1,583 matches
-
editură Paralela 45, este cea semnată de Carmen Mușat, Strategiile subversiunii: Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, la origine o teză de doctorat dedicată analizei postmodernismului și postmoderniștilor români în accepția lor de acum clasică - Școala de la Tîrgoviște și optzeciștii, dar și unei foarte pertinente sinteze de teorie a postmodernismului (inclusiv în relație cu modernismul, a cărui ultimă formă de manifestare o vede în textualismul francez). Multe din ideile dezvoltate în Strategiile subversiunii (despre canon și anticanon în romanul românesc
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
de Umberto Eco, vorbind despre "limitele interpretării"). Postmodernismul românesc e văzut în permanență într-o strînsă relație cu un anumit context istorico-politic (și în ultimă instanță cultural) - totalitarismul comunist, și în constantă opoziție cu tipul de literatură practicat pînă la optzeciști. Cartea lui Carmen Mușat e însă surprinzător de radicală la adresa celei dintîi, literatura așa-zis esopică, romanul "obsedantului deceniu". Nu numai că o condamnă în bloc (și la nivel estetic, aspectul ei cel mai vulnerabil, dar cu preponderență la nivelul
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
Codreanu, la "această ezitare ironică între modernism și post-modernism", ceea ce atestă "un bun instinct artistic, care s-ar putea să fie în favoarea autorului fiindcă lasă deschisă o portiță spre următoarea paradigmă poetică, a transmodernității". Evitând la timp exhibiționismul parodico-ludic al optzeciștilor, cărțile sale pledează pentru un "postmodern moderat", vrăjit de Babelul livresc universal, dar nu într-atât încât să nu aibă tăria rupturii de modele, fie că se numesc Eminescu, Elytis sau Gellu Naum. Noi suntem înclinați să vedem în Daniel
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
Gheorghe Grigurcu Interesant e faptul că deși cronologic "optzecistă", Magda Cârneci demarează energic de pe teritoriul consacrat al poeziei generației "șaizeciste". Aceeași perspectivă a unui cosmos frămîntat de forțe stihiale, aceeași halucinantă expansiune a materiei în cuprinsul căreia agenții nimicirii coexistă cu cei ai "regenerării", același concurs între "filosofia" vizionară
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
CNCSIS, folosește în egală măsură entuziasmul unor critici tineri și experiența unor vechi cunoscători pentru a readuce în atenția cititorilor o parte a literaturii românești anterioare momentului 1989. Dorința sa este de a se opri cu studiile sale la perioada optzecistă, deoarece optzeciștii sunt în plină creație și azi, și prin urmare nu și-au spus (încă) ultimul cuvânt în materie de creație livrescă; cei aflați cu o rigoare permanentă sub lentila lupei sale critice sunt autorii "obsedantului deceniu" și ai
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
în egală măsură entuziasmul unor critici tineri și experiența unor vechi cunoscători pentru a readuce în atenția cititorilor o parte a literaturii românești anterioare momentului 1989. Dorința sa este de a se opri cu studiile sale la perioada optzecistă, deoarece optzeciștii sunt în plină creație și azi, și prin urmare nu și-au spus (încă) ultimul cuvânt în materie de creație livrescă; cei aflați cu o rigoare permanentă sub lentila lupei sale critice sunt autorii "obsedantului deceniu" și ai anilor imediat
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
generație spontanee și evoluînd pe un cer ignar) ne apare ca un mobil convingător al substanțializării sale. Drept care ni se înfățișează oțioasă chestiunea pusă de unii comentatori ai poetului, în termeni amuzant contrastanți, dacă d-sa aparține sau nu "generației optzeciste" (fie și ca un optzecist avant la letre). În fapt, Ioan Flora e un poet singular. Dezvolîndu-se, grație apetenței d-sale polimorfe, pe linia unei sinteze, a unei întruniri de modalități ce depășesc granițele unei generații, grupări, școli, el ni
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
un cer ignar) ne apare ca un mobil convingător al substanțializării sale. Drept care ni se înfățișează oțioasă chestiunea pusă de unii comentatori ai poetului, în termeni amuzant contrastanți, dacă d-sa aparține sau nu "generației optzeciste" (fie și ca un optzecist avant la letre). În fapt, Ioan Flora e un poet singular. Dezvolîndu-se, grație apetenței d-sale polimorfe, pe linia unei sinteze, a unei întruniri de modalități ce depășesc granițele unei generații, grupări, școli, el ni se pare înrudit cu personalități
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
