2,134 matches
-
Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 12) îl numește mica suveică prin care toate componentele fizice ale construcției dramatice se leagă împreună, pentru a comunica și pentru a funcționa ca un ansamblu unitar și coerent. Tomuș vede acest personaj ca fiind exact opusul lui Jupân Dumitrache și consideră firesc ca între cei doi să circule un ascuns fluid de atracție/respingere. Criticul Ion Gherea vorbește de Dumitrache, Chiriac și Spiridon ca despre trei ipostaze ale aceluiași personaj. Această observație cere unele precizări. În
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
sale, cu gesturi stăpânitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit de intenții ironice și de capricii rafinate, capabil de elementare asalturi crude, de entusiasmuri oarbe, de neînduplecată vocație provocatore, azi într-un fel, mâine în altul, cu totul opus, dar totdeauna, ca poezie, ca glumă corosivă, mai presus de măsura obișnuită a ființei omenești.“
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
normal" nu îl interesează, pentru el "viața se creează în delir și se desface în plictis"52. Cioran amintește de repulsia lui Dostoievski pentru stările de echilibru și automulțumire, ura pe care Cioran o duce la limită, făcând chiar apologia opusului acestora: suferință, în care omul pare a găsi satisfacție. Cioran crede că: "sănătatea este o stare de nonsimțire, ba chiar de nonrealitate. Îndată ce încetezi să suferi, încetezi să exiști"53. Sábato spune că a fost întotdeauna fascinat de nebunie că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce era și mai ciudat era că el iubea monstrul acela bizar: dragonprințesă, trandafirnămol, fetițăliliac. Da, pe ființă aceea casta, caldă și poate coruptă care tremura aproape de el, aproape de pielea lui, convulsionata de cine știe ce înspăimântătoare coșmaruri"81. Martín este tocmai opusul sau, el este chiar puritatea care ar putea să o salveze și pe care ea, deopotrivă. o dorește și o respinge, incapabilă să și-o asume, astfel încât adevăratul ax al românului Sobre héroes y tumbas este duelul dintre puritatea neîntinata
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
absoluturilor", iar femeia este unul din ele. Spune Cătănia: "Românele sale au ceva în comun: căutarea însetata a absoluturilor printr-o urmărire demențiala pe care fără îndoială că rațiunea o justifica"104. Este o căutare sortită eșecului, pentru că Alejandra este opusul lui Martín, ființa diafana, de o puritate infinită, pregătit să aștepte lucruri mari de la omenire și care își pune toată speranța în iubirea pentru ea. Alejandra este însăși Argentina, o femeie totală, așa cum Sábato o descrie în Heterodoxia: romantică, irațională
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
porceasca. În definitiv, acum ori niciodată : venise momentul să-i încerc limbajul. Cinci scurte, trei lungi ("Cine ești? Și eu sunt unul de-ai tăi"), sper să nu mă înșel, o grohăială greșită m-ar fi putut face să spun opusul a ceea ce vroiam și atunci nu se știe cum s-ar fi terminat întreaga poveste... Am nimerit-o bine, rezultatul nu s-a lăsat așteptat. La auzul acestor vorbe, mistrețul se pornește și vine, cu pași mărunți, să-mi amușineze
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cel mai josnic animal. De-am crezut cumva că-i aparținem umanității, spumei umanității, datorită reușitelor noastre tehnice, ne-am înșelat: nu suntem decât maimuțe sau păduchi. Nici măcar păduchi pe deplin: "larve de păduchi". Utilizat la plural, "celălalt" nu este opusul lui "același", ci același în cadrul speciei umane. Conform dicționarului Petit Robert, "ceilalți" nu indică celelalte creaturi, speciile de animale, ci ceilalți bărbați, celelalte femei. Are drept sinonim "aproapele". Aproapele este celălalt, transformat de ființa umană în seamăn. Pentru animal nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Fiecare partid, pînă la cel mai mic, participă cu această forță simbolică ce conferă magie adjectivului internațional, forța de a fi parte din întreg și de a fi învestit în ochii prietenilor și ai adversarilor, cu puterea acestui întreg. Oarecum, opusul fobiei subversiunii comuniste. Internaționala Comunistă, Moscova, Stalin amplifică sentimentul de apartenență. Admirației se vorbește în general de dragoste i se adaugă, pentru cadre, haloul necesar de mister al unei organizații care etalează cu adevărat toate resursele clandestinității. Figura Internaționalului parcurgînd
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
perfect al celeilalte. Subconștientul și supraconștientul se află într-o legătură antitetică. Sentimentele subconștiente constituie motivele deformării, iar cele supraconștiente motivele formării. Dacă nu ne temem de o terminologie morală, putem spune că primele sînt opuse celorlalte așa cum răul este opusul binelui. De altfel, această terminologie morală nu își dobîndește sensul justificabil decît în virtutea motivației antitetice care determină deformarea maladivă și sănătatea psihică. Ceea ce morala numește "Bine" nu este altceva decît contrariul vanității culpabile: mîndria modestă, adică încrederea calmă în propria
