2,698 matches
-
1) dă EMBED Equation.DSMT4 adică aproximativ: EMBED Equation.DSMT4 (2) Nota bene: T e independent de greutatea spânzuratului (egalitatea oamenilor În fața lui Dumnezeu)... Un pendul dublu cu două greutăți atârnate de același fir... Dacă Îl deplasezi pe A, A oscilează și după puțin timp se oprește și oscilează B. Dacă pendulurile cuplate au mase sau lungimi diferite, energia trece de la unul la celălalt, dar timpii acestor oscilații ale energiei nu sunt egali... Această vagabondare a energiei se petrece chiar dacă În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Equation.DSMT4 (2) Nota bene: T e independent de greutatea spânzuratului (egalitatea oamenilor În fața lui Dumnezeu)... Un pendul dublu cu două greutăți atârnate de același fir... Dacă Îl deplasezi pe A, A oscilează și după puțin timp se oprește și oscilează B. Dacă pendulurile cuplate au mase sau lungimi diferite, energia trece de la unul la celălalt, dar timpii acestor oscilații ale energiei nu sunt egali... Această vagabondare a energiei se petrece chiar dacă În loc de a-l face pe A să oscileze liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și oscilează B. Dacă pendulurile cuplate au mase sau lungimi diferite, energia trece de la unul la celălalt, dar timpii acestor oscilații ale energiei nu sunt egali... Această vagabondare a energiei se petrece chiar dacă În loc de a-l face pe A să oscileze liber după ce l-am deplasat, continuăm să-l deplasăm periodic cu ajutorul unei forțe. Adică, dacă vântul suflă În rafale asupra spânzuratului În anti-sintonie, după un timp spânzuratul nu se mai mișcă, iar furca oscilează ca și cum ar fi fixată de spânzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a-l face pe A să oscileze liber după ce l-am deplasat, continuăm să-l deplasăm periodic cu ajutorul unei forțe. Adică, dacă vântul suflă În rafale asupra spânzuratului În anti-sintonie, după un timp spânzuratul nu se mai mișcă, iar furca oscilează ca și cum ar fi fixată de spânzurat. (Dintr-o scrisoare privată a lui Mario Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat de Învălmășeală, ca să ajung la statuia lui Gramme. Soclul era Încă deschis. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a-și pierde sufletul. Sau poate că bănuia, altfel nu s-ar fi Întors atât de des la amintirea trompetei. Dar și-o amintea ca fiind pierdută, Însă o avusese. Cred, sper, mă rog ca În clipa În care murea oscilând Împreună cu Pendulul, Jacopo Belbo să fi Înțeles asta și să-și fi găsit pacea. Apoi se comandase pe loc repaus. Ar fi cedat el În orice caz, pentru că n-ar mai fi avut suflu. Întrerupsese contactul, apoi țipase o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ne-o recâștigăm prin auto-inițiere. Sugestia acestei lecturi mântuitoare pornește chiar din titlu. Aparent, Pendulul lui Foucault pare să cheme-l În cauză numai pe inginerul Léon Foucault care, În 1851 experimenta În Pantheonul din Paris invenția sa; sfera pendulului oscilează În jurul propriului ax, descriind rotația pământului ce se mișcă În timp ce punctul de care e legat firul rămâne fix. Există deci un punct fix În Univers de unde, potențialmente, acest univers poate fi dominat? Romanul lui Eco se petrece, În cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
absurde. Propun arta pentru Dumnezeu”. Este invocat John Ruskin și elogiat exemplul lui Jean Cocteau, modernul pocăit cu „momentul său de luciditate” din scrisoarea către Jacques Maritain... Textul va provoca reacția promptă a celor de la unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd în jos și confuz de la Sept Manifestes Dada, modernismul arhitectonic și pictural al lui Marcel Iancu și pînă la articolul de fond flasc al dlui Sandu Tudor din ultimul număr”. Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Ion Călugăru. Rubrica de „notițe” îi consemnează conștiincios manifestările. Încă din nr. 2 putem citi următoarele informații: „ansamblul rătăcitoarei trupe din Vilna se stabilește în țară, după o epocă de turneu prelungit. Se fixează cu program, care nu mai oscilează între melodramă și pictură expresionistă, aparent. Prospectul lansat zilele trecute e precis. Noua grupare tinde să se îndrume pe căile inovațiilor moderne. Nici compromis cu lipsa de gust; nici compromis cu prostul gust”. Conducerea sa e asigurată de Iacob Șternberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interbelici... Deși unora le va părea „un sacrilegiu”, autorul încearcă să demonstreze „talentul” lui Vinea prin „risipa de imagini suculente și colorate” care, cu tot „manierismul”, sînt departe de „aiurările lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și monotonia tonului; „simți o făptură cu aspect uman într’o arcă de lighioane apocaliptice”, răsuflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
