2,543 matches
-
pare, și în asentimentul lui Claudius. — Îmi place u... uniforma, murmură destul de tare. Cu fi... fir de aur. Se aud și alte frânturi de exclamații încântate. În loc să se bucure, Vipsania se lasă pe nesimțite pradă tris teții. De ce mulțimea e orbită și răpită de bogăție? De ce oa menii tânjesc toată viața după bunuri materiale și mor tot nesătui? Suspină înăbușit. Dacă ar fi după ea, recepțiile ar arăta mai sobru. Mai decent. Dar n-are ce face. Oaspeții s-ar simți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plecăciune adâncă în fața lor și grăiește cu o voce ușor cântată: — Tigrul trăiește în ținuturile hyrcanilor și ale indienilor. Pusio uită instantaneu de tigrișori și se zgâiește fascinat la man tia lui, atât de neagră și de lucioasă, încât te orbește cu strălu cirea-i întunecată. Aruncată aparent neglijent pe trup, trece pe sub brațul drept, pentru a urca până la umărul stâng, de unde mar ginea - formând un nod - îi atârnă în mii de cute artistic aranjate și se termină printr-un șir de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe alți cai, odihniți, care mă aștep tau pe drum. Dar tigroaica, când a găsit culcușul gol... — Și tatăl, tigrul, unde era? îl întrerupe curios Pusio. Thaos scutură cu putere din cap. — Masculii nu poartă niciodată grija odraslelor. Călărețul e orbit de o rază puternică de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos poartă deasupra frunții o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care vânează lei în Africa, îl lămurește dresorul. L-am văzut pe unul cum și-a azvârlit armele și a doborât leul cu puterea brațelor... Dă din palme entuziasmat ca un copil: — Apoi i a scos ochii..., da’ l-a orbit pe sub manta... Rufus îl întrerupe. — Unde e pe-aici, prin zonă, vreo deschizătură, să văd ce se petrece în arenă? Vocea îi trădează îngrijorarea. — Al doilea culoar la dreapta, mai apucă dresorul să spună înainte ca instructorul să și dispară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Înțeleasă ce-i drept într-un fel mai pu țin obișnuit. Numai că, în loc de căldura dragostei, a dat de gheața trufiei și a orgoliului. Și de mânie nu întotdeauna stăpânită. Nu, banii n-au contat. Noblețea nașterii, asta l-a orbit. Cum putea să refuze propunerea de a se căsători cu nepoata divinului Augustus? A crezut - ba nu, de ce să nu fie onest - și-a dorit, a sperat din tot sufletul să se împărtășească și el din rangul ei înalt. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
silueta ei ușor diformă, îi îndepăr tează orice dubiu din suflet. Are în fața lui o mamă împlinită și o soție fericită. Ce baftă pe Germanicus! Privește cu invidie și tristețe către tovarășul său și-l vede strângând din pleoape, ca orbit de atâta bogăție de culori. Alături de el, romanul se lasă pradă unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru un articol de fond, care nouă nu prea ne-ar folosi, din păcate. Dar pentru asta poți scrie un pic la persoana întâi și să extinzi ideea principală, adică felul cum suntem noi atrași de aspectul fizic, cum suntem orbiți de dorință, și cât de ușor e să te îndrăgostești de cineva din cauza felului în care arată, și nu de ce fel de persoană este, de fapt. ― Pentru revista ta? Lauren încuviințează din cap. ― Ești sigură că vor ei asta? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. {EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de drept și bine, Câtă sinceră frăție adusese el cu sine? Și răsplata? - Amărârea, care sufletu-i apasă. Dar prin negurile negre, care ochii îi acopăr, Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger, Se așază lin pe patu-i; ochii lui orbiți de plângeri Ea-i sărută. - De pe dânșii negurile se descopăr... Este Ea. - C-o mulțumire adâncă, ne mai simțită, El în ochii ei se uită. - Mîndră-i de înduioșere; Ceasul ultim îi împacă toată vieața-i de durere; Ah! șoptește el pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din stele Mângâierea vieții tale, Mântuirea feței mele. - Nu voiu, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel: Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alții lese-l. Nu voiu părul să mi-l taie Ce-mi ajunge la călcâie, Să orbesc cetind pe carte În fum vânăt de tămâie. - Știu mai bine ce-ți priește, Las-de-a lumii orice gând, Mâni în zori de zi pleca-vom Către schitul vechiu și sfânt. Ea aude - plânge. - Parcă Îi venea să plece-n lume
