1,342 matches
-
În fine, e anevoie să-ți pui numele pe o carte din care trei pătrimi nu sînt scrise de tine, pretențiile auctoriale venind nu doar împotriva conținutului tomului, dar și împotriva bunului-simț editorial. Mai potrivit ar fi fost un volum omagial sau un simplu curs didactic în care autorul să precizeze de la început rostul colajului de citate din cuprinsul lui. E drept, talentul artistic cere orgoliu, adică vînă lesne iritabilă la întîlnirea cu părerile aspre, dar de aici și pînă la
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
tragism și de culoare la autorul Răscoalei) înseamnă să pui în mod arbitrar peste literatura română modernă pălăria unui singur scriitor, dintr-o admirație care dovedește neînțelegerea chiar a operei acestuia. Fiindcă iată ce citim în articolul care deschide numărul omagial al Vieții romînești: "Mihail Eminescu a râvnit o epopee aromânească, dar, fulgerat înainte de vreme, n-a reușit să înalțe construcția; visul său l-a realizat Sadoveanu: în cărțile acestuia sânt fragmente ale acestui tot, epopee mitică și arhetipală". Așadar, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și soția lui, s-a spart după revoluție în mii de cioburi. Ceea ce nu înseamnă că a dispărut, ci doar că s-a multiplicat, răspândindu-se pe suprafața întregii țări. Una dintre dovezi o constituie apariția frecventă a unor cărți omagiale consacrate unor scriitori (dar și ziariști, politicieni ș.a.m.d.) în viață, care nu sunt nici Hemingway, nici Soljenițîn și care, prin urmare, nu merită un asemenea tratament. În această situație se află un volum de convorbiri cu Florin Bănescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
n-are nimic nou de spus în legătură cu opera eminesciană, dar aceasta nu-l complexează. Soluția sa este să recurgă la toate clișeele puse în circulație de exegeza și mai ales de pseudoexegeza eminesciană (constituită din discursuri rostite la aniversări, articole omagiale, texte didactice etc.). Eminescu cel din viziunea lui Săluc Horvat seamănă cu un bust din ghips, produs în serie la o cooperativă meșteșugărească. Multe dintre formulările din carte le-am mai auzit sau le-am mai citit de sute de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stare civilă a personajelor sale. Pe scena „Teatrului Național” se reprezintă „O scrisoare pierdută”, într-o distribuție de excepție. Tache Ionescu îl felicită elogios, Caragiale răspunzând cu elogii la elogiile primite. În „Facla” lui George Banu se tipărește un număr omagial cu articolul „Caragiale orator”, multiplicat și de alte publicații. Vlahuță scrie „Momente inedite din viața lui Caragiale” și de la palat primește urări de la regina Elisabeta. La Budapesta, tinerimea universitară îl sărbătorește cu o imensă însuflețire, în timp ce la Berlin, pe adresa
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Marelui Jetsun Milarepa, pe care, din păcate, l-am ignorat atâta vreme. Mă refer la cuvintele adresate lui de Incomparabilul Marpa-Traducătorul când tânărul Jetsun, încă naiv învățăcel, deși mare vrăjitor, voia să-și pună cărțile din bocceluța lui, ca dar omagial, lângă cele ale Maestrului. „Ieși afară cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele sacre și au să le dea o răceală...“. Privesc hârtiile înnegrite din fața mea, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
racordeze la poezia novatoare a avangardei europene, și-a căutat rădăcinile spaniole în opera marelui poet din Secolul de Aur Luis de Góngora y Argote (1561-1627). La inițiativa și în organizarea lui Gerardo Diego, i s-a închinat un act omagial la Ateneo de Sevilla, cu prilejul tricentenarului morții sale, ca manifest al noii generații poetice spaniole. Evenimentul a fost consemnat pe larg La Gaceta Literaria (1927-1932), nr. 11. Juan Valera y Alcalá-Galiano (1824-1905), renumit romancier spaniol, diplomat și om politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
actor, la modul „Jpne rbesfa made arstar pntr Tch pnfa dla sf...leftâ” ș.a.m.d. Jurnalul lui Candid Stoica (intitulat Acele lucruri aiuritoare...) nu este numai o carte despre Teatrul de Comedie. Dincolo de actori, repetiții, vizionări, premiere, matinee, spectacole omagiale, imprimări la Radio și Televiziune, autorul știe să creioneze obiectiv, fără menajamente, dar și fără fabulațiile atît de dragi comedienilor, „epoca de aur”. Fără să vrei, te gîndești la Romanul teatral al lui Bulgakov, ori la cartea despre actori a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
