2,568 matches
-
întâlnit, la un moment dat precizat mai sus fenomenele care îi aparțin acesteia. De fapt, ideologia doar arată ca un discurs; altminteri, ea este un fenomen social dominant într-un context al lumii vieții umane, în care se exercită părtinirea, ordonarea și autorizarea; în orizontul administrării bunurilor în vederea satisfacerii nevoilor, orizont al vieții umane înseși, ideologia este necesară: formal, pentru că astfel avem prezentă însăși dictatura judicativului cu "autoritatea" sa "ordonatoare" și "părtinitoare". Cele trei fenomene părtinirea, ordonarea, autorizarea trebuie privite acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care se exercită părtinirea, ordonarea și autorizarea; în orizontul administrării bunurilor în vederea satisfacerii nevoilor, orizont al vieții umane înseși, ideologia este necesară: formal, pentru că astfel avem prezentă însăși dictatura judicativului cu "autoritatea" sa "ordonatoare" și "părtinitoare". Cele trei fenomene părtinirea, ordonarea, autorizarea trebuie privite acum dintr-o altă perspectivă decât cea corespunzătoare celei de-a doua timporizări. Cei care au tematizat ideologia, începând cu de Tracy, până la Ricoeur, Habermas și Sloterdijk, semnalează și explică fenomenalitatea socială a ideologiei, angajamentele sale pragmatice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
opera judicativul într-un mod doar regulativ, lăsând "lucrul însuși" să fie lucrul însuși? Un răspuns negativ poate fi dat și aici: refuzând, explicit, judicativizarea acestor "fapte", tratându-le ca și cum ar fi, toate, fapte originare. Luate, toate, astfel, fără părtinire, ordonare și autorizare, căpătăm o direcție nouă de lucru asupra lor, care nu mai aparține ca atare dictaturii judicativului, deși operațiile pe care le angajăm aici sunt dintre cele care au o "natură" judicativă. Oricum, șansa judicativului (doar) regulativ în această
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
absolut. Aplicarea unui fel de "judicativ regulativ" nu este încă o problemă, în acest moment al discursului, dar dificultățile pe care aceasta le-ar implica pot fi recunoscute deja. Judicativul cu aceste operații ale celei de-a doua timporizări părtinirea, ordonarea, autorizarea -, toate timporizate după modelul în-ființării elementelor formale și alethice ale judecății, constituie ideologia. Spuneam mai sus că în perioada noastră așa-zis "post-modernă", ideologia devine în primul rând discurs despre identitățile culturale. Acest fapt este semnificativ în privința relației dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
etc). Aparent, nimic nou sub soare, căci și până acum ideologia a produs această substituție a unui lucru ca atare, a unei ființări propriu-zise, cu simbolul său, cu un lucru public, care, deși nu este ființare propriu-zisă, a suportat părtinirea, ordonarea și autorizarea, adică timporizarea secundă, dar pe care ideologia îl propune spațiului public ca și cum ar fi un lucru adevărat; de asemenea, dintotdeauna ideologia nu a creat conștiința acestei substituții. Desigur, numai că a lipsit ceva în ideologia mai veche, ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stau aceste trei acte în logică, filosofie, știință a fost arătat prin reducția judicativă. Cum stau ele în ideologie, va trebui să arătăm în continuare, chestionând felul de a fi (doar) al operațiilor celei de-a doua timporizări, anume părtinirea, ordonarea și autorizarea. Ideologia a urmărit întotdeauna mișcarea discursului de tip filosofic și, desigur, transformarea acestuia datorită tematizării non-judicativului și a actelor întâmplătoare, mai mult sau mai puțin, ale de-constituirii judicativului constitutiv. De aceea ideologia își schimbă conținutul ca atare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmărit întotdeauna mișcarea discursului de tip filosofic și, desigur, transformarea acestuia datorită tematizării non-judicativului și a actelor întâmplătoare, mai mult sau mai puțin, ale de-constituirii judicativului constitutiv. De aceea ideologia își schimbă conținutul ca atare, chiar tehnicile de părtinire, ordonare și autorizare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor omenești, dar nu-și poate schimba și operațiile "logice" prin care ea se susține ca discurs. În alte cuvinte, ideologia nu a fost cuprinsă (și nici nu poate fi) de acest fenomen al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt relaxate condiționările "ideologice". Șansele acestei cercetări vor fi ele însele evaluate în cele ce urmează, tematizând problema modalităților de gândire, rostire și făptuire proprii ideologiei. 5.2. Reluarea reducției judicative pornind de la fenomenul celei de-a doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică A fost lămurit în contextul reducției judicative faptul că a doua timporizare se răsfrânge asupra tuturor elementelor judecății și că acest fenomen este hotărâtor pentru saltul de la judecată la judicativ. Dar tocmai pentru că saltul în cauză nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