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
toate, ochiul tău atât de tristu-i, Cu-a lui umed-adîncime toată mintea mea o mistui... Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci prin negre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
locuit de arabi, iar după aceea, fusese cucerit de creștinii spanioli, dar solii nu știau nici măcar unde se afla țara numită Arabia și de aceea nu înțeleseră nici unde anume în acest oraș se păstrau mai vii urmele arabilor. Erau orbiți de strălucirea maiestuoaselor palate precum Alcazar, iar măreția catedralelor îi copleși, lăsându-i fără grai. În fiecare zi erau mult mai prinși cu treburi decât fuseseră în Mexico. Cu ajutorul familiei lui Velasco, de baștină din Sevilia, solii s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În mijlocul râului. Dacă ieșeai În clipa aia, chiar Înainte de apus, când ultimele raze făceau ca apa să devină orbitoare, puteai să prinzi câte un păstrăv mare oriunde te-ai fi așezat. Dar atunci era aroape imposibil să pescuiești, apa te orbea ca o oglindă a soarelui. Puteai oricând să pescuiești În susul râului, dar pe un râu ca Black sau ca ăsta te Împleticeai Împotriva curentului și apa venea peste tine dacă te băgai Într-un loc mai adânc. Nu era nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se ridică-n picioare și se duse spre doctor. — Să te fut. Să te fut. S-o fut pe mă-ta. S-o fut pe sor-ta... Doctorul Îi aruncă-n față o farfurioară plină cu iod. În timp ce se-ndrepta orbit spre el, locotenentul Își căuta, bâjbâind, pistolul. Doctorul Îi sări În spate, Îi puse piedică și, când locotenetul căzu la podea, Îl lovi cu piciorul de câteva ori și luă pistolul cu mănușile sale de cauciuc. Locotenetul zăcea pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că v-ar face plăcere să auziți asta. — Vezi, dragul meu locotenent? Ne-am certat degeaba. Suntem În război și noi stăm să ne certăm degeaba. — Să te fut, Îi spuse locotenetul, care Încă nu putea să vadă. M-ai orbit. — N-ai nimic. O să-ți revii. Nu-i nimic. Ne-am certat degeaba. — Auuu! Aiiiii! Auuuu! Începu să țipe deodată locotenetul. M-ai orbit! M-ai orbit! — Ține-l bine, spuse doctorul. Îl doare rău. Ține-l bine. Vinul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
certăm degeaba. — Să te fut, Îi spuse locotenetul, care Încă nu putea să vadă. M-ai orbit. — N-ai nimic. O să-ți revii. Nu-i nimic. Ne-am certat degeaba. — Auuu! Aiiiii! Auuuu! Începu să țipe deodată locotenetul. M-ai orbit! M-ai orbit! — Ține-l bine, spuse doctorul. Îl doare rău. Ține-l bine. Vinul din Wyoming Era o după-amiază fierbinte În Wyoming. În depărtare se vedeau munții cu crestele acoperite de zăpadă, dar nu făceau pic de umbră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te fut, Îi spuse locotenetul, care Încă nu putea să vadă. M-ai orbit. — N-ai nimic. O să-ți revii. Nu-i nimic. Ne-am certat degeaba. — Auuu! Aiiiii! Auuuu! Începu să țipe deodată locotenetul. M-ai orbit! M-ai orbit! — Ține-l bine, spuse doctorul. Îl doare rău. Ține-l bine. Vinul din Wyoming Era o după-amiază fierbinte În Wyoming. În depărtare se vedeau munții cu crestele acoperite de zăpadă, dar nu făceau pic de umbră și grânele de pe câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un proiectil luminos. Urmare a loviturii, și-a pierdut cunoștința, apoi a văzut milioane și milioane de baloane multicolore. Aceleași baloane multicolore le-a văzut și Valentina (despre care vorbește Florin Gheorghiță în cartea „Fenomenul Valentina”), o persoană care a orbit în urma unei lovituri la cap (a lovit-o un tractor). Mai există și o a treia lume, numită „lumea virtuală”, un spațiu pe care oamenii îl pot accesa cu ajutorul calculatorului. A fost prezentat la T.V. cazul unui bărbat, care în
