18,249 matches
-
niște garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm. În fiecare stâlp era câte un belciug cu verigă groasă în el de care lega boii la nevoie. Și parii de la gardul împrejmuitor erau tot așa, dar nu ca cei de la poartă. Cociocoaia Zamfira era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu chip de om. Urmașii lui au murit, grăbindu-se să i-o ia înainte ca să i se șteargă numele de pe pământ, rămânându-le casele pustii, care mai apoi au fost dărîmate, de parcă n-ar fi fost urmă de așezare omenească pe acel teren. Petrache al Grapinei Grapina a avut mulți copii, printre care și pe Petrache. Rămas orfan de tată la vârsta de șapte ani, Petrache a fost nevoit să muncească de mic. Anii s-au scurs și Petrache a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
operația se face la Linz, costă în jur de 30.000 € iar pentru internarea mamei se plătesc ~500 € /zi. Faxul mai cuprindea colectivele de medici pediatri și chirurgi care se vor ocupa de copil, precum și fotografiile acestora. Extraodinar! Prompt și omenesc! În România postrevoluționară nu te mai aștepți de mult la așa ceva. Mulțumesc Mircia! Până și adresele clinicilor și numerele de telefon erau înscrise. Ba, mai mult, mi se recomanda și o asociație a spitalelor care ar fi putut să sponsorizeze
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pur? Ar trebui cumva, ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze ca fond adevărul pur și ca formă, povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele... Creștinismul a adăugat sufletul și trecerea timpului, sensibilitatea, și freamătul nervilor. Se mai poate dispensa epopeea de aceste atribute?”, se poate observa natura reflexivă și intransigentă a autoarei, față de actul scriitoricesc. Minuțios atentă la amănuntul semnificativ, scriitoarea accentuează conceptul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
unei plante agățătoare ce este pregătită să-și răsfrângă tulpina, într-o simbioză peste susținătorul său, într-o îmbrățisare perfectă. PALOARE Dragostea este cea care absoarbe orice energie din trupul istovit de sentiment, în oglinda ei, icoana iubită a ființei omenești, Manuela se văzu palidă, albă de tot, cu fața mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În sentimentul ei pentru Vâlsan era ceva imperios, “absolut”, o exagerare de care este conștientă. Ea dorea să iubească, deși simțea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lui etern de amor nefericit, își scurse plânsul ca al unei sălcii de aur ”. Citind acest fragment este cutremurătoare viziunea blasfemică, eretică, de neînțelegere a fenomenului religios, de care dă dovadă scriitoarea. Se vorbește despre un IIsus dominat de slăbiciuni omenești izvorâte, culmea, din impulsul unei iubiri declanșatoare de plăcere. Este o aberație! Viziunea îngustă de a-l admira pentru faptul că refuza femeia este un nonsens. IIsus nu este firesc să fie analizat din punct de vedere uman, ca un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Lovinescu: „Ar trebui cumva ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze, ca fond, adevărul pur și ca formă povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele...“. Prin urmare, Hortensia Papadat-Bengescu cunoștea noile tendințe din literatură, cultivarea analizelor minuțioase, preocuparea pentru psihologia abisală, transfigurate în text prin îndelungile monologuri interioare. Acuzațiile cum că prozele sale ar avea un caracter exclusiv subiectiv, revendicându-se din stilul confesiv
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Cuvânt Înainte de Prof. univ. dr. C. D. Zeletin Președintele Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România Membru al Academiei de Științe Medicale Ideea de soartă simplifică biografia, dar în același timp o complică. E marele ei paradox. Tatonările voinței omenești sunt numeroase și cu un traseu încâlcit, în timp ce traseul Fatum ului recunoaște mersul săgeții la țintă. Rolul omului de creator al propriului destin se reduce până aproape de nulitate, oricare ar fi răspunsul lui Oedip, în varianta Enescu-Fleg, la întrebarea Sfinxului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