numea domeniul particularului, în contextul unei critici a "facultății de judecare". Fenomenul celei de-a doua timporizări a scos la iveală acest grup de elemente; și ele, cum știm deja, țin de raționalitatea publică; din rândul lor, fundamentale sunt: părtinirea, ordonarea și autorizarea. Să ne amintim că prin acest fenomen, timpul și-a însușit și condiția de fapt-de-a-fi-"acesta", proprie unui "subiect" care a preluat și sensul de substanță primă, pe lângă acela de substrat, și pe aceea de fel-de-a-fi-"așa", propriu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acela de substrat, și pe aceea de fel-de-a-fi-"așa", propriu predicatului care, pe lângă sensul de general, l-a preluat și pe acela de universal. De asemenea, spuneam atunci că părtinirea, ca fenomen al împărțirii funcțiilor "logice" și a celor ontologice, ordonarea, socotită drept operație de așezare ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice, și autorizarea, reprezentând supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune", "bine făcute", reprezintă actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată: S și P
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vor ieși la iveală pe parcurs. Medodologic, însă, descrierea ideologiei din subcapitolul anterior trebuie, de asemenea, să constituie un punct de plecare, alături, desigur, de precizările de mai sus, legate de anumite rezultate ale reducției judicative. Cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea survin prin prezentuirea timpului, ceea ce a însemnat, mai devreme, fenomenul celei de-a doua timporizări. Am observat că, deși atunci când avem de-a face cu timpul nu putem nesocoti nici una dintre "ecstazele" sale prezentuirea, chemarea trecutului și survenirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu un substitut al ființei, își ascunde puterea de sens judicativ de a în-ființa, timporizând (în sensul primei timporizări). Se poate crede că tot ce se constituie în orizontul judicativului se mișcă în acest sens pragmatic, al actelor de părtinire, ordonare și autorizare; o asemenea opinie nu este neîntemeiată. Totuși, nu este decât o opinie, care trebuie luată în seamă, dar pentru a indica un fenomen oarecum inedit în orizontul judicativului. Este vorba despre o concentrare a celor trei acte inițial
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asocia forma cu structura. Pe de altă parte, în cazul ideologiei, există o coincidență "topică", generată însă de timporizare, în sensul că forma ca atare, reprezentată de ideologie, este dată totodată cu elementele sale structura ideologiei, altfel spus anume părtinirea, ordonarea și autorizarea. Acestea din urmă, cum știm, survin prin cea de-a doua timporizare; forma ca ideologie, la fel; ambele structura și forma -, așadar, sunt timporizate, adică au o anumită legătură cu individualul și universalul (sensurile proprii subiectului, respectiv predicatului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al privilegiului. Dar acest sens nu ar avea nici un fundament dacă ființările nu s-ar (re)ordona în funcție de partea privilegiată, care, acum, poate lucra în numele întregului său. Oriunde se ivește actul de părtinire, trebuie să se ivească și acela al ordonării. Într-un fel, acestea sunt simultane. Oricum, sunt astfel din unghi formal, pentru că timpul prezentuiește ființarea privilegiată și întregul ei, privilegiul intrând în sens numai într-o mulțime ordonată de ființări, care, datorită relațiilor de privilegiere a unei părți, poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este o mulțime ordonată de elemente, unul dintre ele având "privilegiul" de a lucra în numele întregului. Se întâmplă astfel și într-o structură logică cum deja s-a arătat sau într-una ontologică, socială etc. Condiționarea reciprocă dintre părtinire și ordonare constituie încă un semn al simultaneității lor, adică al timporizării lor concordante și simultane, prin același eveniment (temporal). Dar simultaneitatea a făcut cu putință sensul de structură și, dacă suntem consecvenți, atunci spunem mai departe: a făcut cu putință și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fel, adică este vorba despre "poziții" care nu pot intra în sensul propriu decât prin raportare reciprocă, prin poziționare unul față de altul, ceea ce implică o anume reflexivitate, fiindcă cele trei acte trebuie ele însele să fie "obiect" de părtinire și ordonare; desigur, și de autorizare, fiindcă faptul intrării acestor acte în sens le autorizează să fie tocmai ceea ce ele sunt. Structura se prezintă ca o rețea de poziționări ale unor acte care au suportat timporizarea aceeași timporizare și care de acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care ele o alcătuiesc. Din prespectiva ultimă, trebuie să observăm că ne aflăm înlăuntrul dictaturii judicativului și că actele în cauză devin instrumente (operații) prin care orice fapt omenesc este pus la locul său ("natural"), adică afectat de părtinire, ordonare și autorizare. Intervenția structurii