modalităților expresive, una către oglinzile alteia. Avem a face și cu o deschidere caracteristică a eului către lume, deci cu o extrovertire (și aci e de văzut o trăsătură de legătură, demnă de luat în seamă, între autorul Scriptorului și optzeciști). Saturat de sine ori pur și simplu insuficient interesat, de la un punct, de spectacolul lăuntric, poetul se relevă, în schimb, atras de cel exterior, de inepuizabila "comedie a lumii", poate în virtutea unui mecanism psihologic balcanic, poate în temeiul, mai alambicat
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Luminița Corneanu T. O. Bobe, Contorsionista, Editura Humanitas, București, 2011, 279 p. Povestirile din volumul lui T.O. Bobe justifică întrutotul apropierea de proza optzecistă pe care a făcut-o Cosmin Borza într-o cronică din „Cultura”: „Doar acolo - afirma criticul - poate fi întâlnit un apetit similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
formă de încadrare ambiguă, impusă însă de necesitățile operaționale ale analizei. Din dosarele de presă, extrem de subțiri oricum, ceva mai bun nu se poate, ca sentință critică, extrage. Frumoasă, dar tristă la urma urmei, se dovedește inițiativa câtorva prieteni, scriitori optzeciști și ei, de a-i construi ritualic un prezent literar. Cristian Popescu, de exemplu, n-a avut șansa unor apropiați atât de afectuoși ca Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Marcel Tolcea, Mircea Bârsilă, Ioan T. Morar sau Ioan Crăciun. În scurta
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
Daniel Cristea-Enache S-a discutat destul de mult, în ultimii ani, despre necesitatea apariției unui nou tip de proză: una mai puțin ermetică și autoreferențială, reducându-și la cote acceptabile simbolistica și refăcând pactul cu lectorul. Aceasta fusese de fapt promisiunea "optzeciștilor" postmoderniști, deseori făcută, dar mult mai rar ținută. După 1989, toate condițiile erau propice: o altă realitate, enorm diversificată, își aștepta scriitorii și cititorii care să o descifreze. Am rămas cu așteptările. În locul unei normalizări a câmpului literar, asistăm la
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
conciliere. Proza lor mizează pe stratificare și elasticitate, putând fi parcursă atât de lectori pretențioși, interesați de modalitățile scriiturii, cât și de cititori avizi ai câte unei povești (povestiri) pe care o iau de bună. Fără jocurile ironice nesfârșite ale "optzeciștilor", dar și fără duritatea naturalismului "nouăzecist" (explorată în volumul scabros intitulat Cheta la flegmă), Dan Lungu s-a specializat, treptat, într-o literatură adresată în egală măsură comentatorilor și consumatorilor. El a înțeles, printre primii, acest lucru extrem de simplu, apăsat
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
UTM din spitalul în care-și desfășoară activitatea numitul medic își mobilizează personalul pentru îndeplinirea unei sarcini de însemnătate specifică și anume căratul cărămizilor. în loc ca asemenea practici să-i slujească lui Preda la caracterizarea unei lumi anormale, orwelliene (prozatorii optzeciști le-au muiat în sosul picant al ironiei), acesta le ia în serios, subscrie întristător la aberația lor: "naratorul nu se ridică deasupra personajelor sale, mentalitatea sa nu este decît a lor". Hélas, "mediocritatea nu deranjează pe nimeni". Chiar și
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
tăcerea și uitarea. O putem privi, retrospectiv, drept una dintre cele mai tragice generații din cultura noastră. Ar fi deci mai înțelept să ne imaginăm, prudent, cum vor arăta - în sintezele din nu prea îndepărtatul an 2030 - valurile successive de "optzeciști", de "nouăzeciști", de "milenariști" și de alți "-iști" care s-au bulucit în arena literară postdecembristă. Vor arăta, probabil, ca un grup de tineri cam ciudați (pentru că, atunci, toți vor fi rămas tineri!), preocupați pînă la sațietate de sex și
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile Ioanei Ieronim (născută în 1947, în Țara Bârsei), cuprinse în volumul Triumful Paparudei, se situează la confiniile lirismului cu antilirismul obiectivității, al evadării în real, prevestind astfel valul corosiv al optzeciștilor. Două sînt planurile acestei producții autobiografice, care ne reamintesc, pe lîngă celebra Antologie Spoon River a lui Edgar Lee Master, creațiile autohtone ale lui Ion Pillat, Dominic Stanca și în mod special, textele tinerilor poeți germani din România, care au
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
secvență, nici măcar, ne sugerează Ion Pop, cu mult mai fertilă decât celelalte două, care o încadrează, în timp, aproape simetric. Dintre numeroasele determinări tipologice asociate celor cincizeci și două de portrete care alcătuiesc Echinox. Vocile poeziei, aceea privitoare la momentul optzecist e singura consemnată cu nedisimulat scepticism. Termenul însuși nu apare decât între ghilimele. (Și atunci, în debutul studiilor despre autori de raft secund, ca George Achim, a cărui poezie de tranziție oferă un bun prilej retrospectiv.) Firește, se poate discuta
