7,285 matches
-
durerii sfîntul antidot. Azi, doar vulpi cu ochiul cel de sticlă chioară ne mai vînd pe cîmpuri mierea din povești; să-nființăm, idilic, cîte-un drum și-o moară, și, cînd nu-i făină, să bem vin din cești. Referință Bibliografică: Oarba nevoie / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
nicidată răgazul de a se explica și, mai ales, de a se întreba: „Oare până când!?” Se toleraseră reciproc, fiecare respectând escapadele celuilalt. Se pare însă că sosise ceasul adevărului, iar Lucia nu-și reproșa decât faptul de fi avut încredere oarbă în iubitul ei Andrei, ba mai mult, regreta faptul că nu avusese tăria de a-l întreba de la bun început ce are de gând cu ea. Se joacă sau o ia în serios, pentru că ea chiar miza pe o schimbare
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
omenirii cărare! Acunși după o mască, mereu veți putrezi în război, boala voastră, ura în suflet, ne-ar vrea toți ascultători... Iluminați de-un demon, ce poate nu are vină, umblați cu coasa în mână, să secerați lumină, aveți menirea oarbă, de-a nimici darul ceresc, esența vieții voastre-i crima... blestemul pământesc..! Cu strigăte otrăvite, frecați a voastre palme, prostia omenaescă... va dat și în mână arme, ce adesea le-ați mânjit cu sânge, de creștini umili, voi ne obijduiți
VOR SUNA CLOPOTELE... 13. NOIEMBRIE 2015 IN PARIS de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383111_a_384440]
-
văd, parcă-i viu pe-o cărare Spălată cu lacrimi și sânge, Și-n piept are rana, o floare Ce mama o udă când plânge. Dușmanii aș vrea să-i ii iert M-am rugat cu sfinții la schit Și orb am trecut prin deșert De duhul cel rău ispitit. Dar tata se roagă în rai Și-și chiamă dușmanii la cină. Vai, ninge cu îngeri pe plai Și-n lume se face lumină. Citește mai mult Pe tâmplele tatei ninsese
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
n-am stare Dar ascultai al Tău cuvânt, și-n fața Ta plecat... Durerea lumii-n ruga mea se zbate tot mai tare, Și pentru ea cerșesc acu' la Tine-ngenunchiat. Ci iartă Tu, fără obol, scuipatul, biciul, spinii Unul e orb, un altui-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu'..., să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, la ei m-oi duce iară Ude
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
să uite la fel. Cărarea îngustă, prea grea îți apare, și cine-s nebunii de-apucă pe ea?! Căci ce bucurie și ce alinare să fie în cruce, poruncă și stea? Și cum poate duhul să mâne cuvantul - de ești orb - să vezi, și de vezi, să fii orb? - iar cazna iubirii să umple pamântul când oamenii-și sapă amarul și-l sorb? Dar apa cea vie, de secole curge. Puțini se opresc să curețe-n ea Vorbire, sau faptă, au
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
plin, Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost, Amintirea cu ei ne mai ține-adăpost. Cu un braț mai înalt, ca o coamă de munte, Cineva ne ucide-n stupide-amănunte; Suntem veșnici deodată, eram veșnici și ieri, Suntem victime oarbe și cerșim grațieri. Oameni buni și frumoși pleacă fără cuvinte, Lasă-n urmă tăceri și aduceri aminte, Oameni sinceri și blânzi, oameni care iubesc, Se grăbesc să ajungă-ntr-un loc nelumesc. Noaptea asta e grea. Fă-ne, Doamne, lumină
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
plin,Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost,Amintirea cu ei ne mai ține-adăpost.Cu un braț mai înalt, ca o coamă de munte,Cineva ne ucide-n stupide-amănunte;Suntem veșnici deodată, eram veșnici și ieri, Suntem victime oarbe și cerșim grațieri.Oameni buni și frumoși pleacă fără cuvinte,Lasă-n urmă tăceri și aduceri aminte,Oameni sinceri și blânzi, oameni care iubesc, Se grăbesc să ajungă-ntr-un loc nelumesc.Noaptea asta e grea. Fă-ne, Doamne, lumină