judicative survenită prin timporizarea secundă este însă posibilă, în acest fel "copleșitor", dacă orice fapt din orizontul de dominație a acestei structuri-forme este subordonat ei. Or, acest lucru nu este posibil oricum, ci numai cu condiția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie, în fapt (dar paradoxal!), prima și să o condiționeze pe cealaltă; sau măcar să reprezinte, într-un sens strict formal, "impulsul" primei timporizări. Acest fenomen va fi lămurit în cele ce urmează. Oricum, structura-formă care cuprinde cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea cuprinde constrângător tot ce ține de gândirea, rostirea și făptuirea umană; și tocmai pentru că forma, idea (gr.) este gândită și rostită, întrucâtva și făptuită, ea ar putea fi numită cum am facut-o deja "ideologie". Dar acest nume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar nu oricum, ci ca ipostază desăvârșită a înseși dictaturii judicativului, adică a unității în care sunt prinse toate elementele scoase la iveală de reducție și făcute răspunzătoare pentru sensul de ideologie al formei și structurii celor trei acte, părtinirea, ordonarea și autorizarea. 5.2.2. Preeminența celei de-a doua timporizări Ideea acestei probleme a fost formulată mai devreme; acum, ea trebuie să intre în "logica" reducției judicative, pentru a căpăta îndreptățire "semantică". Argumentul principal, dar "formal", al acestei idei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar "formal", al acestei idei este următorul: întrucât elementele judecății cele două aspecte, formal și alethic, împreună cu elementele lor, subiectul și predicatul, respectiv verbul și timpul trebuie ele însele să fie ordonate, funcțional și ontologic, apoi autorizate, înseamnă că părtinirea, ordonarea și autorizarea trebuie să fie, cumva, înainte sau măcar concomitente cu survenirea tuturor acestor elemente. Actele celei de-a doua timporizări, așadar, trebuie să fie cel puțin simultane cu elementele judecății, adică să fie funcționale în chiar actul primei timporizări
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de la judecată și de la elementele acesteia, adică de la prima timporizare, fără să stabilească ea însăși, încă din prima instanță, "ordinea" timporizărilor. Nu ar fi fost posibilă însăși în-ființarea celor patru elemente ale celor două aspecte ale judecății în absența părtinirii, ordonării, autorizării. De altminteri, pot fi stabilite corespondențe directe între anumite sensuri "logice" și "ființiale" ale celor patru elemente ale judecății și actele care alcătuiesc structura ideologiei. Ideologia, așadar, ca formă desăvârșită a dictaturii judicativului, s-a aflat de la bun început
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am precizat de mai multe ori pe parcursul acestei lucrări, dovada intrării în "istorie" și a dictaturii judicativului și a ideologiei. 5.2.3. Reducția celor trei acte la timp Premisa operației care urmează este următoarea: actele din structura ideologiei părtinirea, ordonarea și autorizarea își primesc sensul prin prezentuirea timpului, care concentrează cele trei "ecstaze" ale sale într-una: în prezentuire; aceasta înseamnă că cele trei ecstaze trebuie socotite fiecare în sine și, de asemenea, împreună în prezentuire. Într-un fel, ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exercițiul acestei funcții, decât timp care timporizează, care trece în condiția de ființare, dar chiar în ființarea care acum este timporizată, în-ființată, prin urmare, și privilegiată sau neprivilegiată. Odată produsă însăși părtinirea, cu rostul său de a privilegia o parte, ordonarea este și ea în act: consemnează ivirea privilegiului și are așezată deja ierarhia părților. Dar ea nu are, în primul rând, un sens dat de prezentuirea chemării trecutului, ci mai degrabă unul dat de prezentuirea ca atare (dacă nu ar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așezată deja ierarhia părților. Dar ea nu are, în primul rând, un sens dat de prezentuirea chemării trecutului, ci mai degrabă unul dat de prezentuirea ca atare (dacă nu ar fi vorba de o expresie "barbară", aș spune "prezentuirea prezentuirii"). Ordonarea este timpul care se prezentuiește pe sine, care se adună pe sine "acum" într-o ființare pe care chiar el o în-ființează și pe care, de la bun început, o așează la locul potrivit. Toate acestea nu ar avea nici un sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiecare act este ceva în el însuși, pe de o parte, și este ceva și alături de celelalte în structura pe care o alcătuiesc împreună toate trei, pe de altă parte, fiecare presupune alt-ceva decât sine: părtinirea presupune părțile unui întreg, ordonarea, partea privilegiată și alte părți neprivilegiate, autorizarea, infinitul, nedeterminatul, nelimitatul. E drept, toate acestea nu sunt anterioare actelor însele, ci sunt deodată, pentru că survin toate prin același eveniment și în același loc; dar aceasta arată operarea continuă a timpului, prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]