de responsabilitate morala, subiacentă filozofiei și care face din orice individ centru al universului. Ceea ce gândul câștigă prin această poziționare valorică a moralei față de filozofie pierde sufletul individual prin autoplasarea lui, în caz de problematizare, în primul rând al neamului omenesc. Oricât ai ști că există un noian de trepte ale nefericirii, nefericirea ta e cea mai mare. N-o poți trăi deplin pe-a altora. Omul răspunde de actul său reprobabil în fața lui Dumnezeu și a conștiinței proprii. Aceasta, numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
Constantin Clisu, care are drept temă, implicită și explicită, întâmplarea creatoare de destine, altele decât cele știute și dorite de eroi, de îndreptățirile și speranțele lor. Marea surpriză a romanului stă tocmai în apăsarea de către cel care hotărăște drumul vieții omenești, ca din greșeală, pe altă clapă a obișnuitei claviaturi biografice, alterându-i previzibilitatea. Ca să poată accepta situația neprevăzută, eroii, dar mai ales cititorii, n au altă salvare decât cantonarea în reflecția filozofică. Eroii însă n-o fac, unii supraevaluând bunul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
filtrate și puse aici pe hârtie. De un real folos s-au dovedit a fi informațiile culese de la locuitorii satelor aferente, azi cartiere înfloritoare ale orașului contemporan. Scopul lucrării este acela de a evidenția modul actual de grupare a așezărilor omenești în orașul Breaza, procesul evoluției lor istorice, factorii de ordin social, economic și natural care au favorizat dezvoltarea acestei așezări, urmărindu-se în special contribuția factorilor geografici. Se încearcă totodata, stabilirea profilului economic actual, cât și a procesului conturării lui
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
rezonanță etnografică și folclorică. Ea reprezintă o tentativă de a sintetiza tot ceea ce este mai reprezentativ, mai trainic în trecutul și prezentul bătrânei așezări ca și în dezvoltarea ei actuală și de viitor. Problemele pe care le ridică studiul așezărilor omenești în etapa actuală sunt complexe, iar rezolvarea lor necesită un timp îndelungat de cercetare și o bogată experiență de lucru. Astfel, întocmirea lucrării MONOGRAFIA ORAȘULUI BREAZA, a ridicat o serie de probleme în rezolvarea cărora un sprijin prețios mi-a
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
între Predeal și Florești", iar în același an Nicolae Popp publică articolul "Modul de grupare si distribuire a populației în Subcarpații Munteniei în ultimul secol". Toate aceste lucrări sunt orientate spre analiza aspectelor de geografie a populației și a așezărilor omenești. Începând din anul 1944, a doua etapă de desfășurare a muncii de cercetare în acest sector, aduce o serie de precizări noi în legatură cu particularitățile geografice, fizice și economice, incluse în lucrări cu tematică mai amplă. În 1965 se
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
întâlnește mai bine conservată la Frăsinet. Terasa Câmpina este cea mai larg dezvoltată, având la Breaza o altitudine relativă de 5m, iar la Câmpina, unde are cea mai mare extensiune, se ridică la 45m deasupra talvegului. Este denumită "terasa așezărilor omenești, cea mai familiară văilor". La Breaza ocupă aproximativ 80% din suprafața vetrei așezării, având o extensiune până la Podu-Corbului, iar la Podu-Vadului este reprezentată printr-un nivel mai jos, ce concordă cu cel de la Cornu și Câmpina. Forma netedă, plană a
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
peste 60 de magazine. Aceste noi realități la care se adaugă și diversitatea produselor existente azi pe piață contribuie și ele la ridicarea standardelor și condițiilor de viață ale locuitorilor. 7. 5. TRANSPORTURILE ȘI CĂILE DE COMUNICAȚIE Apariția primelor așezări omenești în această zonă a favorizat apariția dar mai ales dezvoltarea unui drum în lungul Prahovei de o importanță foarte mare în relațiile comerciale de mai târziu în competiție cu cele din Bran și valea Teleajenului. Desigur, în acele vremuri această
