2,327 matches
-
special cei din zonele rurale, departe de centrele urbane, percepția dominantă era încă acea de "romani"/"romios", descendenți ai Imperiului Bizantin. Istoricul Rigas Feraios i-a chemat pe "bulgari și arvaniți, armeni și romani" să se ridice sub arme împotriva otomanilor. Generalul Makrygiannis își amintește de un prieten care îl întrebase: "Ce spui, romanul e departe? Trebuie să ne culcăm cu turcii și să ne trezim cu romanii?" "Grec (Γραικός)" era cel mai nepopular dintre cele trei denumiri, însă totuși a
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
până la începutul secolului al XVIII-lea. Pe teritoriul Karabahului a existat inițial o singură putere organizatoare și consolidatoare - Catolicosatul Alban. Din secolul al XIX-lea în Caucaz a pătruns Imperiul Rus, care lupta în această regiune împotriva imperiilor musulmane ale Otomanilor și Kadjarilor din Iran. După tratatul de la Turkmanciai (1828) Rusia a ocupat Azerbaidjanul de Nord. Rusia, conform unor istorici moderni, intenționa să înființeze în Transcaucazia două state creștine, cel georgian și cel armean, și refacerea granițelor estice ale Armeniei Mari
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
celor patru valuri mari (1905-1906; 1918-1921; 1948-1950; 1988-1991), ceea ce creează o altă sursă de tensiune. Datorită războaielor ruso-turce din sec. XIX, în sudul Georgiei și în vestul Azerbaidjanului s-au refugiat mase mari de creștini care încercau să scape pârjolului otoman. Aceasta a contribuit la problema granițelor după obținerea independenței statelor Transcaucaziene în 1918. Războiul armeano-azer a început imediat după prăbușirea Imperiului Rus și a continuat cu mici pauze până la instalarea puterii sovietice în Caucaz. În 1921, puterea sovietică din RSS
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
În 1444, conform tratatului de pace de la Szeged dintre Regatul Ungariei și Imperiul Otoman sultanul a înapoiat Sеmendria lui Đurađ Branković, aliatul lui Ioan de Hunedoara. La 22 august 1444, prințul sârb a redobândit în mod pașnic orașul evacuat de otomani. După ce Ioan de Hunedoara au rupt tratatul de pace Đurađ Branković a rămas neutru. Șerbia a devenit terenul de bătaie între unguri și otomani, si mâniosul Branković l-a luat prizonier pe Ioan de Hunedoara după înfrângerea acestuia în cea
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
de Hunedoara. La 22 august 1444, prințul sârb a redobândit în mod pașnic orașul evacuat de otomani. După ce Ioan de Hunedoara au rupt tratatul de pace Đurađ Branković a rămas neutru. Șerbia a devenit terenul de bătaie între unguri și otomani, si mâniosul Branković l-a luat prizonier pe Ioan de Hunedoara după înfrângerea acestuia în cea de-a doua bătălie de la Kosovo din 1448. Ioan de Hunedoara a fost întemnițat în fortăreața Semendria pentru o scurtă perioadă de timp. În
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
fost întemnițat în fortăreața Semendria pentru o scurtă perioadă de timp. În 1454 sultanul Mahomed al II-lea a asediat Semendria și a devastat Șerbia. Orașul a fost re-eliberat de către Ioan de Hunedoara. În 1459 Semendria a fost ocupat de către otomani după moartea lui Branković. Orașul a devenit fortăreața de graniță pentru otomani, jucând un rol important în războaiele turco-maghiare până în anul 1526. Datorită locației sale strategice, Semendria s-a dezvoltat treptat. Pentru o lungă perioadă de timp a fost capitala
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
1454 sultanul Mahomed al II-lea a asediat Semendria și a devastat Șerbia. Orașul a fost re-eliberat de către Ioan de Hunedoara. În 1459 Semendria a fost ocupat de către otomani după moartea lui Branković. Orașul a devenit fortăreața de graniță pentru otomani, jucând un rol important în războaiele turco-maghiare până în anul 1526. Datorită locației sale strategice, Semendria s-a dezvoltat treptat. Pentru o lungă perioadă de timp a fost capitala Sanjak of Smederevo. În toamna anului 1476 o armată aliata maghiaro-sârbă a
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
în războaiele turco-maghiare până în anul 1526. Datorită locației sale strategice, Semendria s-a dezvoltat treptat. Pentru o lungă perioadă de timp a fost capitala Sanjak of Smederevo. În toamna anului 1476 o armată aliata maghiaro-sârbă a încercat redobândirea fortăreței de la otomani. Au construit o contra-fortăreață din lemn, dar după o lună de asediu sultanul Mahomed al II-lea a venit personal să îi alunge. După o luptă sângeroasă, ungurii au hotărât să se retragă. În 1494 Paul Chinezu a încercat să
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
