110,211 matches
-
postfața ediției de “poezii alese” apărute încă în timpul vieții poetului n-a găsit nici un cuvînt pentru experiența Holocaustului ca izvor al liricii celariene, - omisiune pe care Celan n-a iertat-o altor comentatori -, sarcina de a alcătui ediția critică a operelor sale, poate fi socotită cel puțin paradoxală, căci fostul elev al lui Emil Staiger a rămas credincios inclusiv în întreprinderea inaugurată scurt timp după moartea lui Celan convingerilor sale filozofice, inspirate de o hermeneutică exclusivistă, concentrată asupra imanenței textului literar
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
sondaje biografice prea grăbite și dureroase. Adversarii acestei tendințe, care n-au întîrziat să apară, au rămas însă multă vreme minoritari, deși unii, precum Marlies Janz, au susținut încă la mijlocul anilor ’70 că aceasta ar fi „răsturnat intențiile politice ale operei celaniene în chiar opusul lor”; bănuiala că opțiunea metodologică care a dominat decenii întregi cercetarea celaniană ar avea un substrat ideologic durează pînă astăzi. Bilanțul bibliografiei critice asupra operei lui Paul Celan indică deja de la sfîrșitul anilor ’90 o modificare
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
la mijlocul anilor ’70 că aceasta ar fi „răsturnat intențiile politice ale operei celaniene în chiar opusul lor”; bănuiala că opțiunea metodologică care a dominat decenii întregi cercetarea celaniană ar avea un substrat ideologic durează pînă astăzi. Bilanțul bibliografiei critice asupra operei lui Paul Celan indică deja de la sfîrșitul anilor ’90 o modificare lentă, dar perceptibilă, a acestei ambianțe. În afara biografiei anilor de tinerețe, datorată lui Israel Chalfen, și a cărții lui Petre Solomon, încă insuficient utilizată în Germania, despre anii bucureșteni
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
respective prin interpretarea lui biografică”. Chiar dacă mica introducere biografică a lui Wolfgang Emmerich oferă un bun exemplu de felul în care o asemenea circularitate tautologică a argumentării poate fi ținută sub control printr-o atentă delimitare a sferelor „vieții” și „operei”, rețeta ei nu constituie un răspuns definitiv la problema dacă modelul biografic preluat de la Bildungsroman, recomandînd aflarea „numitorului comun” al unei personalități în ciuda sfîșierilor și risipirilor ei, pentru ca finalmente ea să apară ca o „esență” unitară, se potrivește cu destinul
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
către o adevărată „anti-lectură” a lui Celan, „anti-lectură” care, de altfel, a contestat încă din anii ’70 poziția dominantă ocupată în exegeza celaniană de hermeneutica de inspirație gadameriană. Tezele fundamentale, conturate de-a lungul timpului, ale acestei complexe îndeletniciri cu opera lui Paul Celan, ale cărei riscuri Bollack și le asumă cu superioară detașare - precum atunci cînd declară că un interpret se expune „abia atunci cînd nu se expune” - ar fi trei: Eminentul filolog clasic care este Jean Bollack nu vede
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
lui Celan, o enigmatizează, lectura necesită deseori informații pentru a înțelege „gradul” și „modul” transfigurării poetice, în așa fel încît sensul rezultă prin chiar analiza acestui „transfer”. Pentru a parveni la nucleul de sens, percepția trebuie să fie adecvată „conținutului operei”, altfel spus să reziste tentației de a înțelege „o operă literară prin istoria ei ulterioară”. Aici se află și motivul insatisfacției filologului Bollack față de ceea ce dînsul numește „pluralismul dogmatic” al interpretării prescrise de hermeneutica filozofică. Dezinteresul pentru singularitatea textului literar
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
înțelege „gradul” și „modul” transfigurării poetice, în așa fel încît sensul rezultă prin chiar analiza acestui „transfer”. Pentru a parveni la nucleul de sens, percepția trebuie să fie adecvată „conținutului operei”, altfel spus să reziste tentației de a înțelege „o operă literară prin istoria ei ulterioară”. Aici se află și motivul insatisfacției filologului Bollack față de ceea ce dînsul numește „pluralismul dogmatic” al interpretării prescrise de hermeneutica filozofică. Dezinteresul pentru singularitatea textului literar rezultată din singularitatea genezei acestuia face posibile toate interpretările, pînă
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
ultimii zece ani de viață a lui Paul Celan 5), Barbara Wiedemann observa că, pentru acesta, „fiecare poem are de-a face cu adevărul, cu un adevăr ce reiese din realitatea în care poemul s-a ivit”. În beneficiul înțelegerii operei sale poetice, marfa de contrabandă a biografiei se dovedește inevitabilă și, mai mult decît atît, indispensabilă!
