1,604 matches
-
nimeni ce facultate urmează, în ce an este, toți studenții îl consideră lider absolut, autoritate științifică ultimă. Nimeni nu îndrăznește să-i pună la îndoială teoriile, dar nimeni nu le poate verifica. E dur cu femeile. Aide nu suportă bărbații orgolioși, deși în adâncul sufletului îi plac, dacă orgoliul acestora este îndreptățit. Aerul lui de lider a dat-o gata. După ce ajuns în patul lui a aflat că nu are slujbă, că a fost exmatriculat în anul trei de la Politehnică. Se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâlnire, sentimentele ei de amicalitate și bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt directorul hotelului și în obiceiul casei este cutuma de a ne cunoaște clienții. Rostea cuvintele cu distincție și eleganță, deși avea un accent bizar, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deja transpirase de atâta chibzuială, de atâtea eforturi abstracte, necăjindu-se, îl înduplecă să statornicească, de fiecare dată, la fa-ța locului, funcție de situație, măi! Apoi, bucuros că găsise o chichiță, prin care avea să-l depășească pe Vladimir, Calaican anunță orgolios: Eu port la mi-ne pe-rma-nent pașaportul. Îl am la dispoziție două-zeciși patru de o-re din douăze-ciși patru. Parcă îl și vedea pe Vladimir cum avea să se plesnească cu palma peste frunte, dându-și pumni în cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceea cu șaizeci și patru de pătrate. Întreg universul încăpea acolo. A fi sau a nu fi? Nu, a câștiga sau a nu câștiga, aceasta era întrebarea. Vroiam să câștig neapărat și sufeream când mâncam bătaie. Totdeauna am fost un orgolios și nu mă puteam dezminți... Ca să-mi menajez orgoliul, m-am apucat să studiez jocul. Mi-am cumpărat cărți de șah și nopți întregi am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat finaluri, am analizat combinații. Treptat, povestea asta m-a acaparat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de lașitate pentru că nu-l apărase pe Danton. "Deci Danton! a exclamat el privind în sală cu ochii rătăciți. Pe Danton vreți să-l răzbunați? Lașilor, pentru că nu I-ați apărat." Dar aruncând în obrazul Convenției această ocară superbă și orgolioasă, el spunea implicit că orice eșafod care durează se bizuie pe un cap ce se pleacă. Și că nedreptatea s-a putut baza totdeauna mai mult pe frică decât pe orice altceva. Eu recunosc, onorată instanță, că frica m-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înregistra, patru minute și un sfert fură de ajuns. Pornise o operație complexă fiindcă dorea să fixeze niște reflexe pe planul inconștientului și să modifice, în fapt, reacțiile sistemului nervos autonom. Această tentativă își găsea o paralelă în vremurile vechi. Orgolioasele legiuni ale lui Iulius Cezar au înfrânt armate de barbari superioare în număr pentru că sistemul nervos al soldaților romani era antrenat pentru lupta coordonată. Legiunile lui Cezar ar fi avut puține șanse împotriva armatelor Imperiului Roman de răsărit în secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ca o furtună de cristale salonul în care intră soarele, sunt în picioarele goale și citesc. Ochii mamei tale se plimbă pe clape, uneori scoate o foaie, o strânge în mână și o aruncă la coș. Are o fire iritabilă, orgolioasă în intenții și în liniile corpului. Nu îmi aparține, nu mi-a aparținut niciodată, acum sunt sigur de asta. Noi suntem programați să ne aparținem, suntem programați să trăim împreună, să împărțim același bideu. Mă privește, lasă mașina de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de lingăi. Gore Își aprinde o țigară. A fost singur la butoane. Asta da. Cu Blaga la interne n-ai cum să pierzi, trebuie să fi prost ca să pierzi. Băsescu al tău n-a vrut să fie prost, că e orgolios, și atunci a trecut la represalii electorale. Știa de la nouă seara și procentele cu care va câștiga. Iar Geoană făcea vizite de curtoazie. Se Împăuna de ziceai că e cocoș. În loc să țină ochii larg deschiși. Acu’, dacă e s-o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
crește șapte, opt copii sau zece, dar zece copii cu minte nu pot crește un părinte... Tii, și mâncam nuci și porumb fiert ca spartu`, iar mama punea murături. Numa` gogonele uite-așa, cât pumnu`, numa` conopidă trufașă și castraveți orgolioși, gogoșari roșii de emoție și varză de cerea ulei pe ea. Nu era cu bunica atunci, da` tot ulei cerea... Pe lângă niște cârnați... Bă, nu mai sunt părinții, se duce dracu` tradiția și dichisul. Gore Încearcă să revigoreze atmosfera: Las
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
flagel a apărut în istorie, a fost ca să lovească în dușmanii lui Dumnezeu. Faraon s-a opus voinței eterne și ciuma l-a făcut să cadă în genunchi. De la începutul întregii istorii, flagelul lui Dumnezeu pune la picioarele lui pe orgolioși și pe orbi. Meditați la asta și cădeți în genunchi." Afară ploaia se întețea și această ultimă frază rostită în mijlocul unei liniști absolute, adâncită încă și mai mult de zgomotul aversei pe vitralii, a răsunat cu un asemenea accent, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
