3,282 matches
-
le provin viitorii angajați. S-au manifestat și unele neajunsuri În selecția viitorilor studenți chiar În situația când gradul de concurență a fost relativ ridicat, de peste doi candidați pe un loc de student. Acest neajuns s-a manifestat sub forma onor greșeli de formulare a subiectelor de concurs, chiar la universități cu tradiție. Acesta este motivul că În unele cazuri auzim că „a reușit fără loc”, media de admitere s-a oprit la valori peste media 8,00. Aici considerăm o
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Emilian Bucov, de bunătatea căruia au beneficiat aproape toți tinerii scriitori veniți de la țară la Chișinău. Pentru că le făcea înscriere („viză de reședință” - n.n.) în casa lui.” Pe scurt: un părinte spiritual, un generos, care le împărțea și celorlalți din onorurile și favorurile de politruc al scriitorilor... Resurecția imaginii lui Andrei Pavlovici Lupan este și mai spectaculoasă. Autorul piesei „Lumina” - un elogiu al colectivizării și al deportărilor -, este recomandat cu insistență pentru Alea Clasicilor Români chiar și de președintele Petru Lucinschi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
desemneze pe eroii luptelor din anii 1916-1920. Aleșii acestei comisii au fost popularizați în materiale propagandistice speciale, cum a fost și afișul intitulat "Vitejii Neamului, 1916-1920. Vitejii triați de comisiunea instituită la Marele Stat Major General al Armatei prin ordinul onor. Ministerului de Război no. 4070/920 și 1594/920". Aranjarea imaginilor alegorice, a numelor, a portretelor și imaginilor de luptă aparținea ziariștilor Theodor Popp-Rosetty și Victor Bradu Ghițulescu, "autorizați de Onor Marele Stat Major al Armatei cu nr. 4053 în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la Marele Stat Major General al Armatei prin ordinul onor. Ministerului de Război no. 4070/920 și 1594/920". Aranjarea imaginilor alegorice, a numelor, a portretelor și imaginilor de luptă aparținea ziariștilor Theodor Popp-Rosetty și Victor Bradu Ghițulescu, "autorizați de Onor Marele Stat Major al Armatei cu nr. 4053 în 27 ianuarie 1922". În centrul acestui tablou compozit se afla familia regală, care patrona harta României întregite, încadrată de busturile lui Traian, Decebal, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. În cele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
își dădea seama de realizările ei și o ridicase pe un loc pe care ea credea că îl merita cu prisosință. Nici o onoare nu părea prea mare. Dacă ar fi fost nominalizată pentru Premiul Nobel ar fi acceptat. Nu căuta onoruri dar, când acestea veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
adresează, în egală măsură, oricărei vârste și oricărei categorii umane, dovedindu-se cu atât mai hâtru cu cât realiza că nu toate îl vor percepe la fel. Tipul de narator auctorial care se ascunde și el în spatele anagramei face întotdeauna "onorurile" introducerii în universul livresc propriu, dar și ultimele plecăciuni înainte de ieșirea din scena epică. Astfel, "Cuvântul înainte al scriitorului" din Cartea întâi se deschide printr-o intervenție redundantă în trimiteri la lumea filozofiei grecești, naratorul-autor folosind "pilda lui Platon din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un deceniu mai înainte întâlneam "familii" italiene ce-și "deschideau" casele și le lăsau în păstrare și în îngrijire românilor, iar în anul 2006, fostul președinte Ciampi a decorat o "badantă" (n.a. îngrijitoare) română din Suceava cu cele mai înalte onoruri. Pe atunci, în deceniul trecut adică, albanezii constituiau un pericol pentru italieni și peste tot auzeai despre cazuri înspăimântătoare și fărădelegi, ce s-au transferat brusc asupra românilor. "Șocul" a fost atât de mare și pentru că eu m-am înscris
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
înțelept și experimentat Marele Stalin. (Da, poporul a avut noroc). Toți cunosc forța nimicitoare a logicii staliniste, limpezimea de cristal a minții sale. Fără falsă modestie, toate astea sunt adevărate). Dragostea lui pentru popor. Înțelegerea lui pentru oameni. Refuzul de onoruri. Modestia sa uimitoare (Modestia foarte adevărat)367. (trad. a.) Biografia adulatoare nu menționează, însă, că ascensiunea politică a lui Stalin a fost marcată de asasinate. Scriitorul rus ține să demaște acest aspect, oprindu-se asupra unor momente importante din viața
