1,547 matches
-
frustă, lipsită de orice fel de plăceri. Apusă era epoca tihnită a cutiilor de cretă colorată. Acum trăia într-un fel de teroare a rețetarului albastru, la care lucra ca posedat, în puținele ceasuri care-i rămâneau libere între două ospețe. Dominique a citit prima oară despre el într-un ziar. Într-o dimineață. Alioșa fugărea cu lingurița o bucățică de brânză scăpată în borcanul cu iaurt. Pe paginea a șaptea a gazetei Domi nique găsise o fotografie cu un vas
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de grâu de la marginea taberei, culeseră maci roșii pe care îi aninară în părul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
banda de fabricație. Mesenii se așezaseră, intercalați, absolvenți cu invitați, cadre didactice cu rude, amici, cunoscuți și necunoscuți. O regulă, doar, se respectase: anume, de o parte a meselor erau numai bărbați, pe când, de cealaltă parte, numai femei. Și, În vreme ce ospățul porni, Încet-Încet, așa, ca o miroznă de ciuleandră, lichidul din păhăruțe, pahare și căni se Întâlnea, dincolo de lumea de dinafară, introducându-se, Încet-Încet, și În acțiune, și, Înfierbântând atmosfera. Antreurile, fripturile, frigăruile, mititeii, care la tavă, care la cuptor, ori
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
va mai fi rămas, pe-acolo, din dulcea amintire a zecilor de minute, care au fost Încrustate, adânc și definitiv, În istoria acelui loc și moment, devenite, de atunci Încoace, pentru ei, doi, dintr-un anume punct de vedere, sfinte. Ospățul de adio Atâta mașinăret, ca acum, nu a fost, niciodată, adunat, la poarta Bulailor; la poarta medicului Bulin Bulai și a profesoarei de chimie Bulina Bulai. Era o zi, mare, ziua de azi. O zi, cum nu mai fusese nici una
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
asupra momentelor, care le-au precedat, pe cele ale Începutului lunii de miere. Că, mi se par, mai dulci, astea, ba, chiar, al dracului de dulci! Cu ceva timp Înainte de nuntă, Bulaii bătrâni au ieșit la pensie. Se apropia data ospățului de adio, de la restaurantul din vârful muntelui, de unde mai era doar o azvârlitură de băț, până-n cer. Atunci, s-a cristalizat o idee: anume, ca, Bulaiipărinți să treacă avuțiile pe care le agonisiseră, pe numele Bulaiului -junior, acela să vândă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prin oale, de scula În picioare toată casa. Diavolul Îi fierbea stomacul la un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Veți dormi și mânca pe săturatelea“. Soldățelul tușește În pumni, face „hm“, după care continuă: „Cu șapte pâini și câțiva peștișori, prietenul vostru Iisus a săturat patru mii de oameni, ba a adunat și șapte coșuri de firimituri la sfârșitul ospățului. Desigur că acestea sunt doar simple povești, În care bunicii și străbunicii voștri au crezut. Noi ne-am lepădat de ele. Noi transformăm poveștile În realitate. Noi nu umblăm cu scamatorii ieftine de bâlci. Ba e albă, ba e neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
baiere la pungă și bețivii nu au niciodată. Dorințe Casă arătoasă și îmbelșugată, soție vrednică, înțeleaptă și frumoasă, copii isteți și sănătoși sunt dorințele oricărui bărbat. Conștiință Gândul înțelept și fapta bună nu pot izvorî decât dintr-o conștiință neîntinată. Ospăț Îndrăzneții, descurcăreții și nerușinații ajung întotdeauna în capul mesei la ospățul vieții. Succesul Într-o societate în care lupta care pe care este legea succesului, timizii și rușinoșii trag mâța de coadă. Lecții În economia de piață izbutesc și fac
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și îmbelșugată, soție vrednică, înțeleaptă și frumoasă, copii isteți și sănătoși sunt dorințele oricărui bărbat. Conștiință Gândul înțelept și fapta bună nu pot izvorî decât dintr-o conștiință neîntinată. Ospăț Îndrăzneții, descurcăreții și nerușinații ajung întotdeauna în capul mesei la ospățul vieții. Succesul Într-o societate în care lupta care pe care este legea succesului, timizii și rușinoșii trag mâța de coadă. Lecții În economia de piață izbutesc și fac avere cei ce și-au însușit bine lecțiile dure ale concurenței
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Și Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aș, Cu Enigel și riga Crypto. - Zi-l menestrel! Cu foc l-ai zis acum o vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunții, în cămară. * Des
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră din norii care împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pasiunea amintirilor! Am sorbit lacomi, în ciuda Împăratului Verde, dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate!