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
din timpul concret al obligațiilor de serviciu, când amândoi se lasă duși în spațiul comun populat cu fantasmele simțurilor și cu gândurile ce ființează numai și numai pentru celălalt. P.H.L. relatează totul cu detașare, captivat, aproape înduioșat de „sublimul slăbiciunilor omenești”, cum caracterizează la un moment tot ce trăiește cuplul de personaje din paginile sale. La sfârșitul capitolului devine dintr-o dată melancolic, preocupat de felul cum se va sfârși această poveste de iubire pe care, mărturisește, îi place să o vadă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult brăzdat din loc în loc de dungi zimțuițe, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult, brăzdat din loc în loc de dungi zimțuite, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se ridica formînd o boltă uriașă și, după scurtă vreme, li se înfățișă ochilor o priveliște cum nu mai văzuseră niciodată și cum nu crezuseră că poate exista. De sus, din vîrful unui zid de piatră, cioplit parcă de mînă omenească, se desprindea un șuvoi de apă care cădea în bulboana de la baza stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
buzele spre chemarea apei, închise pleopele și sorbi cu nesaț, odată cu lichidul rece, imaginea ochilor mari și neguroși... Și tot cu ochii închiși se ridică și scoase un fel de oftat aparte, cum nu mai oftase niciodată, de parcă toată tristețea omenească s-ar fi întîlnit atunci în el... Cînd deschise pleoapele și se trezi singur în decorul fantastic al pădurii, căpătă deodată convingerea că a devenit alt om. Îi venea și să rîdă și să plîngă, să strige ori să cînte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
începu explicațiile Bărzăunul, de urcat nu-i greu. O să vă spun eu imediat cum. Iar de găsit... nu se poate să nu găsim urme din trecutul îndepărtat... Măi fraților, porțile, ori ferestrele alea din stîncă au fost făcute de mînă omenească, nu de natură. Așa am eu credința și voi știți că nu mă prea-nșel. Bine, bine, zise Virgil, și de urcat cum urcăm? Nu-i nevoie să urcăm, dădu lovitura Bărzăunul, ci să coborîm! Toți căscară ochii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
părea că nu mai călcase picior de om de la începutul lumii, depărtările se deschiseră deodată ca niște oglinzi fantastice în care puteai privi măreția, singurătatea și tăcerea cea mai blîndă în tot ce au ele mai profund legat de sentimentele omenești... O pasăre neagră făcu ocolul unui țanc bătînd leneș din aripile lungi și terminate în unghi ascuțit, apoi se pierdu în marea de albastru și de cîntec mut, aidoma unei chemări de dincolo de lume... Nu scoase nimeni nici o vorbă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu mere și nici cînd Vlad spuse cu destulă răutate că păsările cele mari și negre care fuseseră văzute zburînd își au cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
clipă, ne unește ceva supranatural: speranța! Să nu uiți asta niciodată, Evelin. Evelin: Speranța?! Inseamnă să-ți dorești ceva... Chiar am început să visez ca voi?! Aurora: ~sta-i începutul. Să visezi cu ochii deschiși este cea mai frumoasă clipă omenească. Este ca fericirea care nu-i un miracol ci un sentiment omenesc special. Hai să ne pregătim de ciclul de conferințe ale Evei și Adam. Evelin: Trebuie să transmit raportul final al experimentului de 3 milioane de ani pe Pămănt
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Evelin: Speranța?! Inseamnă să-ți dorești ceva... Chiar am început să visez ca voi?! Aurora: ~sta-i începutul. Să visezi cu ochii deschiși este cea mai frumoasă clipă omenească. Este ca fericirea care nu-i un miracol ci un sentiment omenesc special. Hai să ne pregătim de ciclul de conferințe ale Evei și Adam. Evelin: Trebuie să transmit raportul final al experimentului de 3 milioane de ani pe Pămănt folosind găndul, singura cale de comunicare în prezent cu Academia. Dar, pentru că
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]