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a zeilor ori unui Dumnezeu care să fi condus lumea personal. Tentativa euhemerismului de a explica istoric originea credinței mitice în zei, interpretând reprezentările singulare ale zeilor ca personalități eminente ale trecutului cărora li s-au atribuit puțin câte puțin onoruri divine, transfigurându-i în amintire, contribuia la deprimarea ulterioară a sensului divin din lumea religioasă greacă. În mod cert, susținătorii unei asemenea idei se aflau inițial în cercurile clasei culte; succesiva lor divulgare prin disputa cinico-stoică a avut efecte distructive
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al puterii sale era cunoscut încă din vechime. Augustus a putut să se lege cu ușurință de cultul suveranului existent în provinciile orientale ale imperiului când a construit, în aceste provincii, temple și statui odată cu cea a zeiței Roma, nerespingând onorurile de cult pregătite oficial de autoritățile citadine ori de adunările provinciale. Acestea i-au au fost acordate cu bucurie chiar persoanei lui Augustus, care adusese în acele țări odată cu pax augustana și o pace durabilă, bucurându-se de o considerație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lume sub chipul unui Prunc și să inaugureze o epocă de aur, descoperea trăsăturile unei concepții ce-i conferea suveranului o origine divină. Alți împărați din primul secol al principatului au părăsit reținerea prudentă a lui Augustus pretinzând cu fermitate onorurile divine, din partea lumii lor romane, pe când mai erau încă în viață, deși conduita și faptele lor erau cu totul nepotrivite acestei recomandări; inițiativa a dus la o anumită răcire față de cultul împăraților la Roma. În Occident au continuat să persiste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ei, nici o sabie sau un arc, deoarece noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim sobri. Învățătura alexandrinului se regăsește și în Tertulian care, în Apologeticum, se mândrește cu creștinii care, considerați străini de către păgâni, se țineau departe de lăcomia onorurilor și a gloriei și colaborau alături de păgâni în arte, în studiu, în comerț, în navigație și în exercițiul armelor în favoarea statului și în serviciul împăratului: Ne amintim că trebuie să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu, Domn și Creator, să nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înfruntă primejdia cu mai mult curaj? Nimeni nu primește răsplata înaintea luptei, iar pe de altă parte, comandantul nu poate să distribuie acele daruri pe care încă nu le are. E adevărat că, el poate să-și împodobească combatanții cu onoruri, dar nu să le prelungească viața. Fapt pentru care, soldatul lui Dumnezeu nu este abandonat în primejdie și nici nu piere pentru totdeauna, odată cu moartea. De aceea, e clar că, creștinul, poate să apară ca un nefericit, însă nu poate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
accepțiunea războiului drept și a serviciului militar pe baza conceptului creștin de dreptate, care nu admitea ca cel puternic să-l asuprească pe cel slab. El interzicea prestarea serviciului militar doar celor consacrați Domnului, întrucât, așa cum se țineau departe de onorurile pământești, tot astfel trebuiau să fie și de cele militare, contrare stării religioase. Consimțământul și aprobarea vieții militare relevate de elogiul episcopului milanez, este însoțit de admirația acesteia, pe care o considera, din unele aspecte, vrednică de a fi imitată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
natura. De fapt, trebuie să facă față multor drumuri și multor străji; trebuie să suporte frigul și foamea, să lupte împotriva dușmanilor, să înfrunte pericolele extreme și aproape totdeauna, dacă e necesar, chiar și moartea, însă o moarte glorioasă, cu onorurile și recompensele împăratului. Viața lui este grea în timp de război, splendidă în timp de pace. Răsplata celui care și-a dedicat întreaga sa existență, să împlinească lucruri mărețe este: primirea unui principat, numirea de prieten al împăratului, de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
provoca repulsie în fața sentimentelor lor religioase și care intenționa să-l umilească pe Cristos în fața lui Jupiter. Roma devenise pentru ei orașul urâciunii, civitas diaboli, iar Domițian, al doilea monstru după Nero, un alt mysterium iniquitatis. Creștinii închiși, disprețuitori față de onoruri și de bogății, străini afacerilor, fără orgoliul propriei romanități, apăreau în ochii lui Domițian ca o lume reacționară și sedițioasă, politic periculoasă și social pestiferă, iar în cei ai romanilor ca o populație contemptissima, vrednică de pedepse. Motivul oficial de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se decidă politico-religios față de creștini, s-a pregătit psihologic și pentru persecuția generală, încurajată și susținută la rândul ei de cezarul său, Galerius. Influența acestuia, asupra hotărârii lui Dioclețian, a fost susținută și de refuzul soldaților creștini de a aduce onoruri divine împăratului și de a participa la sacrificiile păgâne. În concepția lui Dioclețian, o atare participare era un semn al victoriilor și o parte integrantă a vieții militare a Imperiului. În manihei și religia acestora, Dioclețian îi descoperea mai ales