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
Gabriela Colțescu ș.a.), care au instruit, la Universitatea de Vest, grupuri interdisciplinare de tineri specializați în problematica științifică și culturală central și est-europeană. Sub sigla Fundației timișorene au apărut, începînd din 1997, la edituri serioase (în special Polirom), traduceri din operele unor mari scriitori mai puțin sau necunoscuți la noi, precum Joseph Roth, Ivan Klima, Andrzej Kusniewicz, Konrad György, Bohumil Hrabal, Danilo Kiš, Milorad Paviæ... S-au editat și studii ale unor reputați specialiști în Mitteleuropa, s-au organizat colocvii și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
climatul intercultural, impactul, tragic adesea, al istoriei asupra vieții personale, familiale sau comunitare sunt numai câteva dintre cadrele în care memoria redă timpului trecut culoare, densitate, concretețe.” l Nu mai puțin de cinci pagini conțin proză, poeme și exegeze ale operei lui Danilo Kiš, acestea din urmă scrise anume pentru Dicționarul romanului central-european din secolul XX, despre care aflăm că e în curs de apariție la Polirom: „Realizat de o echipă ce reunește tineri cercetători, dar și personalități ale lumii academice
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
de pledoarie pro domo - Paragraf pentru o eventuală istorie a gândirii românești - ce rediscuta raportul dintre moralitate și artă. Într-o epocă în care prin Lovinescu teza schopenhaueriană despre moralitatea artei ar fi trebuit asimilată, Ministerul Instrucțiunii Publice ierarhiza încă operele literare pe criterii etice. “Lupta împotriva pornografiei” - titlul unui proces-verbal din 26 martie 1937 în urma unei Sedințe a Academiei Române - e dusă de N. Iorga, N. Crevedia, N. Georgescu-Cocoș, O. Goga sau I. Al. Brătescu-Voinești: În adevăr, de vreo câtăva vreme
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
mintea înjumătățită de băutură”. Nu va trece mult timp și campania va căpăta o coloratură antisemită: “Pe măsură ce-i voi descoperi, voiu arăta pe toți vinovații. Sunt foarte numeroși. Unii din ei sunt români - cei mai mulți însă sunt evrei, care-și semnează operele cu nume românești, adăugând ticăloasei acțiuni de depravare pe care o săvârșesc infamia de a o atribui fiilor altui neam decât aceluia căruia îi aparțin. Se pare că răspândirea unor asemenea scrieri, atât de păgubitoare reputației literaturii românești șîn paranteză
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
nu e nici morală, nici imorală. Respingerea inițială a Ambigenului - pentru scenele din casele de toleranță și pentru desenele cu nuduri ale lui I. Anestin deopotrivă - confirmă faptul că publicul românesc nu asimilase încă exclusivitatea criteriului estetic în valorizarea unei opere literare. “Suntem abia la epoca proceselor literare de cam acum 80 de ani din Franța. Peste alți 80 de ani ne vom fi lecuit, poate, de toate ipocriziile întârziate”, conchide Perpessicius. Alături de postafața romanului șuluțian mai sunt de amintit ședințele
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
Ca și distincția de la 1933 dintre “erotomani” și pornografi, și această nuanțare de la 1936 se va dovedi prea subtilă pentru un auditoriu fie închistat în “idei primite de-a gata”, fie invidios. Chiar Șerban Cioculescu, care se opune teoretic judecării operelor literare de pe poziții ideologice sau moralizatoare, condamnă acuzele ce i se aduc lui Eliade doar pentru că vin din partea unui neavenit (“un neom sub raportul existenței artistice sau mai în genere publicistice, dl. N. Georgescu-Cocoș, care în viața sa n-a
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
sporadice, se depășise un prim prag al prejudecății publicului. În perioada războiului problema raportului dintre moralitate și artă va trece într-un plan secundar, pentru ca o dată cu instalarea proletcultismului termenii ecuației să se repolarizeze în favoarea celei dintâi. O bună parte din operele interbelicilor va fi interzisă. Povestea poveștilor e ca și inexistentă. În timp ce Henry Miller devenea, cu Tropicul Cancerului, o vedetă în America, chiar dacă i se interzisese intrarea în Anglia după publicarea cărții la Paris în 1934, la noi scenele cu trupuri
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
stilistica individuală. Viziunea personală se întîlnește confortabil cu elemente de culoare locală și împreună creează un gen de construcție artistică în care circumstanțialul și atemporalul nu se mai diferențiază. În copleșitoarea lor majoritate, artiștii, atît de fragezi ca experiență, ca operă și, nu în ultimul rînd, ca stilistică, au avut comportamentul melcului: adică au venit cu atelierul în spate fără să le treacă prin minte că ei, de fapt, nici nu au atelier. Acest paradox ar trebui să dea în mod
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