contra-fortăreață din lemn, dar după o lună de asediu sultanul Mahomed al II-lea a venit personal să îi alunge. După o luptă sângeroasă, ungurii au hotărât să se retragă. În 1494 Paul Chinezu a încercat să captureze Semendria de la otomani dar a rămas paralizat și a murit. În 1512 Ioan Zapolya a asediat fără succes orașul. În timpul primei revolte sârbe din 1806, orașul a devenit capitala temporară a Șerbiei, precum și reședința "Praviteljstvujušči sovjet", un guvern condus de cătreDositej Obradović. Prima
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
de 1 500 de evrei, la Ierusalim. În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est, adversari (în ai hasidismului. Prima Aliyah, primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani, a început în 1882, când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel. Deși mișcarea sionistă exista deja în practică, jurnalistul austro-ungar Theodor
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
Iancu intră în Moldova și îl inscăuneaza pe vărul său Bogdan al II-lea, (tatăl lui Ștefan cel Mare). În 1448 Iancu de Hunedoara a primit titlul de Prinț (Princeps) de la Papa Nicolae al V-lea, și continuat luptele împotriva otomanilor. A fost învins în bătălia de la Kosovo (1448) din octombrie 1448 din cauza superiorității numerice a turcilor și a trădării lui Dan al II-lea, pretendent la tronul Valahiei, și a vechiului său rival Gheorghe "Branković", care i-a interceptat ajutoarele
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
perioadă otomană între anii 1571 și 1878 și o perioadă britanică între anii 1878 și 1959. În perioada otomană în insulă a fost introdus un nou element etnic, iar țăranii greci au putut deveni proprietari ai unor suprafețe de pământ. Otomanii nu au interzis ortodoxia. Treptat, arhiepiscopul Ciprului a devenit și lider al comunității etnice grecești. Au fost impuse taxe și comise abuzuri de către otomani. Pentru a scăpa de taxe, mulți ciprioți s-au convertit la Islam, însă o mare parte
Constituția Ciprului () [Corola-website/Science/312581_a_313910]
-
un nou element etnic, iar țăranii greci au putut deveni proprietari ai unor suprafețe de pământ. Otomanii nu au interzis ortodoxia. Treptat, arhiepiscopul Ciprului a devenit și lider al comunității etnice grecești. Au fost impuse taxe și comise abuzuri de către otomani. Pentru a scăpa de taxe, mulți ciprioți s-au convertit la Islam, însă o mare parte din aceștia au rămas creștini. În 1863 apare termenul de "linobambaki;" el se referea la cei care pe dinafară erau musulmani, dar în sinea
Constituția Ciprului () [Corola-website/Science/312581_a_313910]
-
creștini (datorită faptului că acei ciprioți purtau haine țesute cu in și bumbac, având două fețe, corespunzătoare celor două religii). Între 1572 și 1668 au avut loc 28 de răscoale, care au fost înăbușite. În 1670 Cipru a devenit pașalâc. Otomanii au fost înfrânți de ruși în 1877 și au semnat Pacea de la San Stefano. La data de 9 iulie 1878, în cadrul Congresului de la Berlin, s-a revizuit Pacea de la St. Stefano și s-a anunțat că Ciprul va trece sub
Constituția Ciprului () [Corola-website/Science/312581_a_313910]
-
din fața palatului a primit această veste cu urale și a început să cânte "Deșteaptă-te, române!". În zilele următoare, trimisul otoman Mehmet Ali (Ion Marinescu) a făcut o încercare de a evita ruperea relațiilor dintre cele două state, afirmând că otomanii vor recunoaște de facto independența, dar nu și de jure, pentru a evita ca și celelalte state ocupate de turci să ceară același lucru. Kogălniceanu a respins această ofertă. Declarându-se stare de război între România și Turcia, bărbații care
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
-lea, o oaste ungară condusă de regele Carol Robert de Anjou intră în Țara Românească, fiind învinsă în Bătălia de la Posada (1330) de oastea română condusă de voievodul Basarab I. În deceniile următoare, din pustiurile Asiei au năvălit înspre Europa otomanii, a căror singură lege era sabia. Ei au cotropit statele aflate în cale și au ajuns în cele din urmă până la Dunăre, sub conducerea sultanului Baiazid I (Ion Rițiu) (1389-1402). La începutul domniei sale, Mircea cel Bătrân (Sergiu Nicolaescu) a domnit
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
pentru a reveni în țară. El a fost amenințat de Mircea că va fi osândit la moarte dacă va mai călca pe teritoriul țării. Mai târziu, din hăurile Asiei s-au ivit alți năvălitori mai sălbatici și mai nemiloși decât otomanii, hoardele mongole conduse de Timur Lenk (Vasile Boghiță). Mongolii i-au învins pe turci în Bătălia de la Ankara (1402), iar Baiazid a fost luat prizonier, murind în cele din urmă în captivitate. Otomanii au devenit vasali ai lui Timur Lenk