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
încredințate dominației lui Maximian (286-305). Aceste cazuri de indisciplină s-au adeverit după ce Maximian Hercule (285-286), înfrângând insurecțiile bagauzilor din Gallia (285) și ale africanilor (pirații mauri și berberii, 296-298), a reluat sacrificiile păgâne în interiorul armatei sale pentru a aduce onoruri și pentru a-și exprima pietatea față de divinitățile Romei. Cu acest prilej Maximian pretindea din partea soldaților, chemați la sacrificiile cultuale, un atestat de lealitate, de obediență și de fidelitate față de el, ca în timpurile lui Decius (249-251). Acțiunea sa s-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
i-a spus: „Și dacă îl cunoaștem, putem să-l abandonăm pe împăratul nostru și să venim la El?“. Theogenes a răspuns: „Dacă voiți, nimeni nu va putea să vă oprească; de altfel, dacă părăsiți tenebrele acestei lumi, gradele și onorurile pe care le aveți în această lume și vă veți converti la adevăratul Dumnezeu, Regele veșnic, și veți lupta pentru El, asemenea mie, veți trăi în viața veșnică“. 3. Înfuriindu-se ca un leu, tribunul Zilicentius, și scrâșnind din dinți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după aceea vorbind trupelor sale din Orient, se adresa Dumnezeului cerurilor, adică celui al creștinilor; c) glorifica puterea și misticismul riturilor idolatrice, ridiculizând mai apoi păgânismul care își făurea zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
într-o bună parte din supuși ura și adversitatea împotriva sa. A reușit să târască în apostazie numai soldații cei mai fragili spiritual, care erau creștini de nume și nu în suflet, aceia care în locul fericirii veșnice preferau bogățiile și onorurile lumii. Printre aceștia se numărau și filozoful sofist constantinopolitan Hecebolius, care în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moartea bunicii sale lulia, când a rostit discursul funerar. Ruda sa ilustră nu l-a băgat în seamă la început, fiind preocupat de problemele politice ale Romei, dar în anul 46 Î.Hr. a participat la triumful lui Caesar, primind onoruri militare. Tot În această perioadă intră în ordinul patricienilor. L-a urmat apoi pe Caesar în Spania și în lupta cu tabăra pompeiană la Munda, în 45 î.Hr., împresionându-l pe Caesar prin acțiunile sale îndrăznețe. În 44 î.Hr., când Caesar
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
trezindu-i-se interesul pentru călătorii, mai ales că navigatori celebri brăzdau deja mările lumii. Drept urmare, în calitate de ofițer al coroanei portugheze, a luat parte vreme de șapte ani la luptele pentru mărirea imperiului în India. Înapoiat la curte, a primit onoruri, dar nici o răsplată. Deoarece nu putea suferi viața de la curte, a zăbovit aici puțină vreme. Un bărbat de 34 de ani, plin de vise, avea multe de făcut! S-a alăturat căpitanului Sequeira, pornind din nou la drum dincolo de India
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a II-a care în 1765 cumpărase toată biblioteca de la redactorul Enciclopediei franceze, iar în 1778 - toată biblioteca lui Voltaire, doar ca să pozeze ca intelectual avansat; ea cheamă la Petersburg pe Denis Diderot (1713-1784) autorul Călugăriței (1760), „ îl înconjoară cu onoruri și bani, îl flatează în diferite chipuri și bărbatul deștept al Franței se întoarce acasă îmbrobodit și el de Ecaterina Rusi ei...” La 1772, când cei trei mari împărați creștini se sfătuiau și puneau la cale prima mare dezmembrare a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
unele ce ele nu pot să întrebuințeze nici marca țării, nici a ținutului, și în încrederea ce Dv. ca părintele literaturii române, veți avea mai deplină cunoștință, despre marca ce au avut d in vechime astă poliție, Sfatul Municipal cu onor vă poftește să binevoiți a-i împărtăși explicația unei asemenea mărci, întemeiat de este cu putință, pe o autenticitate, rămânând a vă fi și în aceasta publicul recunoscător.” Din partea Sfatului Municipal Iași, scrisoare a er a semnată de N. Istrati
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]