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
este Ion Mureșan, cel de la 1980 și cel din 1993 se știe." (pag. 254) E curios, ŕ propos de autorul Cărții de iarnă și de rezervele mele expuse anterior, faptul că, deși definit mai degrabă drept echinoxist pursânge decât drept optzecist altoit, poetica lui e pusă, nu o dată, sub semnul unui vers prea puțin tributar episoadelor expresionismului românesc. "Nu am decât o singură prejudecată - realitatea,/ la fel cu Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ pentru a nu-l stânjeni
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
este o îndeletnicire nu doar inutilă, dar înșelătoare că o fată morgana. Astăzi aproape nu se mai învăța istorie literară în facultățile de litere. Nu că n-ar fi timp, în cei doi ani prevăzuți pentru excursia de la cronicari la optzeciști. Spiritul e acela care s-a schimbat. Științei istorice i-a luat locul o hermeneutica uneori dubioasă. Dar e destul să vedem că într-o literatura numărul adevăraților istorici literări este mult mai mic decît acela al criticilor de toată
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
am vrut să debutez"), în Contrapunct, cu o... proză. Cel care a amînat revelarea eseistului a fost, de această dată, dl Alex Leo Șerban, care a avut de ales între un eseu și proza cu pricina, și între revista tinerilor optzeciști și LA&I, suplimentul Cotidianului. Următorul text publicat al dlui Patapievici n-a fost nici el un eseu, ci un pamflet: în România literară, la solicitarea Cronicarului revistei care a remarcat proza din Contrapunct. În fine, debutul extraordinarului eseist s-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
tulburăm o ordine mai mult ori mai puțin convingătoare, să nu ,supărăm" carecumva pe X sau pe Y, ,persoane importante", să nu stricăm cu nici un preț sacrosanctele ,relații". ,Lanțul slăbiciunilor" e încă foarte activ. N-am avut nimic rău cu optzeciștii Cine cîntă în grup își va băga, atunci cînd i se cere, fratele în închisoare". Ce credeți despre grupurile literare? Mizantropica apoftegmă a lui Michaux, dacă-mi aduc aminte bine, ne duce cu gîndul la fetișul colectivului totalitar. A cînta
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
putea întruni cu ușurință, căci fiecare membru al său e un unicat care prea bine ar putea socoti că i se știrbește unicitatea dacă acceptă să participe la un colectiv, fie acesta așezat și la un etaj superior... Dar cu optzeciștii ce-ați avut? Mai aveți? N-am avut nimic... rău! Dimpotrivă. În anii din urmă ai ,epocii de aur" am fost între cei dintîi critici care s-au ocupat foarte favorabil de poeții optzeciști, pe atunci supuși unor măsuri de
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
la un etaj superior... Dar cu optzeciștii ce-ați avut? Mai aveți? N-am avut nimic... rău! Dimpotrivă. În anii din urmă ai ,epocii de aur" am fost între cei dintîi critici care s-au ocupat foarte favorabil de poeții optzeciști, pe atunci supuși unor măsuri de marginalizare și hărțuire. Mărturie: volumul meu, Existența poeziei (Cartea Românească, 1989), în care ultima parte, consistentă, adună comentariile în cauză. Așa-zisul ,conflict" al meu cu optzeciștii nu e decît o legendă, una din
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
s-au ocupat foarte favorabil de poeții optzeciști, pe atunci supuși unor măsuri de marginalizare și hărțuire. Mărturie: volumul meu, Existența poeziei (Cartea Românească, 1989), în care ultima parte, consistentă, adună comentariile în cauză. Așa-zisul ,conflict" al meu cu optzeciștii nu e decît o legendă, una din scornirile de prost gust ce mă urmăresc. Singurul reproș pe care l-am făcut unora dintre ei a fost cel referitor la o anume anistoricizare, la o desprindere din conștiința contextului diacronic, cu
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
începînd din anii '60 au deja paginile îngălbenite, friabile și tiparul pălit. Colecțiile "Romanului secoluluii XX", "Clasicii literaturii universale", "Meridiane" și BPT-urile, edițiile princeps din romanele lui Marin Preda, Buzura, Ștefan Bănulescu, Paul Georgescu, Radu Petrescu, Cosașu, ale prozatorilor optzeciști etc. - sînt îmbătrînite și fragile, trebuie mînuite cu precauții. E drept că multe au fost reeditate după '89, dar dacă le aveam, n-am mai cumpărat noile ediții. Pe lîngă faptul că mă simt legată de volumele primei lecturi, cu
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]