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
a devenit din ce în ce mai surdă; am simțit că o să trec și peste asta. Picăturile pentru ochi pe care mi le dăduseră au avut efect contrar și acum aveam pupilele dilatate prea mult. A doua zi, când m-am trezit, lumina mă orbea... Așa că au pus hârtie în jurul patului meu ca să nu pătrundă lumina. Datorită acestui lucru, pupilele și-au revenit la normal. Mi-au zis să mai stau o zi în spital și apoi m-au externat. A doua zi de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pus sub supravegherea poliției. Sau poate chiar urmărit. Încă nu se stabilise că secta Aum era implicată. Eram destul de tensionat. Mai fusese și incidentul Matumoto. Față de cultul Aum simt mai degrabă dezgust decât furie. Îi urăsc pe adepții care au «orbit». Mai ales pe cei care vor cu tot dinadinsul să mărească această organizație. În timpul facultății, în doar trei ani, mi-am pierdut, unul după altul, părinții și fratele mai mic. Tata fusese internat de nu știu câte ori în spital și moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
privirea. Erau mult mai mici; cu toate că privea, în realitate nu vedea. În timp ce se uita aici, parcă vedea ceva în depărtări. Cred că el personal nu observa schimbarea. Acum ochii sunt normali. Până la începutul anului, erau total diferiți. Parcă era întotdeauna orbit de soare. O altă schimbare ar fi că în casă, deseori, nu mai scotea un sunet. Când i se făcea rău, tăcea mâlc. Normal că și înainte se mai întâmpla să facă asta, însă era diferit. Doar mă saluta: «Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă furnicau, capul mă durea. Nu eram în stare să lucrez. Multe lucruri le-au făcut alții. Eu am stat jos în fața telefonului. În jur era întuneric. Câmpul vizual mi se îngustase. Era foarte ciudat. Îmi era frică să nu orbesc. I-a spus șefului: Nu mă simt bine. Nu pot să stau la telefon. Mă duc la spital.» Și am plecat. M-au băgat imediat în camera de terapie intensivă de la spitalul Bokutō. Mi-au pus perfuzii timp de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
găină. Și acum mai aude ecoul cuvintelor mele în urechi. De fapt, la șase ani mă jucam într-un râu și am fost cât pe ce să mor înecat. În acel moment mi-am amintit: «Am foat salvat atunci, ca să orbesc aici și să mor așa.» Simțeam că frica îmi pune stăpânire pe creier. Nu mă gândeam la familie, ci doar la faptul că nu voiam să mor. Eram dezamagit. Nu voiam să mor acolo. Țineam cu dinții de viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cel însetat visează că bea, și se trezește stors de puteri și cu setea neastîmpărată, tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului. 9. "Rămîneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi!" "Ei sunt beți, dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. 10. Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire, v-a închis ochii, proorocilor, și v-a acoperit capetele văzătorilor. 11. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Domnul Dumnezeu, care strînge pe cei risipiți ai lui Israel: Voi mai strînge și alte popoare la cei strînși acum din el." 9. "Veniți toate fiarele de pe cîmp, veniți de mîncați, toate fiarele din pădure! 10. Toți păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere, toți sunt niște cîini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți, și le place să doarmă. 11. Totuși sunt niște cîini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]