distingă vreun chip sub căștile cu vizierele lăsate? - gonind amețitor, mai ales noaptea, vremea fărădelegilor, prin orașul obosit; la ore tîrziii, cînd circulația era mult redusă, puneau stăpînire pe asfalt; bandele se Încăierau - Își disputau teritorii ori doar Își Încercau, orgolioase, puterile; pumni, lanțuri, chiar și răngi; răcnete, urmăriri, coborîtorii din vikingi erau bărbați, nu fantoșe, genele strămoșilor Își cereau dreptul; un joc, la urma urmei, ce mări mai erau de străbătut, ca odinioară, ce pămînturi de cucerit? Urmașii celor care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sperată a trupurilor. Totul într-o mixtură patetică de tragic și grotesc, așa cum Unamuno își dorea să scrie încă de prin 1900 (un prim rod a fost Amor y pedagogía), în care protagonistul mediocru și lipsit de mijloace se confruntă, orgolios uneori, cu forțe superioare lui, dar amenințate și acestea (adică „personajele“ cu statut de autor) de aceeași implozie în nimic (personajul vs. autor vs. cititor) dacă nu țin seama de adevăratul și unicul Autor și nu intră ritmul salvator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a fi putut nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor Hugo. Și ei toți, Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția alții încă au învățat în surghiunirea din patria lor, sau căutându-și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor Hugo. Și ei toți, Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția alții încă au învățat în surghiunirea din patria lor, sau căutându-și prin pustie, ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vă aduc niște chiftele de pește, dom’ profesor, că ați băut trei sticle și n-ați consumat nimic, și mă vede șefu’ dom’le, nu vă supărați, știți că n-am voie să servesc băutură fără mâncare...” Logica te face orgolios. E ca un microscop pe care îl ții ascuns și scrutezi argumentele celuilalt, chiar în momentul în care el le expune, fără să o știe. Stai după uluci și-ți zici: „Ee, aici ai o asumpție implicită pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
veac, În vreme ce viziri ca tine s-ar putea numi câte cinci sute pe an. Cronicarii afirmă că Înaltul personaj a știut să râdă copios, apoi să-i Îndeplinească lui Khayyam toate cererile, recunoscând, cu curtoazie, justețea unei ecuații atât de orgolioase. „Nici un sultan nu-i mai fericit decât mine, nici un cerșetor nu e mai trist”, scrie Omar În acea perioadă. Anii trec, Îl regăsim, În 1114, În cetatea Merv, străvechea capitală a Khorasanului, dintotdeauna celebră pentru țesăturile de mătase și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o parte din mine. Mormîntul meu nu va fi unul singur, ci În toate Întîmplările pe care le-am trăit din plin odată pentru totdeauna. Părerile de rău m-ar limita În dorințe...) Nu e greu de văzut cît de orgolioasă este o asemenea declarație. Mai greu ar fi să spunem cît poate fi de adevărată. Însă e limpede că morala lui Tezeu e să se consoleze repede. În esență, În aceasta constă toată ticăloșia lui și pentru aceasta l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ceea ce o neagă. După cum, singurul lucru care m-a deconcertat În frescele de pe plafonul Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo În peisaj. N-au nevoie de atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc singure, ca statuile, În lumina iradiată de carnea lor. Valurile mă izbesc de aceleași idei. Nu pot să spun că mă surprinde acest lucru, dar e ceva nou În Încăpățînarea cu care revin asupra unor gînduri. Poate această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
adevăr viu, chiar cu prețul ca acest adevăr să moară după ce va iubi. El renunță să Înfrunte timpul pentru ca gura statuii lui să vorbească. Pygmalion repetă astfel ceea ce știam de la Oedip. Dar În locul unui vagabond cu rănile deschise care strigă orgolios, sînt liber pentru că nu mi-e teamă să-mi aduc aminte ce i-am răspuns sfinxului, el așază În centrul universului o statuie care se Însuflețește, ale cărei buze palpitînd se pregătesc să guste fericirea trecătoare dar reală a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
putut da și Saturn Înainte de a fi fost detronat. Dar e nevoie să ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unul, să transmitem parola la toți: noaptea asta, noaptea noastră! Noaptea noastră, strânși cu toții într-un uriaș geamăt, care devine detunătură, isterie, râs, râsul nostru, hohotul nostru planetar, infinit, pe care nici cerul nu-l poate cuprinde. Solidaritatea noastră umilă, orgolioasă, incurabilă: oameni normali! Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul de fier,/ Atuncea primește-l! El este de bună trebuință/ Dacă poate să înlesnească nașterea unui mântuitor". Cât de orgolios va fi fost Dante să arunce în infern pe dușmanii săi precum și zeci de personaje pe care le-a considerat destinate flăcărilor gheenei și ce nemăsurată bucurie să ajungă până în paradis alături de Beatrice! Templul Taj Mahal dedicat de Șah Jahan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trèit Vlad dupè ce s-a culcat cu ea, umilindu-mè! Nu! asta nu voi putea ierta niciodatè! totul a rèmas că mai înainte, dar nimic n-a mai fost la fel, scenele de dragoste dintre noi consumându-se în disperèri orgolioase, fèrè cuvinte, apoi, într-o zi m-a anunțat cè se va cèsètori cu Vlad, foarte bine! A acceptat sè se întâlneascè cu Matei, dupè trei ani, ca sè-și cearè iertare, dar nu pentru ea! pe ea o iertasem demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
există bucuria întâlnirii, voința și visarea, dar nu știm să ne armonizăm după muzica sufletului... Nu întotdeauna pașii ascultă muzica. Forțăm pe undeva, lucrurile; ne luăm la întrecere cu timpul, lumina, pacea, și când suntem în vârf ne credem infailibili. Orgolioși, strivim sub pași, partenerul de lângă noi. Nici geniile nu rămân în vârful piramidei; li se frâng aripile de la picioare și cad pe pământ. Până își revin, trebuie să construiască pas cu pas, înainte și înapoi, ca și cum atunci ar învăța tangoul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]