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este strămoșul omului (totemismul). Concepția animistă reflectă adevărul că ființa umană este descendenta evoluată a animalului, care a pierdut însă siguranța instinctivă, repaosul instinctiv din cadrul sensului vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele din urmă înlocuită de divinizarea magică a omului-strămoș, de cultul morților (cultura păstorilor), ca să evolueze în epoca mitică spre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi Definit, despre care nu se poate vorbi decît prin intermediul comparației simbolice. Înțeles astfel, "unic" este o expresie simbolică care ne permite să vorbim despre esența misterioasă, despre misterul vieții. Totuși, expresia "Mister" este de departe cea mai precisă. Ca opus multiplului, " Unu" pare să conțină un început în definirea lui, exact ceea ce trebuie să se evite. Acest aspect aparent al unei posibile definiții a misterului absolut este cel care a incitat filosofia să încerce să elaboreze o definiție tot mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
era gnostic, liberalismul, existențialismul și psihoanaliza erau și ele gnostice, biologia modernă era gnostică, Blake, Yeats, Kafka erau gnostici... Am mai aflat că știința este gnostică, iar superstiția e gnostică... Hegel este gnostic, și Marx este gnostic. Toate lucrurile și opusurile lor sunt, de asemenea, gnostice"... * Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă" (AlbertEinstein) Gnoza e cunoaștere, cunoaștere prin iubire, iubirea luminii, lumina credinței. Gnoza e recunoaștere a realității, realitatea e Dumnezeu, în chip invizibil vizibilă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a devenit evident faptul că normalul și patologicul constituie doi termeni indisociabili ai unui același cuplu antitetic: nici-unul nu se poate defini fără celălalt. Referitor la normal, diferitele definiții posibile se raportează la patru puncte de vedere: • normalul ca sănătate, opus bolii; • normalul ca medie statistică; • normalul ca ideal, utopie a cărei realizare sau apropiere se caută; • normalul ca proces dinamic sau capacitate de revenire la un anumit echilibru". Primul punct este descris în "mozaicul patologic", parametru al dispoziției, în cadrul psihologiei
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Matriotică). Arhivele din Salzhauptstrasseee nu au păstrat urmele acestei operațiuni, astfel încât volumul realizat de Pițu (abreviat de noi prin sigla DAGI) a fost privat de o piesă esențială. iii. O încheiere de Registru cu Știme scrisă de AS Citind un opus al lui Vasile Lovinescuff, Elpi aflase ce știa dintotdeauna și anume că poți naviga pe apele inferioare (folosind trupul sau mai comod la bordul unui vas) sau pe cele cerești, precum cocorii (folosind mintea și sufletul, urcând la bordul navetei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
care, refuzând să se uite pe sine de dragul celuilalt, să se dăruiască prin iubire, se livrează cercului infernal al istoriei, obsedat de nefericirea de a exista. Iată portretul-robot al protagonistului, desenat de autor: "El era noul Adam. El va fi opusul lui Faust, cel care nu voia să moară. El în schimb, își va dori să moară și îi va fi cu neputință". Între Iov și Shylock, Jidovul Rătăcitor afișează o nesfârșită lehamite, o revoltă abisală și o nebănuită vigoare vindicativă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să străpungă codul, spre deosebire de rivalul său pajul ,servul, sluga, care este dotat cu maxim de “social”, el este paj la curte, are o meserie, un statut, este fixat Într-un sistem normativ, depinde de el, poate fi Încadrat undeva, este opusul rătăcitorului, al nomadului. Avem din nou lupta dintre două culturi, una așezată, agricolă și una nomadă „rătăcitor prin stele”, sunt două moduri de existență, două genotipuri diferite, este tipul social al statornicului, al celui angajat Într-un sistem echilibrat și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mixt ereditar-electiv al Domniei, ori actele de autoritate ale unor domnitori pentru desemnarea succesorului de exemplu la Ștefan cel Mare, în anul 1504 -, nu diminuează rolul Adunărilor de stări, cărora în acest caz le revine doar misiunea unei recunoașteri formale. Opusul adunărilor elective îl reprezintă, într-un mod sugestiv privind aspectul politic, actele de abdicare. Cauzele sunt diverse, cele mai multe situații apăreau în perioadele de criză ale raporturilor cu Poarta, în special din motive de ordin fiscal (Petru Șchiopul abdica pentru că "nu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