trasate» în continuare «de sus» pînă la satisfacția împlinitoare a regăsirii de sine era o cale lungă”. Alexandru Lungu se regăsește integral abia după 1973, cînd emigrează în Occident, unde îi este dat a întîlni salutara „lumină a libertății”. Acum opera sa poetică își dobîndește plinătatea substanței, deplina puritate a timbrului, se „clasicizează”. Acum apare „Caietul de poezie și desen” Argo, „o împlinire suplimentară a datoriei pătimașe de a sluji Poeziei în general și celei românești în special”. Din aceste entretiens
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
unde am ajuns, nici ce mi-au făcut, mai bine să o lăsăm baltă, că nici eu, nici voi n-o să vă îmbogățiți cu nimic” (p. 30). Mulți dintre cei care (fascinați de splendoarea de pe copertă) își încep lectura din opera lui Stelian Țurlea cu prezentul roman nu vor înțelege nimic din această triumfală apariție în scenă a personajului. Pentru că invocatul episod din Piața Universității s-a petrecut într-unul din romanele anterioare ale scriitorului. De altfel, de-a lungul cărții
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
tradus în mai multe limbi de circulație. Romanul următor, Durerea fantomă a obținut și el un premiu prestigios în Olanda, Ako 2000. Sub pseudonimul Marek Van der Jagt, a semnat Povestea chelirii mele și, cum nimeni nu știa că e opera lui, cartea a primit un nou premiu pentru debut. Penultimul său roman, Lăudată fie umanitatea, este tot din categoria farselor opresante, prin care Arnon Grunberg își exprimă exasperarea în fața ideilor primite de-a gata și a miturilor false ale societății
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
spune unul dintre ei, dar iată cum se punea, pentru Păunescu, această „chestiune Goma”: „este inadmisibil ca o carte să ajungă să fie respinsă de cenzură, înainte de a vedea dacă Uniunea Scriitorilor, prin membrii ei și-a făcut datoria, în opera de îndrumare. Preocupați de lefuri și ranguri, scriitorii habar n-aveau de ce se petrecea în sufletele celor trei scriitori. În loc să criticăm noi ce se cuvenea, ne-am pomenit noi criticați la posturile străine. În loc să ne facem datoria de socialiști, am
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
ce uneori pare excesivă, are și o contrapondere a calităților, care pot fi și ele, unele, discutabile: românii sunt discreți, răbdători, ființe sociabile. Deși nu-i lipsește umorul, românul "e serios, măsurat. Zeflemeaua nu-i place. Așa se explică de ce opera lui Caragiale, spre mirarea multora, nu e gustată îndeajuns pe toată întinderea nației". Ceea ce, adaug eu, nu-i spre lauda ei. Afirmând în alte contexte că românul nu este edil, nu are simț arhitectonic, G. Călinescu revine la polul opus
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
au înființat o fundație pentru ajutorarea acestora Toate acestea, firește, n-ar însemna mare lucru, oricît de "nobile" intențiile, dacă Cidade de Deus n-ar fi un exemplu de Cinema viu, violent și poetic în egală măsură - una din acele opere care marchează un moment și care-ți marchează viața pentru totdeauna. S-a spus despre Cidade... că are acel amestec de adrenalină și virtuozitate formală care transformă un film oarecare într-unul "cult"; așa este. Dar așa era și Născuți
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
tipului băștinaș de uomo universale. Pe de altă parte, firește, cercetătorii de diverse calibre care și-au închinat lucrările fenomenului Hașdeu. Trebuie precizat că cei din prima categorie s-au apropiat de Hașdeu cu mijloace parțial inspirate de însăși contribuția operei și personalității sale, nu în ultimul rînd de umorile și expresivitățile prodigiosului predecesor, la întîlnirea valențelor istorice cu cele literare. Pe bună dreptate, Lucian Boia observa că: "Demersul istoric nu e funciarmente antinomic raportat cu demersul literar, adăugînd că, întrucît
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
deci, nu atît prin meritele omului, cît prin superficialitatea contemporanilor și prin miza mică a celorlalți istorici. Comparat mereu cînd cu Papiu-Ilarian, cînd cu A. D. Laurian, B. P. Hașdeu e lipsit de rigoare, soliditatea și spiritul sistematic al acestora, chiar dacă opera lor e mai modestă. Accentul "resentimentar al textului lui N. Iorga reiese și din circumstanță că admiratorul conjunctural al ponderatelor produse ale istoricilor ardeleni n-a continuat el însuși tiparul acestora, inscriindu-se pe nervurile zbuciumului romantic și ale orientării
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
Hașdeu, așa cum reiese din analiza pro domo a lui M. Eliade, Ovidiu Pecican punctează disocieri, fie și discrete, admițînd: "Îi rămîne viitorului sarcina de a stabili dacă o asemenea lectură era o manipulare ideologică ori corespundea unor tendințe interne ale operei însăși. Spiritul d-sale critic e mai pregnant pe palierul "hasdeenilor din categoria a doua, cea a exegeților cărora nu li s-ar putea atribui anvergură unor N. Iorga, G. Călinescu, M. Eliade. Aceștia sînt amendați prin prisma mai lesnicioasa
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]