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de vară la Madrid și Hota Aragonesa. Hota este un gen de muzică spaniolă pentru dans, având originea în regiunea Aragon. Ea există în diferite variante în multe regiuni ale Spaniei, în special în Navarra, Galicia și Murcia. Rodrigo, aproape orb de la vârsta de 3 ani, a studiat pianul, dar nu a cântat niciodată la chitară. Cu toate acestea a compus două dintre cele mai cunoscute lucrări concertante pentru chitară. Fantezia pentru un gentleman a fost compusă la cererea marelui chitarist
Festivalul International de Chitara Timisoara, 6-10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/92351_a_93643]
-
pe cruce!/ Dacă nu ești, cine să mă condamne?// Pierdut de mine sunt la o răscruce!/ Să-ți spun? Te așteptam de-atâtea toamne/ Că ai să vii. Erai! Noi nu credeam! Ne/ Iartă, Tată! În mine, Tu străluce,// Fiindcă orb am fost, Tu îmi arată/ Dansul de doi peste-ale mării spume!/ O, rogu-Te, mai naște-mă o dată// Și-abia apoi ridică-mă din hume!/ Din mila Ta, etern, nemăsurată,/ Dă-mi un sonet cum n-a mai fost pe
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim. Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire. Această forță explica totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne
Scrisoarea lui Albert Einstein către fiica sa [Corola-blog/BlogPost/92818_a_94110]
-
lucrările sale, scrijelit, un S.O.S. întru salvarea nației de năvala ingratitudinii și a nesocotinței. Pentru ca să prisosească sentimente de plinătate prin iubirea de aproapele nostru. Norma sa nu e una strictă, riguroasă, searbădă și, cu atât mai puțin, suprameticuloasă; oarbă împlinire a celor câtorva ”porunci artistice” în alcătuirea unui portret, icoană sau tablou. El oficiază când desenează. Portrele sale au ceva din căldura și temeinicia picurate în imagine, însuflețind-o prin crez divin. Prof. Giorgio Cegna, cavaler al Republicii Italiene
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
pe parcusul a sute și mii de ani, să vedeți ce teorie științific bine fundamentată are William pentru a salva de la dispariție acest complement vestimentar!). Curajul necesar adaptării menționate în paragraful anterior este unul și același cu curajul opunerii normelor oarbe și absurde, care se ploconesc mottoului ”de ce să schimbăm ceva, dacă așa a fost dintotdeauna?”. Aici personajul-autor se opune nedreptății, după cum îi dictează instanța morală proprie, observând că ceva deviază de la făgașul echilibrului. Actele sale comportamentale sunt mai curajoase decât
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
toate timpurile pe care le-aș putea denumi de «agonie și extaz» pentru țara mea și pe care le-am cunoscut din plin. «Un ziarist este un om care vede», spunea Geo Bogza: «Numai Homer a fost un mare reporter orb. Dar noi, ăștialalți, trebuie să vedem, să vedem cu propriii noștri ochi». De aceea, crezând în acest adevăr vechi de când lumea, am dorit ca în articolele mele să surprind măcar o fărâmă din cele văzute și adnotate, cu mai mult
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]
-
imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe taste/lovite-n pustie de degete oarbe - dacă toate eforturile astralizării sunt pierdute/epuizate în divagații și sinusoidale imagistice care nu mai pot fi urmărite (meandrele, de obicei, nu ucid RÂUL, ci-l conformează!), ci devin îngreunătoare de aripi și ocultante de zări și eliberări spre globalizarea
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
eliberări spre globalizarea semanticii poemului: ...corzile vocale ale harpei/acordă octave pe claviaturi/insomnia iluziei pe portative//notele adună la difuzare/simularea bifonică a partiturii... (cf. Sunete) - ...și unde, o, Doamne, mai este/rămâne LUNA, cu apanajul ei de ...degete oarbe?! CĂTĂLIN MOLDOVEANU ajunge la delir gongorizant de cuvinte, nu din infatuare, ci din curiozitate și exces de încântare/ auto-fermecare (cum am zis, mai sus: narcisiacă!), față de potențele infinite ale Logos-ului descoperit, în etapele trudei sale. Dar aceasta înseamnă să
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
