere că acesta-i locul cel mai plăcut din toată ograda bunicilor. Din primăvară, de timpuriu, până aproape de căderea fulgilor de nea, livada răspândește-n ulița-ntreagă parfumuri dintre cele mai felurite și mai îmbietoare. Iar dacă vii mai aproape de ea și-i deschizi portița, o să te-ntâmpine zâmbetul îmbujorat al
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Așa se face că, astăzi, Sorin și Sorina sunt încărcați de pere dulci și parfumate, Adrian are o sumedenie de gutui pufoase pe crengile sale, iar Alina te îmbie să guști doar una din piersicile ei parfumate... În timpul săptămânii, când ograda pare tristă și părăsită, bunica și bunicul se duc, în puținele lor clipe de răgaz, să mai stea de vorbă cu Nicușor sau Viorica, cu Adrian sau Alina, cu Sorin sau Sorina... Ce mari au crescut cu toții! Ți-e mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bunicul, care este, într-adevăr, ostenit, primește c-un zâmbet în colțul mustății tot ce-i dau dragii lui „nepoței”. Micile ajutoare ale bunicilor Mult se mai bucură copiii când au ocazia să stea prin preajma bunicilor, atunci când aceștia trebăluiesc prin ogradă, ori pe la bucătărie... Să le dea o mână de ajutor, că or fi având nevoie, chair dacă ei nu se plâng niciodată că-s obosiți ori că-i doare ceva... Azi, Sorin vrea să meargă în grădină, în livadă, în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi poznașe Ori de câte ori se duc la țară, Sorin și Sorina se bucură tare mult. Se reîntâlnesc acolo cu dragii lor prieteni: Cuțulache și Motănel, cu Puiu - cocoșelul și cu multe alte vietăți aflătoare în ograda bunicilor. Și câinele și pisicul, gânsacul și vaca, oile și toate viețuitoarele din gospodărie își au povestea lor. De aceea, copiii le iubesc nespus pe fiecare dintre ele și, tot de aceea, așteaptă, mereu, cu mult dor, să le revadă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și pot să ne păcălească! sare Sorina în ajutorul fratelui ei. Iar când bunicii au sosit la poartă, Sorin nu s-a lăsat. De ce ați plâns când ne-ați văzut aici? Vă e frică să nu facem vreo boroboață prin ogradă? Nu vă temeți! De data asta o să fim mai cuminți ca înainte. N-am plâns! Se apără bunicul. Doar o lacrimă poznașă a apărut așa, din senin, pe obraji. Probabil din cauza vântului... ...Sau din cauza cepei. Că v-am pregătit ceva
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
face griji: de fiecare dată când îi ducem lui ceva, avem grijă să vedem și noi cât de bune sunt. Cornulețele, clătitele sau cozonacul sunt minunate, bunică, sărutăm mâinile care le-a făcut. Pe lângă faptul că păzește, cu mare grijă, ograda, Cuțulache îl ajută pe bunicul. Foarte mult, chiar. De exemplu, primăvara, când oițele și mieluții ies pe deal, dacă s-au răzlețit cam mult, bunicul îl trimite să-i le mai adune. Iar dacă vreo oaie își pierde mielul - Cuțulache
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în locul celui vechi și cam uzat) și câte și mai câte. Acasă au rămas numai Sorina și Sorin. Doar și-n gospodărie trebuie să mai rămână suflet de om, nu? De-ndată ce au rămas singuri peste casă și ntreaga ogradă, cei doi au început să trebăluiască. Au mers în grădină și-au plivit buruienile, au umplut toate vasele cu apă proaspătă și bună din fântână, pe care-au cărat-o cu găletușele. După toate astea, au cam obosit. Hai acum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
purcelul - a început să facă gălăgie. Auzindu-l, Cuțulache s-a îndreptat glonț într-acolo dar, nevăzând nimic periculos, a mârâit și a luat-o către cămara mică. Știa el că acolo ține bunica mâncarea pentru animalele și păsările din ogradă. Poate lui Ghiță îi este foame, mai știi? Copiii l-au urmat. Apoi au intrat în încăpere și au văzut acolo, într-un colț, lângă ușă, un tuci cu ceva în el. L-au scos afară, dar Cuțulache mârâie din
