2,438 matches
-
prim-ministru pe Ghe. Argeșanu și la Interne, pe favoritul Elenei Wolf- Lupescu, Gavril Marinescu- coucigași - Carol a inițiat și patronat asasinarea căpitanul Mișcării lui Corneliu Legionare, a Zelea-Codreanu, Nicadorilor și Decemvirilor, în noaptea Sfântului Andrei (29-30 Noiembrie 1938), eveniment oribil care a îngrozit lumea. Și ca acest asasin să fie mai sigur de reușita proiectelor sale nesăbuite, a umplut penitenciarele de legionari, dintre care, la scurt timp, în 21-22 Septembrie 1939 = „ noaptea cuțitelor lungi“, a ucis : 44 în Lagărul de la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Brașov; peste 140 în țară, în fiecare județ câte 3-5 legionari, toți fiind comandanți legionari, personalități cu funcții; alții au fost uciși în posturile de jandarmi, prefecturi de poliție, la Ministerul de interne, etc. Citez doar două cazuri de asasinate oribile : Dragomirescu Victor, șeful studențimii legionare din București, schingiuit și ars de viu în crematoriu ; Nicoleta Nicolescu, șefa Cetățuilor legionare pe țară, schingiuită bestial și arsă de vie în crematoriul din București, în 10 iulie 1939. Iată și statisticile aesasinatelor din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
obrazul bubos a făcut o coloană cu elevii trecuți de cincisprezece ani și, încă, "neinițiați". Îi ducea, "cu cântec înainte, marș", la bordelul din "Crucea de piatră", cum i-ar fi dus la baia comunală. 10. Am avut un vis oribil. Se pornise o furtună și, deodată, l-am văzut în curte pe profesor. M-am mirat că era tară umbrelă și am ieșit să-l poftesc în casă. "Am venit să vă operez", mi-a zis el, grăbit. Am simțit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Julius termină cu pieptănatul și-și puse cravata ca un șnur, dar Își aduse aminte că Juan Lucas Îl Învățase că trebuie să-ți faci singur nodul la cravată și cravatele cu nodul făcut dinainte și prinse cu elastic sînt oribile, lucrurile astea dacă nu le faci ca lumea mai bine nu le faci de loc. Își scoase cravata șnur și se Întoarse În dormitor ca să caute o cravată normală. Era aici una care-i plăcea, acum sigur că unchiul Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceea ce se întâmpla era firesc. Sentimentele însă reacționau diferit. Surveni o emoție familiară, terifiantă. Putea simți cum emoția deștepta reflexe îndepărtate ale sistemului său nervos, ca pe un început vechi al unei panici periculoase copilărești, un produs al zilelor lui oribile anterioare, când era o ființă chinuită. I se zbăteau mușchii feței. De trei ori înghiți în sec. Apoi, cu un gest rigid, salută și el. Se așeză după ce se îndreptă în grabă spre capul mesei. Clane așteptă până când se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
LUMINIȚA SĂNDULACHE Fiicei mele, DENISA Se născuse în 1967, fiind cel de-al treilea fiu al unei familii de intelectuali, născuți la rândul lor, la umbra grotesc prelungită- de care istoric vorbind, nu au scăpat niciodată- a regimului comunist al oribilului Nicolae Ceaușescu. Studiase la Universitatea din Iași și făcuse serviciul militar la T.R., așa cum făceau toți studenții la vremea aceea. În armată, începuse să-și dea seama că nu era nicidecum persoana care ar fi dorit să fie, reproșându-și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Ce copil iubitor fusese Mark - îngrijise în fel și chip de spitalul lui de râme, își vânduse jucăriile ca să oprească anunțata lichidare a fermei, se aruncase cu trupul lui de copil de opt ani între părinții lor, în noaptea aceea oribilă din urmă cu nouăsprezece ani, când Cappy sărise la Joan cu un laț făcut dintr-un cablu electric. Așa și-l imagina pe fratele ei, în timp ce pătrundea tot mai adânc în întuneric cu capul înainte. Rădăcina tuturor accidentelor lui: îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a întâmplat? El îi ridică umerii. — Eu n-am făcut nimic. Aș vrea să pot face ceva. Îi oferi batista lui - ultimul bărbat din America de Nord care-și mai sufla nasul într-o bucată de stofă. O folosi, scoțând niște zgomote oribile, fără să-i pese. Nu pot pleca de aici. Am încercat de atâtea ori. Chicago. L.A. Chiar și Boulder. De fiecare dată când o iau de la început, când încerc să mă prefac că sunt normală, locul ăsta mă târăște înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atunci când el le atrage politicos atenția că totul e puțintel cam aiurea. Astăzi, cea care pune întrebări e o femeie cam de vârsta lui Mark, proaspăt ieșită de pe băncile Universității din Lincoln. Nu-i o cățea, dar scoate un mârâit oribil, scuipând pe gură nebunii de felul: O fată intră într-un magazin, să dea o probă pentru o slujbă. Completează formularul de înscriere. Managerul se uită la datele ei și zice: „Ieri am primit candidatura unei persoane care avea același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pereche de blugi decolorați și un tricou prea strâmt, cu o lăbuță de pisică pe sâni, pe care scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta Karin, cea de dinainte de Karin Gotica. Weber îi dăduse un fir de speranță oribil, iar ea se agățase de el. Se năpusti în cameră cu brațele întinse, cu chipul radiind de ușurare, gata să-i îmbrățișeze pe amândoi. Dar când se apropie, Mark dădu înapoi. Nu mă atinge! Tu erai la telefon? Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Da, i-o reteză ea. Nu mai suporta să audă iar aceeași poveste, în momentul acela. Atunci cum o să riposteze Adăpostul? Trebuie să pregătim o strategie, mai mult sau mai puțin pe ascuns. O măsură și, timp de o clipă oribilă, îl simți cum îi calculează buna credință. Cât de aproape putea ajunge de o acuzație, fără să acuze. —O să formăm și noi un fel de consorțiu al nostru - Fundația pentru protecția mediului, Adăpostul și Rezervația. Dacă adunăm niște fonduri comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chestia asta, măcar o dată. Ai să fii mult mai mândră de mine atunci. Cuvântul mândră o săgetă prin tot corpul. Ceva din ea îl admira cu adevărat. Putea arăta spre lucruri, afirmându-și paternitatea asupra lor. Desigur, majoritatea erau lucruri oribile, dar solide și terminate. Karsh lăsase măcar o urmă în peisaj. Ea n-avea spre ce să arate, în afară de o serie de slujbe în servicii, pierdute toate, și un apartament, vândut acum. Nici măcar nu procrease, chestie pe care toate vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ne-am mutat în casa din Farview, zice ea, eu și cu mama am găsit niște casete video... Ce, vrei să zici chestiile alea gen ajută-te singur? „Belește-ți concurența?“ „Cel mai mare scor?“ Ea clatină din cap, tremurând. Oribile, zice ea. Nici nu pot. Nu pot. Oh, zice Mark. Chestia cu fistingul. Mda, de alea știam. Și când mama, șocată, vine să i le arate și începe să țipe, el stă acolo și zice că nu le-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu o lăcomie nepotolită. Așa s-a petrecut cea dintîi moarte pe care am văzut-o În oraș. Mai tîrziu, ceea ce mi-a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui om - a fost imaginea cutiilor și farfuriilor Însîngerate și ciobite, În care negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încăierărilor sîngeroase, a pămîntului sălbatic și aspru. Bărbatul zăcea pe spate, nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
băncii, cu buzele subțiri, de irlandez, supte și crispate Într-un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi cu tocuri foarte Înalte, de culoare roșie, avea șoldurile late și picioarele urîte, lungi și subțiri, specifice negreselor. Înfățișarea ei era În același timp oribilă și seducătoare, din pricina gambelor subțiri ca niște fuse, a șoldurilor late, a coloritului bălțat, a chipului anemic și inexpresiv de femeie ușoară, a buzelor subțiri și roșii, a dinților subțiri și strălucitori, ca și cum creierul ei minuscul, ca de pasăre, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om beat. Ceea ce mai rămăsese din el - materia intrată În descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu-ți mai dădeai seama de prezența ei. Parcă se risipise, se redusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a sfîrșit războiul: iată patru ipostaze ale chipului războiului. Unul - la Langley Field: un negru iese cu prudență dintr-un birou rudimentar, ca un șopron, aparținînd companiei care a Închiriat terenul de zbor, cu dinții albi dezgoliți Într-un rînjet oribil, plin de frică și ură, pregătit să sară sau s-o rupă la fugă, cu brațele ca niște labe mari, negre, Întinse Înainte Într-un gest de apărare În timp ce se retrage În lumina brutală, necruțătoare, a soarelui de august pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce zici? Întreabă ea Într-o șoaptă răgușită, cu un zîmbet oribil pe buzele vopsite, apropiindu-se de el. N-ai chef să te distrezi un pic, puiule? Hai, vino! - și-l ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la o astfel de chemare, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încet, aproape timid, și spuse calm: — Ce faci, puiule?... Să te ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit, sfîrșit. Ies acum. Intră, dragă! Femeia deschise ușa Încet și intră În Încăpere. În cămăruța primitivă, oribilă, Încinsă, se aflau, În afară de un scaun, un pat răvășit și răscolit și o masă de toaletă, pe care era o păpușă Împodobită cu o panglică soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
continuă cu aceeași bunăvoință aspră și directă: — Ei, dacă mergi spre Marele Oraș, rămîi cu mine. Și eu merg Într-acolo. — Sigur că da, interveni aici bărbatul cel scund, cu gura ca o cicatrice, cu glasul răgușit și cu un oribil zîmbet batjocoritor. — Sigur că da. Rămîi cu Bull, băiete! Are el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i auzi glasul neprimitor. Iar acum propriul său glas răsună sec și nefiresc cînd Încercă să-i explice prezența sa aici, să-i arate cine este și de ce a venit. Dar se Împiedica În cuvinte, luptînd cu Încăpățînare Împotriva sentimentului oribil de regret, nedumerire și Îndoială, care-i cuprinsese sufletul, Înăbușind bucuria de mai Înainte și făcînd ca gestul său de entuziasm și duioșie să-i pară acum penibil. În cele din urmă femeia Îl invită cam fără voie În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de observații de la o persoană care și-a ridiculizat fratele. Patricia dădu din umeri, dar Secoh, pe un ton tranșant, observă: - Excelența Voastră, moderați-vă. Enro se întoarse spre preot și, o clipă, fața lui avu o expresie atât de oribilă încât Gosseyn crezu că era gata să-l lovească pe paznicul Templului. - Ea te mai interesează, ai? spuse el rânjind. - Sora voastră, zise Preotul, este cogeranta lui Gorgzid, mandatată și ea de către Zeul Adormit. Enro își trecu mâna prin coama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mașini. Pe Lanark îl liniștea. Fiecare stîlp al arcadei arunca mai multe umbre în cameră în diverse nuanțe de cenușiu, toate alunecînd lin într-o direcție sau alta. Mișcarea obscură, ritmică, și totuși neregulată a umbrelor era liniștitoare în comparație cu presiunea oribilă, întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care aranja patul: — Ce se află dincolo de fereastră? — Peisaj. Kilometri întregi de peisaj. — De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]