1,403 matches
-
prin generalizarea nevrozei, ca stare existențială, adică să se relativizeze orice punct de sprijin, orice ancoră a solidității temeiurilor adevărului. A explica orice prin orice este faza de retrogradare a științei la neștiință, când forma cunoașterii dată prin vorbire se originează în entuziasme obscurantiste și explozii verbale ale ignoranței, în expunerea beției cuvintelor care ies direct din beciurile ignoranței, în delirul grandorii inspirate de ultima lectură. Economia este pândită, pe de altă parte, de mecanicizarea analizei venită pe calea excesului de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
redistribuire violentă a valorii în favoarea deținătorilor de capital și a managerilor. Problema consistenței se complică la extrem într-o astfel de configurare a Economiei pentru că pur și simplu ceea ce a materializat ideea economică s-a dovedit ceva ce nu se originează în Rațiune, nu este consecința gândirii raționale, ci a celei emoționale, și anume în componența ei irațională, care a dus la recursivitatea comportamentelor de tipul exuberanței iraționale. Spațiul raționalității economice Dacă Economia are o problemă de consistență, aceasta ține efectiv
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
aleatoriu, se confruntă cu probleme din clasa celor de haos și au funcțiuni dedicate raționalizării surselor de haos localizate în logica intersubiectivității. SME sunt esențial diferite de sistemele și modelele fizice pentru că orice legitate, orice recurență și orice singularitate se originează în subiectivitate și intersubiectivitate. SME, cum spun epistemologii, conțin observatorul, iar acesta influențează evoluțiile ca parte indisolubilă. SME, deși pot fi analizate ca macroentități precum planetele, ele au comportamente de tip cuantic; incertitudinea și nelocalizarea sunt la ele acasă, deși
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
tot mai des identificată drept ceea ce este, adică societate globală. Deja nu mai este vorba despre ceva luat drept altceva, cu miza de a clasiciza politica struțului, ci de a marca o falie în evoluție, o discontinuitate în care se originează sinteza de după industrialism, mecanicism, materialism și universul-ceasornic. Această adevărată întârziere cognitivă se produce prin efortul de a suprapune peste realitate sensurile resuscitate ale postvalorilor sintezei reprezentate de modernitatea randamentală născută din industrialism. La drept vorbind, nu este ceva ce contrazice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a practicii. Antiphon enunță un adevăr major: el alege tabăra naturii și se vrea inamicul legilor!" (Onfray, 2008, p. 91) Nomos-ul nu poate funcționa eficient decât dacă se fundamentează pe physis și nu împotriva acestuia. Dar revenirea la natura umană originară și renunțarea la artificialul pe care viața în comunitate l-a promovat și îl promovează constituie, de pildă, esența filosofiei cinice, dacă ne referim la Antistene, cel care promova înfrânarea și tăria, sau la Diogene, cel care nu pierdea nici un
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
1948). 31. Mihaescu Maria (Coana Mița Biciclista (n. a doua jumatate a sec. XIX, Filipeștii de Pădure, Prahova - d. prima jumătate a sec. XX, București) Membră a protipendadei bucureștene, prima femeie din România care a apărut pe bicicletă în public. Originară din Filipeștii de Pădure, era o femeie extrem de frumoasă. Cu părul scurt, blond, îngrijit de cele mai scumpe coafeze de pe Calea Victoriei, a fost curtată de bărbați celebri ca Nicolae Grigorescu, Octavian Goga sau, după mitologia locală, de Regele Ferdinand, care
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
reprezintă (poate fi) un principiu de ordine a naturii (natura trebuie înțeleasă, în primul rând, ca "lume fenomenală", în context kantian, așa cum precizam mai devreme); conceptul ei constituie condiția sub care pot fi gândite raporturile dintre scopurile omului (relative, condiționate, originate în înclinație, nu în datorie) și natură (lumea fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie nesocotit faptul că finalitatea naturii este concepută numai prin operația de extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care o particularizează, o "adaptează" la condițiile proprii unui popor, deschizând-o, prin teoria vocației, către o pedagogie a vocației (adică spre acțiune, deoarece pedagogia vocației are mai degrabă rosturi practice). Din punctul de vedere al "științei obiective", personalitatea se originează în structura psihosferei, nu în "individul omenesc izolat". Ceea ce înseamnă că personalitatea are o dublă determinare: naturală, fiind formă de energie, și socială, fiindcă structura sa urmează ordinii umane, psihosferei. În model filosofic, personalitatea se află subordonată scenariului determinismului prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de ideal; altfel spus, ea conferă energia necesară raportării la ideal. Conștiința nu se simte constrânsă în actul ei, dar semnalează o constrângere. Idealul