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
întâmplat? Păi, să vedeți, a început să guițe, iar noi ne-am gândit să-i dăm ceva de mâncare, că poate i s-o fi făcut foame... Care noi? Eu și surioara mea, că noi am rămas ai casei în ogradă. Așa!? Face nenea Gheorghe și-l privește cu luare-aminte. Dar ceilalți unde-s? Cu treburi, fiecare. Bunicul și tăticul sunt duși la cosit, iar mămica și bunica sunt la oraș. Și, ce i-ați dat purcelului de mâncare? mai vrea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-s? Cu treburi, fiecare. Bunicul și tăticul sunt duși la cosit, iar mămica și bunica sunt la oraș. Și, ce i-ați dat purcelului de mâncare? mai vrea să știe nenea Gheorghe. Între timp, el și băiețelul au sosit în ograda bunicului și, acum, se află chiar lângă cotețul lui Ghițulică. Am găsit ceva în cămara mică, într-un tuci. Am pregătit noi totul cu mălai și cu apă, i-am dat purcelului să mănânce, dar a mâncat numai cât se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cheful de joacă. Are și o idee: să coboare în curte. Nu singur, firește, ci împreună cu... Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar spune: „Ai grijă, nu care cumva să-ți scape!” Au ajuns din nou în ogradă. Țâncul devine o „persoană” foarte importantă; toate vietățile curții îl privesc curioase, unele chiar cu admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a hotărât, în sfârșit, vulpoiul s o ia la sănătoasa, era prea târziu. Cuțulache pornise pe urmele lui. Nu i-a trebuit mult să-l prindă. Pe urmă, au început să se lupte între ei. Se iscase o gălăgie în ogradă, că nu știam ce se întâmplă. M-am trezit și eu și, după mârâiturile cățelului și ale jivinei, am cam priceput despre ce putea fi vorba. Așa că am luat un par și m-am îndreptat către ei. Am prins un
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trupul astfel încât acest ochi să vină direct pe partea în care vrea să vadă ceva. Se mai întâmplă, câteodată, să se lovească de te miri-ce: copaci, pietre, scânduri din gard... Alteori, se izbește de pui, găini, rațe sau gâște din ogradă. Acestea nu-i iartă neatenția. Ba, de la o vreme, de cum îl văd și fără ca el să se afle lângă ele - darmite să se mai ciocnească de vreuna - orătăniile se reped la el și încep să-l bată. A ajuns batjocura
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de la o vreme, de cum îl văd și fără ca el să se afle lângă ele - darmite să se mai ciocnească de vreuna - orătăniile se reped la el și încep să-l bată. A ajuns batjocura preferată a mai tuturor viețuitoarelor din ogradă. Numai Cuțulache și Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dimineață. Ai zice că e o dimineață ca toate celelalte și, totuși, nu seamănă nici cu cea de ieri, nici cu cea de alaltăieri, nici cu cele de dinainte. Parcă o mână nevăzută și năzdrăvană ar fi răspândit în toată ograda parfumuri dintre cele mai felurite și mai frumoase. Cum ieși din casă, te întâmpină mirosul merelor coapte și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și nici nouă n-o să ni se întâmple nici un rău.” Știuleții de porumb și păstăile de fasole sunt un fel de paznici ai grădinii. De îndată ce ar apărea vreo primejdie, ei foșnesc din ce în ce mai tare, ca să dea, astfel, de știre celor din ogradă că pericolul e pe-aproape. De fiecare dată, însă, teama lor este neîndreptățită. Căci, cel care trece, de cele mai multe ori, și pe la dovleci, și pe la castraveți, și pe la roșii, și prin vie ori pe la gutui, pruni și zarzări este Cuțulache
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