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
foarte bine aranjată. Gustul desăvârșit al acestei femei a combinat lumina australiană, lucrurile frumoase de aici și cele rafinate ale Europei creând "Casa lui Ștefi". Ne întâmpină cu voie bună, se agită prin casă, predă cu grație grijile pentru derularea ospățului celor mai tinere, dar nu oricui. Silvia este "pusă sub obroc", de când a pus piciorul în Australia. Cei din comunitatea românească nu o resping cu totul, dar o marginalizează. Nu este proastă, își dă seama că este împinsă deoparte, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fericită, nu mă doare, sunt fericită", "pe cine minți, idioato, spune una dintre vocile ei interioare, "vreau să scap de durere", "n-o să scapi până închizi ochii", "dar atunci vreau să-i închid acum", "e prea devreme, abia a început ospățul", "Doamne ajută-mă să mă liniștesc", "doar în mormânt, te-ai lăsat fraierită, batjocorită și te-ai mințit că e fericire, acum plătești pentru că nu ai știut să te aperi, dar cum poți să te aperi de cel pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații ca prăjiturile, uneori cu ură, dar întotdeauna cu luciditate, jocul acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie, după fiecare ospăț carnal face un duș fierbinte apoi unul rece ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de instinct de animal, când nu găsește mere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
coajă verde se descompun odată cu privitul ferestrelor. Lumina ronțăie visele, precum ceața omul de zăpadă. Lumina și ceața sunt cele mai carnivore stări ale cerului. Sânge negru peste cămașa de noapte, sânge alb sub fereastră, în așternuturi, rămășițe ca după ospățul păsărilor. Petru... Primul an de liceu a fost blestemat, cum blestemat a fost și cel de-al doilea. Trei corijări în fiecare vară: matematică, fizică, chimie. Noaptea, în gară, sub podul Nicolina, ziua, 5 ore în bancă, extemporal din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am pășit pe urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu ochii închiși vei desface noduri, pe când eu, cu ochii închiși, în nevederea ta, Miopule, voi pune masă aici, în fața Ușilor Împărătești și voi chema toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cei trei sfetnici șușotesc între ei.) Iară voi încetați a clămpăni câtă vreme vorbește stăpânul vostru, c-apoi știți ce vă așteaptă... Și să nu cutezați a ridica întâmpinare la ce-am hotărât! Să mi se ducă în sala de ospețe jâlțul cel negru, iară celorlalte două să li se deie foc! Astăzi poftesc să prânzesc numai eu și cu cele două fete preaiubite ale mele, Ana și Dana. Să nu mă tulbure nimeni și să nu cuteze nimeni a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fost! LIANA: Tatăl meu, Pricină-Împărat, aici de față, s-a mâniat pentru asemenea vorbă, socotind că dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa noastră. Așa că acuma, la ospățul nunții mele, la care a binevoit să vină, i-am pregătit eu, cu mâna mea, bucate în care am pus, în loc de sare, șerbet de zmeură și miere de albine, ținând minte că mai ales acestea-s pe gustul său. Rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gemut de plăcere. — E minunat. Vino și tu. Nu, nu. El a făcut semn că nu și s-a aplecat s-o sărute ușor pe buze. Asta e numai pentru tine. Mă întorc într-o jumătate de oră cu un ospăț. A mai sărutat-o o dată, apoi a plecat. Ea a stat și a lenevit. S-a înmuiat. S-a refăcut. El a lipsit mai mult de o jumătate de oră, dar lui Emmy nu i-a păsat. A avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a reveni pentru ultima oară la domnie își revede ctitoria în vara anului 1677 când, fiind domn al Munteniei, luptă în alianță cu sultanul împotriva zaporojenilor. Sosit la Cetățuia în ziua de Sâmpetru, hramul iubitei lui ctitorii, îi oferă un ospăț lui Antonie Ruset, voievodul Moldovei. Împotriva acestuia Duca lupta în ascuns să-l scoată din domnie pentru a-i lua locul. „Cei doi domni prieteni, Ruset atârnând de Duca și Duca atârnând de rudele de la Constantinopol ale lui Ruset, se
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care țin în mână o biserică cu două turle, pe al cărei perete vestic este Filoxenia indicată prin trei îngeri așezați la o masă și prin inscripția grecească, iar dedesubt înjunghierea vițelului jertfit pentru ospățul musafirilor. De jur împrejur în 12 cercuri formate din crengi sunt lucrate în relief diferite scene din Judecata de apoi și din Apocalipsă. Pe coperta a doua, într-un cadru de raze, lucrat în aceeași manieră, îl vedem pe Mântuitorul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
separată de indivizi. Tantal: rege mitologic al Frigiei sau Lidiei, osândit în Infern la foame și sete veșnică pentru vina (tradițiile diferă) de a fi dezvăluit secretele zeilor sau pentru a-și fi servit propriul fiu drept bucate la un ospăț dat zeilor. Pindar (c 522/518-c. 442 î. Hr.) se referă la el în Olimpice, I, 87 și urm. Oare marele poet mexican José Gorostiza (1901-1973) a avut în minte și acest text unamunian când și-a intitulat capodopera poetică Muerte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
săi. Dar Nizam este atunci cel care devine bănuitor În privința prieteniei care se naște Între Hasan și Malik Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi. Prima parte a festivităților este cu totul oficială, rezervată. Nizam stă așezat la dreapta lui Malik Șah. Îi Înconjoară cărturari și oameni de știință, se iscă discuții Însuflețite pe temele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pătrundă acolo, dacă fuge de toate uneltirile și le disprețuiește, Îndeosebi pe acelea care Îi divizează, dintotdeauna, pe medicii și astrologii palatului, nu Înseamnă că n-are obligații de care nu poate scăpa: să asiste, din când În când, la ospățul de vineri, să examineze cine știe ce emir bolnav, și mai ales să-i pună la dispoziție lui Malik Șah taqvim-ul, horoscopul lunar, sultanul fiind de așteptat să-l consulte, ca oricine altcineva, pentru a ști În fiecare zi ce trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]