1953, când a apărut și decretul cu cotele obligatorii de lapte la stat. Zi de neuitat, mai apoi, devenită un fel de sărbătoare națională a României, pe când Ceaușescu își luase avântul acela nemaipomenit. A participat și el la câteva expoziții omagiale, „Celui mai iubit fiu -inima plasticienilor“, fără a se face remarcat. Alții erau abonați la marile cârnățării. Veniseră ăștia noii, carnaserierii, care devorau totul în numele noului umanism promovat de secretarul general. Se răsuci și privi spre capătul cozii de lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vilei. Era cu răposatul epicop Valerian și cu o parte din corul catedralei (bașii și baritonii) după el. Prozatorul ținea cu mâinile amândouă vergeaua unui drapel tricolor, cu ciucuri. Era marele steag cu care intrau înaintașii la deschiderea grandioaselor spectacole omagiale de pe stadion sau din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vremurile noastre, atât cei ce au trăit cât și cei ce au cercetat acel trist decret emis acum 50 de ani, au evocat pe pagini smerite, dar bogate, gândurile sau studiile lor. Alături de rugăciuni pentru sufletele monahilor, și aceste momente omagiale sunt un mod de a cinsti pe cei ce au pătimit odinioară. Decretul nr. 410/1959 a reprezentat cea mai grea lovitură dată monahismului românesc prin înlăturarea abuzivă și brutală a călugărilor și călugărițelor din mănăstiri. În urma aplicării acestui decret
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pare totuși important să subliniez relația existentă - peste timp și mode - între mitul legitimator al „Întemeietorului/precursorului absolut” forjat de avangardiștii interbelici, legitimarea externă „sincronistă” și mitologizarea protocronistă din ceaușismul tîrziu, al cărui vîrf de sarcină l-a constituit centenarul omagial din 1983. O posibilă morală a fabulei (și a întregii cărți) ar fi aceea că istoria culturală e plină de asemenea continuități paradoxale. Cuprins Capitolul I. De la estetism la preavangardism Capitolul II. Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
postmodernii ultimelor generații). „Apostolii” de la unu Editorialul „Urmuz” cu care se deschidea efemera publicație cîmpineană din 1928 condusă de Geo Bogza și Al. Tudor-Miu va fi urmat de un altul - „Urmuz premergătorul” semnat de același Bogza în deschiderea numărului omagial consacrat de revista unu cu ocazia tipăririi în volum a scrierilor urmuziene (unu, nr. 31, noiembrie 1930). Pe lîngă reproduceri ale documentelor sinuciderii din presa anului 1923, numărul 9, ianuarie 1929, al revistei găzduiește cîteva evocări ditirambice: „Scurtcircuit Urmuz” de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
limba germană a operei urmuziene îi aparține lui Oskar Pastior și datează din anii ’70 (Das gesamte Werk, Ǚbersezt und herausgegeben von Oskar Pastior, Edition Text Kritik, München, 1976). În 1983, cu ocazia centenarului autorului, apare la Editura Minerva volumul omagial Urmuz. Pagini bizare, ediție, prefață și tabel cronologic de Constantin Crișan, cuprinzînd tălmăciri integrale și fragmentare în engleză, franceză, germană, italiană, rusă și spaniolă de Eugen Ionescu, Ilarie Voronca, Leopold Kosch, Andrei Bantaș, Marco Cugno și Marin Mincu, L. Dolgoșeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase referințe ale poeților la proza (textele) lui Urmuz, de la Aurel Rău la unii optzeciști... Centenarul Urmuz. Apoteoza omagială Asimilarea scrierilor urmuziene de către canonul critic are loc odată cu ceea ce Marin Mincu numește „clasicizarea” avangardei interbelice. În condițiile unui regim totalitar precum cel ceaușist, asimilarea în cauză are însă niște date cu totul particulare. Recuperării „estetice”, „umaniste” și „marxizante” i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stranii: nașterea, în același an 1883, a unor scriitori înrudiți tipologic, dar care nu s-au cunoscut niciodată: Kafka, Urmuz și Harms. Numele lor reale sau „artistice” au, fiecare, cinci litere... Hotărît lucru - avem de-a face cu un an omagial pe măsură... Urmuz extraliterar Există și laturi mai pitorești ale receptării urmuziene. Într-o scrisoare adresată în decembrie 1986 lui D.R. Popescu de către Mircea Dinescu — filat de poliția politică a regimului comunist — portretul securistului urmăritor este realizat prin analogie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coborâră spre București. Bătea într-un început de aprilie. În București, tot frig și foamete, dar cel puțin îți mai distrăgeau atenția cu mitingul