când au apărut și Cuțulache și Motănel, au pornit-o, tuscinci, la joacă. S-au zbenguit, o vreme, prin curte. Aceasta s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru ghidușiile lor, așa că le-a venit ideea să iasă, prin grădină, în spatele ogrăzii. Dar și acolo li s-a părut că n-au loc, astfel încât au pornit-o spre dealul care, parcă, îi chema. De acum au intrat în pădure, au descoperit, rând pe rând, tufele cu fragi, zmeură și mure. Ce bucurie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Când au ajuns cu toții în curte, copiii s-au dus să-și spele mâinile, căci bunica le pregătise ceva bun. Puiu i-a însoțit până la fântână și înapoi, cântând tot timpul, încât credeai că abia au sosit zorile. Dar toată ograda și întreg satul au aflat că se petrecuse un lucru mult mai important: au venit doi copii frumoși la bunicii lor. Un nou prieten Ochii lui Sorin privesc înfricoșați: oare ce vrea de la el vietatea asta mare, albă, cu cioc
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
început să sâsâie? Acum, îl privește cu atenție. Ce-o mai fi având de gând să facă? Să-l muște? Băiatul simte că-i vine să plângă. Dar nu poate. Încearcă să-și amintească dacă n-a mai văzut în ograda bunicului o jivină ca asta. Parcă da. Sau parcă nu. Să fie ăsta un curcan? Nu, că n-are moț roșu și nu se umfă-n pene. Iar curcanii bunicului nu sunt albi, sunt toți negri. Să fie cocoș? Ei, cocoș
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
facă și Rilă mare. „Ham! Bravo, copii! Aveți suflet bun. Să-l luăm cu noi!” „Daaa, daaa, daaa! Să-l luăm cu noi!” „Miauu! Nu-l putem lăsa aici!” „Cu-curiguuu! Uraa! O să avem un nou prieten!” Ceata a ajuns în ograda bunicilor. Bunică, bunicule! Unde sunteți? Sunt aici, în grădină, iau câteva roșii, niște castraveți... Ce s-a întâmplat? Ia, te uită, bunică, ce-am găsit noi în pădure! îi arată Sorina. Îl punem în cușcă, lângă ceilalți iepurași, nu? Îl
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nimic!” Ca să le alunge tristețea, Sorina spune: „Acuși acuși o să creșteți mari, o să învățați să zburați...” „Și o să putem pleca și noi, așa, ca și mama și tata?” „Da, sigur că o să puteți . la început o să zburați puțin, doar în ogradă, prin curte și prin grădină...” În cuib au sosit rândunelul și rândunica, tata și mama adică. Ei le-au adus celor mici mâncare. Auzind ce le spunea Sorina, cei doi părinți cred de datoria lor să spună: „Dar trebuie să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
parfumul florilor; -vietățile întunericului; -frumusețea nopții. Legenda buburuzei Eugen Jianu Au ieșit la soare ghioceii albi, brândușele galbene și toporașii albaștri. Albinele își deretică stupul; că mâine o să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiștile abia dezgolite de nea. În ogradă găinile scurmă și cotcodăcesc.Toată lumea are treabă; nimeni nu stă degeaba. Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari și s-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cuvintele: de mult, demult. Povestea olarului Călin Gruia Cele din poveste s-au întâmplat demult. Într-o dimineață limpede de vară, olarul auzi în văzduh aripi înspăimântate și simți în nări miros de cetini arse. Văzu alergând pe cărarea de pe lângă ograda lui femei cu prunci în brațe, copii cuprinși de spaimă, bătrâni împovărați de ani. Abia puteau striga: "Dușmanii! Dușmanii!" Șiruri întregi de oameni se îndreptau spre codru. Si cum meșterul rămase descumpănit în mijlocul ogrăzii, trei călăreți din oastea dușmană, cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
arse. Văzu alergând pe cărarea de pe lângă ograda lui femei cu prunci în brațe, copii cuprinși de spaimă, bătrâni împovărați de ani. Abia puteau striga: "Dușmanii! Dușmanii!" Șiruri întregi de oameni se îndreptau spre codru. Si cum meșterul rămase descumpănit în mijlocul ogrăzii, trei călăreți din oastea dușmană, cu săbii sclipitoare, se opriră în fața lui și unul din ei îi vorbi: Regele nostru poruncește să-i făurești în trei zile nouăzeci și nouă de cupe pentru nouăzeci și nouă de căpetenii. Cupele să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]