nu poate fi supus, nici răpus, afirmă C. Rădulescu-Motru. Forța pe care el o poartă se originează în realitatea energetică; el nu ține de hazard, nici de liberul arbitru al subiectului uman. Totuși, locul lui este în personalitate, pentru că formele întruchipării sale (însușiri, fapte) "sunt veșnic însușirile sau faptele unei personalități"121. De asemenea, conștiința se poate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Cum s-a putut remarca, regăsim și în cazul tipului în cele două ipostaze ale sale schema formală a determinismului prin finalitate. Tipul-cultură limitează spațiul de valabilitate a cauzalității mecanice, afirmând un specific cultural neautarhic, ordonat printr-un principiu propriu originat în finalitate. Tipul individual de personalitate aduce o extindere a finalității asupra naturii, refăcând astfel unitatea lumii. O unitate nestabilă totuși, prin urmare relativă, neîmplinită, dar care este necesară evoluției personalizate a energiei către forma sa finală: personalitatea energetică. Forma
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este ea însăși creatoare de energie. Odată constituită corelația persistentă a personalității, ce conferă evoluției energiei un sens, natura va urmări "ajungerea la o structură în care diferențierea de dispoziții va avea să producă un maxim de energie"219. Realitatea originară ca energie, evoluția, finalitatea, concepte fundamentale în reconstrucția filosofică personalist energetică, își adună sensurile în conceptul personalității energetice. Determinismul prin finalitate este confirmat, în structura lui formală, și prin conceptul personalității energetice. Acesta semnifică, întâi, autonomia omului în lume, restrângerea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
temeiul muncii profesionale este și de natură sufletească, iar munca profesională devine modul însuși de activare a unui fond de aptitudini. Spiritul capitalist modern și chiar cultura modernă, socotește Max Weber, au ca o componentă a lor ideea de profesie originată în spiritul ascezei creștine. Într-un fel, odată impusă în cadrele culturii moderne, "ideea de profesie" se realizează în profesia ca atare, în vocație. Vocația are, desigur, în contextele prezentate în Etica protestantă și spiritul capitalismului, o conotație religioasă: ea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în absența acesteia. Dar tocmai pentru că ele evoluează, creațiile nu pot să apară oricum, ci într-o ordine potrivită unei "logici" culturale. Rolul vocației este de a asigura această evoluție determinată a spațiilor culturale. Puterea sa este și limita sa. Originată în spontaneitatea acordului dintre dispozițiile sufletești ale individualității și idealul cultural, vocația funcționează determinat, adică potrivit "logicii" culturale. Prin urmare, în orice moment istoric sunt necesare anumite opere culturale și, în consecință, anumite personalități vocaționale. Acestea semnalează, cum afirmam mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care era cerută pentru a lega trecutul cultural al unei comunități, prin prezentul ei, cu viitorul imposibil în absența sa. Vocația, socotește C. Rădulescu-Motru, nu se confundă cu norocul. Acesta din urmă constă în "coincidența de împrejurări favorabile". Conștiința norocului, originată în credința în noroc, presupune două elemente incompatibile cu vocația: ignorarea realității timpului (chiar ignoranța, în general) și atitudinea mistică asociată cu credința într-o putere diriguitoare care provoacă împrejurările favorabile, adică norocul însuși. În deosebire de noroc, vocația are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și necesare?), este rezolvată în filosofia contemporană de regulă prin suprimarea unuia dintre cei doi termeni. De aici cele două ipoteze: cea "idealistă" și cea "energetistă", arată C. Rădulescu-Motru. Potrivit celei dintâi, doar conștiința există, iar lumea exterioară ei se originează în constrângerea logică a minții: "mintea omenească este așa constituită încât, prin sistematizarea elementelor sale, ea ajunge să-și constate propria sa unitate proiectată în afară"280. Potrivit celeilalte, realitatea absolută este energia și în ea se cuprind și fenomenele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ei sociale și al îndreptării către modelul său absolut este tocmai instituirea sa cosmică în forma unei realități evoluante. Filosofia lui Em. Mounier are o legătură directă, nedisimulată, cu epoca în care a apărut: "Personalismul în recrearea lui mounieristă se originează, fără îndoială, în criza din 1929-30 și în urmările ei"292. Dar ea este, totodată, un act spiritual integrat "mișcării" filosofice contemporane. Resemnificarea filosofică a crizei ia forma filosofiei persoanei, adică a unei antropologii în care personalizarea reprezintă sensul prezenței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