FĂ BUM. Își continuă drumul pe lângă zidul clădirii, rezemându-se de perete pentru a nu se rătăci. Meri urmări cu privirea umbra neagră a mamei Camillei - siluetă șchiopătândă, prin gropi, pantofi cu vârful ascuțit și cu brățară În jurul gleznei, ce oscilau Între cauciucuri sparte și bidoane de tablă, picioare Învăluite În mătase neagră, delicate pe tocurile prea Înalte, care se Înfundă În gropi și găuri. Apoi se Întoarse În hală și Îi spuse lui Ago să-i mai aducă o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă te Îndepărtezi. Probe. Un pahar de carton de la McDonald’s cu paiul Încă trecut prin capac - găsit pe aceeași canapea. De fiecare dată când agenții trec pe lângă el, mișcarea aerului face ca balonul roșu, agățat la Încheietura micuțului, să oscileze. Și de fiecare dată agentul principal tresare, căci legănarea aceea Îi dă impresia că mititelul Încă se mai mișcă. Copilul. Îl numesc Victima Numărul Unu. Încă nu are un nume, o identitate, o poveste. E bine să o ignori. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
domină ,,criza de originalitate juvenilă”. Adolescentul crede că poate lua deciziile cele mai bune și că nu poate greși niciodată, că este stăpân pe viața sa și nu are nevoie de controlul părinților. Viziunea adolescentului despre lumea în care trăiește oscilează între frumos și fals, între adevăr și minciună, bine și rău, alb și negru. Unii tineri sunt emotivi, nesiguri, temători, ambițioși, încercând să învețe din ce în ce mai multe. Uneori tinerii trec foarte ușor de la o stare emoțională la alta: acum sunt veseli
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pic somn; luna luneca pe deasupra orașului adormit. Știa că, la un cuvânt al lui, Bruno se va ridica, Își va pune bluzonul, va dispărea În ascensor; În stația La Motte-Piquet se găseau oricând taxiuri. Analizând evenimentele prezente ale vieții noastre, oscilăm mereu Între credința În hazard și evidența determinismului. Totuși, când e vorba de trecut, nu mai avem nici o Îndoială: ni se pare evident că totul s-a petrecut așa cum trebuia, efectiv, să se petreacă. Djerzinski depășise deja În mare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atunci când i se spusese că va trebui să apară alături de alți prizonieri la televiziunea lui Ho Și Min pentru a denunța imperialismul american. La reuniunile lui de baschet, Ravelstein distribuia feliile de pizza printre studenții lui, În timp ce capul pleșuv Îi oscila În direcția ecranului colorat și frământat din spate. Oamenii lui, echipa lui, discipolii lui, clonele care se Îmbrăcau aidoma lui, fumau aceleași țigări Marlboro și care descopereau În aceste divertismente o trăsătură comună Între cluburile de fani din copilăria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile. Pentru că i se făcea mereu foarte cald, Își scotea rochia și furoul. Lucra Îmbrăcată Într‑un sutien uriaș și niște șalvari de zuav. La vederea lui Ravelstein În scaunul cu rotile, fața Wadjei a oscilat Între compasiune și ironie - cu o sprânceană În sus. Un șuvoi de comentarii nerostite aluneca pe povârnișul feței ei de mops. Mă rog, era un lucru foarte trist! Dar, pe de altă parte, era un evreu. Uneori o puteai auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și de fiecare dată când se apropia, femeia își întrerupea lectura, lăsa să-i alunece ochelarii pe nas și îl studia. Într-un colț întunecat, descoperi o ladă plină până sus cu exemplare în lichidare de stoc. Scotoci nerăbdător. Titlurile oscilau între Episoade Naționale, al spaniolului Pérez-Galdós, și Istoria Romei de Indro Montanelli, trecând printr-un manual de chiromanție, trei cărți de șah, două geografii și nenumărate romane de toate genurile. Se întoarse spre femeie: — La cât le lăsați dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
condițiile strângerii mai multor grupuri de locuitori, în unele microzone, situate pe văile Bârladului și afluenților săi, s-a produs o creștere demografică semnificativă pentru secolele VIII-XI, dar modestă în raport cu restul teritoriului Moldovei. Indicele demografic al ultimului interval amintit a oscilat din cauza factorilor pozitivi sau negativi (ambient politic liniștit, frământări militare), interni (condiții fizico-geografice propice unui habitat) sau externi (pătrunderea triburilor turanice). Cercetările arheologice, îndeosebi din a doua jumătate a secolului trecut, au dovedit intensitatea locuirii umane în majoritatea formelor de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