de la ele. Aflai, din vreun ziar, ce fabrică mai vizitase Iubitul Conducător și, din vreo poezie omagială, cum izbutise să-și înghesuie el o parte din slava ce-l înconjura permanent, într-o hală de-a ei. Izbutea greu. IF-ul scotea ban din buzunar și citea, cu seriozitate înlemnită, pe orișicare poet omagist pe care-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acestea! și directorul Predoleanu scotoci într-o scobitură a servietei diplomat și îi descărcă Sinistratului, la piept, un teanc de cartoane tăiate egale. Semănau cu un uriaș pachet de biscuiți. Găzduiau pe fiecare suprafață a lor câte două trei poeme omagiale decupate din reviste și ziare. - Să tot fie vreo două sute de producții distincte. Scrise de vreo sută de băieți talentați. Cu preponderență, din ultimii cinci ani, adnotă, cu amabilitate regăsită, Simion Vărzaru, dascălul de construcții metalice. Am insistat să fie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar strădui, geniul este imun la vulgaritate. Își declară unii geniul cu mult înainte de a ajunge la vama eternității. Gloria mă lasă indiferent. Ca lut, oricum voi fi etern. După ce ajung celebri, unii oameni își recuperează somnul chiar în ședințele omagiale ce le sunt dedicate. Numai neostoita foame de glorie a transformat fericirea într-o himeră. Se adună în eternitate cei care știu să se risipească în alții. În mod firesc, artiștii sunt cu un ochi la slănină i cu celălalt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
putut abține să mă întreb de ce aveau strungarii ăștia drum prin centru, chiar prin mijlocul a treizeci de mii de oameni. Mă rog, important era că ajunsesem într-o pozițe excelentă, de unde puteam auzi slujba ținută de preoți și discursurile omagiale. Vocile unite ale preoților în odăjdii galbene și mov se înălțau cu gravitate în aerul irizat de razele soarelui. Momentul era înălțător - simțeai că e o clipă istorică. De fapt, în primul deceniu de după 1989 era de ajuns să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de către dl. A.X. într-o adunărică istorică, care din nenorocire s-au chircit, și s-au desfăcut.” Combateri verbale am auzit și referitoare la Documentul semnat de Mihai Lozbă. Și în ultimul caz aște ptăm dovezile. „Timbre și medalii omagiale cu Iași 600” scriu ziarele ieșene anunțând că imediat ce primăria municipiului Iași va fi în posesia banilor va trece la organizarea licitațiilor în vederea scoaterii acestora. La licitație vor putea participa doar firmele avizate de Monetăria statului, dar municipali tate a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un Kent) prin diverse birouri de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor socialist la un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții mai dezbăteau așa tema și subiectul: despre contribuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că și această strădanie va ajunge în timp la viitorii mei cititori. După orele 17 primesc telefon de la Serghei Coloșenco, cerându-mi amănunte asupra locului unde se află mormântul prof. Paul Constantinescu, cu fotografierea la fața locului, în vederea realizării volumului omagial „Paul Constantinescu”, planificat în cursul anului viitor. La 13 iulie 2010 notam următoarele: Când am analizat noua tragedie a Poloniei din 10 aprilie curent, mi-am zis că nu se poate să nu fie la mijloc și mâna din umbră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
telefon de suflet de la Doinița Trocinescu, fosta mea elevă și de la Serghei Coloșenco, semn că nu sunt singur. Serghei Coloșenco mă roagă să-i indic paginile din volumul III închinate prof. Paul Constantinescu, în vederea tipăririi în viitor a unui volum omagial pentru un om de excepție care a acționat zeci de ani în Bârlad pe ogorul școlii și care pentru mine a fost omul providențial ce mi-a schimbat drumul în viață. Joi, 23 decembrie 2010. Aceeași ceață densă ca și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și odată ajuns pe creastă, să-l prăvale până jos pentru a-și relua iarăși, la infinit, împingerea bolovanului spre vârful gorganului. Acum, de ce am adus eu vorba despre acest personaj din legendele grecești, într-o prefață a unei cărți omagiale? Închinată unui pământean din zilele noastre! Pentru că noi, oamenii, folosim comparația ca argument și atunci când subiectul de comparat este un rege celebru, discursul pare și mai convingător. Și astfel, pe talgerul Balanței asemănărilor dintre Sisif și amicul meu de o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]