câmp lăsându-și stupii Vor adormi visându-ne pe noi. De dragoste cu patimă vom scrie, Dar eu fac iar aluzie la noi Prinzând un vers pe cerul din hârtie Că-n urma lui vin rimele în ploi. Zăpada poate oarbă să mai cadă Într-un defect al vremilor acut, Dar noi suntem a veșniciei pradă Ce-n stele cenușii ne-a prefăcut. Azi de răsare soarele-n furtună Nicicând durerea nu ne v-a-nsoți Chiar dacă-n inimă glasul răsună Din vorbe
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile. Îi ții pe locuitorii Stațiunii în ignoranță și superstiție, în vreme ce, scobindu-te între dinți, tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi atinsă de nici o adiere. Încerci să te regăsești în Infinitul Mic. Nu spui nimănui, întrezărești ridicolul; nici nu renunți, consideri exercițiul vital. Nicăieri nu găsești un adăpost mai sigur; propriul tău prizonier, stăpânești din detenție. Surd. Numai cu gândurile. Orb. Încerci să înțelegi. Dacă această operație ar fi realizată de o mașină, s-ar isca un zgomot catastrofal: s-ar prăbuși tot orașul, toată țara ar fi o ruină. Un fel de Sfârșit al Lumii. Rezultatul propriilor tale antiraționamente. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vrei să mă alungi; încerci să mă zăpăcești de tot, doctore - sigur că ridic glasul -, vrei să-i zăpăcești și pe cei din preajmă, să-i faci să mă evite; vrei să mă zidești, definitiv, în mine! Un prizonier surdo-mut, orb, fără auz, lipsit de membre, eunucizat pentru a nu se masturba, ultima plăcere posibilă, un boț de carne într-un pat, dar nu va fi așa, am dat informații false! Ești convins că sunt în transă, năucit de medicamente, hipnotizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Actor nu se știe nimic, probabil că l-a prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre, iar iepurii, eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară nu a fost de tot oarbă. Chiar a dezvăluit o nebănuită delicatețe. Copiii Doctorului, văduv, au fost luați sub protecție publică. Toți patru, numai băieți, au primit dulciuri și jucării din magazinele devastate; în zilele următoare, vor fi înfiați de familii oneste, unde vor fi crescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Într-o mască Înspăimântătoare. Se aplecă să bea o gură de apă Înghețată. Apoi șezu o clipă pe margine, pentru a-și recăpăta suflarea. Chiar și aici, moartea pândea pe la spate, ca o prezență ticăloasă, mângâindu-l cu privirea ei oarbă. Ce idee bizară, o prăvălie de leacuri Într-un asemenea loc. Ori poate că alegerea era motivată de vreo Înțelepciune secretă? Grija și Moartea, nedespărțite precum cele două fețe ale aceleiași monede În geografia acelui oraș, la fel cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de a-și pune la Încercare propria credință. Iar acum revedea același semn. Era așadar adevărat că, la Florența, sub privirea oarbă a cârmuitorilor, se țineau rituri de necromanție. Dar de ce simbolul fusese trasat pe perete, parcă pentru a contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că pari să fii cineva, poate că e bine să faci o vizită cardinalului: va ști el să te lămurească. Intră. Dar ai grijă să nu Îl stingherești. Dante trecu de ușă fără măcar să-și dea seama, pradă unei mânii oarbe. Să ajungă să treacă o ușă În orașul său, al cărui prior era, cu permisiunea unui ticălos francez! Dacă ar fi privit pe cineva În acel moment, l-ar fi preschimbat În stană de piatră, atât de multă otravă adunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În nebuneasca Încredințare că rațiunea omenească ar putea pătrunde toate secretele naturii și a faptelor omenești. Tocmai de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce Înaintează În cercetare. Acquasparta schiță un zâmbet crud. — Asta ne dă timp ca să prevenim mișcările târfei. — Credeți că e Într-adevăr cu putință... continuă Noffo. — Nu știu. Dar fie și doar umbra Îndoielii trebuie stinsă. — Așa gândesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]