implice, adică de ce nu știu ce este mai important pentru ei? Dintre oamenii care știu ce vor, sînt unii care doar cred că știu ce vor. E cazul celor de care vorbim acum. Ei cred că știu ce vor, dar de fapt oscilează Între mai multe scopuri și nu au puterea să se hotărască la ce să renunțe. Dar de ce ar trebui să renunțe la ceva ce omul Își dorește să realizeze sau să obțină? Pentru a fi mulțumiți, pentru a avea satisfacție
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
acestei forme de tranzacție este mai bine pusă în lumina de comparația cu alte forme mai stabile de tranzacție, cum ar fi aldămașul, salariul sau serviciul. • Notele din textul final Raportul de observație cuprinde mai multe modele de redactare. Autorul oscilează între mai multe limbaje. Că sociolog, el utilizează un limbaj destul de abstract și generalizant, impregnat cu concepte și cu lucrări de autori cunoscuți lui. El nu reda decît într-o mică măsură notele particulare ale observației sale. Dar că și
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
om în stare de orice zburdălnicie. Otilia îl copleșea cu calineriile ei, care strângeau inima lui Felix, în vreme ce Pascalopol însuși se adumbrea de ușurința mai tinerească cu care acesta se adapta temperamentului fetei. Felix admiră caracterul bun al moșierului, care oscila nesigur între sentimentul erotic și cel de paternitate, aci detestîndu-i cordial prezența, aci luîndu-i cu afecțiune brațul, ca unui fiu mare. Învins de această discreție nobilă, Felix se prefăcea din ce în ce mai mult că e interesat intens de aspectele câmpului și dispărea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în câmp relațional ca și în munca pastorală, carismatică, spirituală; este un timp de har, mai ales atunci când individul reușește să se concentreze pe propriile motivații interne și pe alegerea vocațională pe care a făcut-o. În această fază persoana oscilează între sensul de responsabilitate pentru multele activități pe care le desfășoară și frica de a nu reuși sau de a nu corespunde așteptărilor lumii externe. Dacă nu redescoperă sensul profund al propriei vocații, dacă nu se simte parte integrantă dintr-
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
melancoliei să țină mai mult de structura subiectivității decât de natura ei. În acest caz, starea melancolică, în caracterul ei difuz reveric și vag, ar lua forme specifice în fiecare persoană. Nefiind o stare de o mare intensitate dramatică, ea oscilează și fluctuează mult mai mult decât celelalte. Având mai mult virtuți poetice decât active, ea are ceva dintr-o grație reținută (de aceea o întîlnim mai mult la femei), grație pe care n-o întîlnim niciodată în tristețea profundă și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
esteți puri, arta. Pentru alții, bazați pe biologie, sexualitatea pură, fără afectivitate, sau pentru unii metafizicieni, sentimentul identității universale. Decât, nici unii dintre aceștia nu vor putea dovedi că această formă este absolut constitutivă omului, deoarece în decursul vieții istorice a oscilat și variat în așa măsură, încît nimeni astăzi nu poate determina caracterul ei precis. Cred că forma cea mai esențială a iubirii este iubirea dintre bărbat și femeie, care este nu numai sexualitate, ci implică un complex întreg de stări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spirit profetic, viața este un joc inutil. Numai în clipa când România se va consuma în flăcările interioare ale menirii sale ea va înceta să fie întristătoare. Căci dacă Rusia a fost numită sfântă și tristă, atunci România, așa cum a oscilat până acum în nesigura ei viață, nu poate fi numită decât întristătoare. Și întristătoarea Românie va înceta să fie o realitate numai când ceasul ei solemn va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei națiuni? Când o națiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o tradiție anarhistă. Dar anarhismul, pentru un revoluționar pozitiv și cu spirit politic, este tot așa de reprobabil ca și reacțiunea. Căci anarhismul refuză organizația, această divinitate a omului politic. Bazîndu-se numai pe efortul individual și pe o viziune anistorică, oscilând de la optimismul cel mai ridicol la pesimismul cel mai sumbru, anarhia este o floare a spiritului, fără rădăcini în lume. S-ar putea ca, la urma urmelor, convingerea anarhistă a unei fericiri terestre în afară de orice lege și formă să trădeze
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]