1845, pp. XXI-XXII, subl. n.). Tot la Albineț găsim o altă idee, și mai spectaculoasă, vizând continuitatea romanității statale. Trecând în revistă istoria imperială a romanității, Albineț constată că statele Moldo-Române din vremea lui erau continuatoarele tradiției statale care se originează în Imperiul Roman. După căderea Imperiului Roman "propriu" (în secolul al V-lea, anul stabilit convențional fiind 476), tradiția statalității romane s-a prezervat în două ramificații ale acestuia: Imperiul Bizantin ("Roma nouă Constantinopole") și Imperiul Româno-Bulgar, "carele întinse domnirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vechiĭ Romanĭ de la Roma din Italia" (Melidon, 1876, p. 84). Pe aceleași aliniamente se situează și G.G. Tocilescu, pentru care naționalitatea română, incubată în perioada celor 167 de ani cât a durat romanizarea Daciei Traiane, "nu putea fi de altă origină de cât romană" (Tocilescu, 1889, p. 20). Totuși, Tocilescu vorbește despre evacuarea populației dacice în urma cuceririi romane: "un mare numĕr de Dacĭ, cu femeĭ, copiĭ, bĕtrânĭ, cu turmele și cu tot ce avea maĭ prețios, părăsi Dacia" (Tocilescu, 1889, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezuma în sine mersul întregului" (Xenopol, 1890, p. 6). Acest principiu al istoriei populare îl determină pe istoricul ieșean să afirme că Istoria Românilor nu cuprinde decĭ istoria uneĭ singure țărĭ, ci istoria unuĭ popor, unui ném care are aceiașĭ origină, aceiaș limbă și aceléșĭ obiceiurĭ. Dacă poporul român nu forméză un singur tot în privința teritoriului, el este unul și nedespărțit în privirea morală și intelectuală; este acelaș corp, acelaș suflet și trebue decĭ studiat în întregimea luĭ, de și este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost atinsă în nazism - grozăvia Holocaustului stă mărturie cutremurătoare pentru potența criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism - au revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a semnalat imperiozitatea morală și politică de imaginare a unor soluții alternative exclusivismelor naționaliste. Sub umbra amenințătoare a trecutului belic naționalist s-a născut proiectul Uniunii Europene, conceput fiind tocmai pentru "a face războiul inconceptibil și material
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în corul "statelor părerii de rău" care și-au exersat deja retorica regretului sub imperativul moral al noii etici europene a memoriei. Schimbarea de paradigmă în gestionarea politică a trecutului românesc, ale cărei expresii simbolice sunt cele două Rapoarte, se originează în mare parte în noul Curriculum Național (M.E.N, 1998, 1999) adoptat de către autoritățile educaționale românești în anul 1998. Restructurarea principiilor de management public al trecutului național se impunea ca măsură necesară care să netezească drumul integrării românești în comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Eminescu n-a fost sifilitic. Ideea aceasta s-a născut din doctrina eronată ce profesă școala germană că paralisia generală este tot deauna o manifestațiune sifilitică, tot așa de înșelată ca aceea care susține că toate sclerosele cerebrospinale sunt de origină sifilitică. Alții au zis că el se alcoolisa...” Aici textul are imperfectul cu accent grav pe finală: professà accentul fiind imposibil de confundat, pentru că imediat mai jos cu un rând avem trei ă-uri: „...germană că paralisià generală...” între care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
am putea numi animalice, consumarea hranei etc. etc. etc., ei realizează unele care au un caracter aparte și ar putea fi numite acțiuni rituale. Este însă un nonsens să spunem că ceea ce este caracteristic acestor acțiuni este că ele se originează în viziuni greșite asupra fizicii lucrurilor. (Așa face Frazier când spune că magia este în esență fizică falsă, respectiv falsă artă a vindecării, falsă tehnică etc.) Mai degrabă, acțiunii rituale nu-i este caracteristică o părere, o opinie, fie ea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
posibilă cunoașterea, Înțelegerea. Problema nu mai este, ca la Schleiermacher și alți gânditori, cum să ieși din cercul hermeneutic ci, cum să intri În el “Întro manieră corectă”: “În el [În cerc] e adăpostită o posibilitate pozitivă de cunoaștere, una originară prin excelență, care desigur nu este surprinsă Întro manieră autentică decît atunci cînd explicitarea a Înțeles că sarcina ei primă, constantă și ultimă nu este niciodată de a permite ca deținerea-prealabilă, privirea-prealabilă, conceperea-prealabilă să ne fie livrate prin intuiții de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
sa de activitate din momentul când a venit în România și până la decedare. Apoi cortegiul a pornit spre cimitirul Eternitatea. Pe drum corul liceului intona cântece funebre. La cimitir a luat cuvântul d-l A. Paul profesor, arătând în amănunțime origina și viața defunctului. D-l Paul a descris într-un mod destul de emoționat scenele din tinerețea mortului Popescu, vigoarea și energia sa ca tânăr și peripețiile prin care a trecut până la refugiarea lui în România liberă. Apoi a trecut în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]