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
năvălitori mai sălbatici și mai nemiloși decât otomanii, hoardele mongole conduse de Timur Lenk (Vasile Boghiță). Mongolii i-au învins pe turci în Bătălia de la Ankara (1402), iar Baiazid a fost luat prizonier, murind în cele din urmă în captivitate. Otomanii au devenit vasali ai lui Timur Lenk. În anii următori, Imperiul Otoman a trecut printr-o perioadă de lupte interne în care au fost implicați cei trei fii supraviețuitori ai lui Baiazid: Mehmed I (George Alexandru), Mousa și Mustafa. Mircea
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
sioniste până la proclamarea independenței Israelului în anul 1948. În anul 1913, Maimon a emigrat în Palestina (pe atunci parte a Imperiului Otoman) și a avut un rol activ în organizarea sistemului de școli religioase evreiești de acolo, fiind expulzat de otomani în perioada primului război mondial deoarece era cetățean al unui stat inamic. A plecat în Statele Unite ale Americii, unde a organizat Mișcarea Mizrachi de acolo. El a desfășurat o intensă activitate literară, publicând pamflete propagandistice în limbile idiș și ebraică
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
bisericii parohiale "Sfântul Ștefan", de rit romano-catolic, datează din 1347, însă construcția este inaugurată oficial abia în 1387. Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul. În 1619 se reface partea superioară, având forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnulețe și este înzestrat cu clopote. Nouă ani
Turnul Ștefan din Baia Mare () [Corola-website/Science/311555_a_312884]
-
au fost pregătite și organizate de la Constantinopol, capitala de atunci a Imperiului, și implementate la nivel local de către liderii din diverse districte și provincii. Fiecare birou local era responsabil pentru colectarea armenilor din aria sa administrativă, apoi soldații și jandarmii otomanii escortau convoaiele până în deșert în „” și comiteau ei înișiși asasinate, sau dădeau frâu liber violenței grupurilor de bandiți înarmați, în cea mai mare parte kurzi. Mulți criminali, grupați în ceea ce va fi cunoscut sub numele de „” au fost eliberați de către
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Revoluția din 1917. Armata otomană dorea să zdrobească Armenia și să anexeze Transcaucazia pentru a-și alipi teritoriul locuit de azeri. Guvernul german nu a susținut și nu a aprobat inițiativa aliatului său și a refuzat să-i ajute pe otomani pe acest front. În acest moment, doar o mică parte din teritoriul Armeniei ruse mai rămăsese neocupat de otomani și aceste regiuni au primit 350 000 de armeni refugiați care fugeau de genocid. Forțele otomane au întreprins o strategie de
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de azeri. Guvernul german nu a susținut și nu a aprobat inițiativa aliatului său și a refuzat să-i ajute pe otomani pe acest front. În acest moment, doar o mică parte din teritoriul Armeniei ruse mai rămăsese neocupat de otomani și aceste regiuni au primit 350 000 de armeni refugiați care fugeau de genocid. Forțele otomane au întreprins o strategie de atac pe trei fronturi, pentru a aduce căderea Armeniei. După căderea Alexandropolului, armata otomană a pătruns în valea Ararat
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
încercat să intercepteze vasele, care au scăpat când guvernul otoman a deschis Dardanelele pentru a le lăsa să treacă spre Constantinopol, deși, ca stat neutru, legislația internațională îi obliga să blocheze transporturile militare. Permițând vaselor germane să pătrundă în Dardanele, otomanii și-au confirmat legăturile cu Germania. În septembrie, misiunea navală britanică în Imperiul Otoman, stabilită în 1912 sub comanda amiralului Arthur Limpus, a fost rechemată datorită îngrijorărilor crescânde că Turcia va intra în curând în război. Contraamiralul Wilhelm Souchon din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în curând în război. Contraamiralul Wilhelm Souchon din Marina Imperială Germană a preluat comanda asupra marinei otomane. Acționând fără ordine din partea guvernului otoman, la 27 septembrie, comandantul german al fortificațiilor din Dardanele a ordonat închiderea strâmtorii, contribuind la impresia că otomanii sunt „în tabăra germană”. Prezența navală germană și succesul armatelor germane pe toate fronturile au dat facțiunii germanofile din guvernul otoman suficientă influență pentru a declara război Rusiei. La 27 octombrie, "Goeben" și "Breslau", rebotezate "Yavûz Sultân Selîm" și respectiv
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]