meditație ale eseistului Mihai Ursachi. Ne interesează, aici, considerațiile acestuia despre temeiul ontologic al ironiei, care ar justifica pe deplin, în opinia scriitorului, și utilizarea ei ca material poetic predilect: "poetul ironic se face pe sine din coasta Ființei, ca opus al acesteia, ca unul care contrazice Ființa, care o desființează, înființându-se. Originea însăși a poeziei stă în natura dublă, în ambiguitatea disarmonică (Zwiespaltigkeit) a Ființei. Poezia există pentru că Ființa este în sine ironică" (subl. aut.). În acord cu aceste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
necesitate pentru sistem. Interesantă această concepție a lui Georges Bataille. Dacă am văzut că Janos Kornai și N. Georgescu-Roegen apropiaseră economia de biologie și de mecanică, Bataille o apropie de fizică, mai bine zis de geofizică. Teoria sa reprezintă exact opusul lui Th. R. Malthus, deși s-ar putea ca, pînă la urmă, amîndoi să aibă dreptate și problema să stea în proasta distribuire a energiei (bogăției) pe care o asigură sistemul economic și care face să se ajungă de la excedent
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și transformările necesare. Printr-o astfel de organizare "vie", sistemul supraviețuiește și chiar profită de pe seama mediului înconjurător. Astfel, procesul de organizare devine morfogenetic. Din motivele de mai sus, încercările de standardizare și de formalizare a sistemelor economice duc la opusul a ce se dorește, adică la explozii de dezordine și de iraționalitate. E imposibil să standardizezi ordinea naturală. În economie, ordinea și organizarea se nasc adesea dintr-o dinamică haotică, implicînd dezordinea. Sistemele economice se organizează și se dezorganizează simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
stilistice. Teoria estetică revelă o organicitate impresionantă în pofida dimensiunilor și a absenței unei concluzii -, asigurată, în primul rînd, de viziunea generală, unitară, a autorului. Fie că abordează "hedonismul estetic", "fericirea cunoașterii", "noul", "dezestetizarea artei", "urîtul", fie că se focalizează pe opusul lor, "empiria artei", "dialectica funcționalismu lui", "tradiția", "autonomia artistică", "noțiunea de frumos", Adorno refuză, măcar într-o etapă inițială, partipris-ul ideologic, explorînd, cu obiectivitate de arhivar, tot "deter minismul" așa-zicînd "metodologic" al problemei, după care se avîntă în considerații cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
generații întregi. Deloc întâmplător, poeta alege acest element al cadrului natural corespondent altuia, și anume ploilor copilăriei. Alcătuite din aceleași sunete (consoana oclusivă bilabiară surdă p și sonanta laterală alveolară lichidă l), contribuind, prin repetiție, la formarea aliterației, plantele devin opusul ploilor, prin gravitatea la care fac trimitere. Pluralul semn al suspendării parțiale a alterității, prin identificarea cu ceilalți, se menține și de această dată, contribuind acut la reprezentarea țipătului: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este că nu eu aleg să iubesc, nu pot altfel, Într-un anume sens sunt condamnat la iubire. Atunci când Întâmpini dificultăți În a defini un fenomen este de asemenea util să-l raportezi la ceea ce Îi este fundamental opus. Ori, opusul toleranței este violența nu - așa cum s-ar putea crede - intoleranța. Toleranța Însăși poate fi, Într-o exprimare numai aparent paradoxală, intolerantă: de pildă, față de manifestări inadmisibile, care aparțin subumanului cum ar fi opresiunea barbară a unor comunități de către altele, abuzul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Yanomani (populație din Amazonia venezueleană), Jacques Lizot 57 arată că media timpului dedicat muncilor zilnice nu depășește, în cazul adulților, trei ore. Prejudecata omului alb "civilizat" ar fi, prin urmare, confirmată: niște leneși, niște trîntori indienii ăștia! Cuvîntul "muncă" și opusul său, "lene", aparțin limbajului nostru, al omului modern. Cum am putea, însă, să le numim altfel? Lucrările lui Marshall Sahlins 58 (care se sprijină pe monografii consacrate mai ales grupurilor de aborigeni australieni trăind în Ținutul Arnhem și boșimanilor Dobe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
au hotărît țările democratice. În viziunea modernă asupra lumii, ideea de posibil e percepută, în general, drept pozitivă, cea de imposibil, ca negativă. Pentru omul modern, posibil înseamnă schimbare, inovare, deschidere, curaj. Imposibil îl face să se gîn-dească la ceva opus: rezistență la schimbare, refuz al "progresului" și al viitorului. A fi modern înseamnă a face apologia capacității prometeene a deschiderii de posibile. Eroul este, pentru omul modern, un deschizător de posibile. Această opoziție de ordin moral și politic între posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]