8,628 matches
-
peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta unității, altfel Comandantul avea să facă spume la gură, să tune și să fulgere, să te acuze de nesupunere, să te amenințe cu arestul. Nici nu apucă bine să pășească pe celălalt trotuar, că Părințelul citindu-i parcă gîndurile, după ce îl salută scurt, îl înșfăcă de braț și îl trase cu repeziciune după el în direcția intrării. — întîrzierea asta s-ar putea să ne coste scump pe toți, zise Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vrei ca pînă la Dumnezeu să te mănînce sfinții. Nu trebuie să le dai timp să se dumirească, pînă să-și dea ei seama că au fost fraieriți, tu trebuie să fi trecut și de al doilea filtru și, odată pășit înăuntru, fii sigur că într-o așa vînzoleală nimeni n-o să-ți mai poarte de grijă. Te oprești locului ca să-ți tragi sufletul, să te orientezi. — Ce spune Regizorașul? întreabă Gulie simțind că nu mai rezistă locului, că moare de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochiurile de sîrmă, își dădu seama că puțul fusese proiectat pentru o cabină mai mică. Era foarte curios la ce etaj nimerise, din cauza beznei apăsase din întîmplare pe unul din butoanele casetei de comandă. Împinse ușa cu podul palmei și păși înainte. Pe coridoare o viermuială de să-ți pierzi mințile. Mai ceva ca în stradă, și o fumăraie de-ți dădeau lacrimile. Te aștepți să-i întîlnești în carne și oase pe toți guguștiucii pe care i-ai văzut la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cîștiga și a juca pentru a nu pierde. Chiar din momentul în care cunoști pe cineva, îți dai seama dacă nu vrea să piardă sau dacă vrea să cîștige. Se vede în privirea fiecăruia. Se citește în felul în care pășește. Se simte în voce. Țelurile înalte nu ne permit să ducem o viață mediocră. Trebuie să dai totul. Trebuie să trăiești pentru a învinge. 4. Orice detaliu este important Oamenii fără țeluri își duc viața conform principiului: puțin rău n-
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
laudă trebuie să vină din inimă. Nu ezita doar pentru că ești convins că își cunoaște valoarea. Crede-mă pe cuvînt: întotdeauna îi va face plăcere să audă și cuvinte cinstite de laudă. Imită-l. Dacă te-ai decis deja să pășești, să vorbești și să te îmbraci ca el, înseamnă că ești pe drumul cel bun. Aceste trucuri te ajută să gîndești și să simți asemeni lui. Oamenii care imită stilul și felul de a vorbi al cuiva îi împrumută și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti instructajul ale cărui cuvinte, fetele și cumătra Aglaia le cunoșteau pe de rost: Atenție, ochii la mine! Pășiți fără să faceți valuri! Nu vă fie frică! N-o luați Înainte! Hai, la locurile vostre! Câte două la fiecare par din laturile volocului. Intrară În apă, lin și cu mare sfială, cu dorință de a prinde pește dar și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca pe niște pietre de care se Împiedicau pescărițele. Datorită experienței acumulate În timpul pățaniei anterioare, racii erau priviți chiorâș, cu teamă și respect, având de data aceasta și rolul de schimbător de viteză; Va nu mai alerga pe mal ci pășea prin iarba deasă cu atenție și teamă, ferinduse cu mare grijă de racii fioroși, negri verzi. La apusul soarelui, Ochenoaia făcea un semn pe care fetele, sleite de puteri, `l așteptau de multă vreme, ieșeau la mal, culegeau peștii și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de urechile groase ale mătușii sale. Aceasta, cu o mână ocupată, era terorizată de faptul că ar putea să scape copilul și, ca urmare imediată, să rămână cheală, cuvintele Ochenoaiei ocupându-i toată mintea: Fa adormito, cască ochii pe unde pășești și fii atentă să nu scăpi copchilu’ că-ți smulg tăt păru’! Acolo sus, copilul, ba se simțea expus tuturor atacurilor păsărilor cu dinți, care se repezeau vijelioase din cerul nopții, luând În Închipuirea sa cele mai ciudate forme și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu am mai văzut barbat, nu m-am bătut cu ei și i-am dovedit! Și privind satul care dădea semne că se trezește spuse: Muța-mamii, de-acu suntem acasă și nu-mi mai este frică de nimica! Copilul care pășea repede și mărunțel, pentru a fi În rând cu bunica sa, se bucură de schimbare, se scutură și se șterse la ochișori pentru a rupe ața care-l trăgea către meleagurile stăpânite de bătrânul și bunul moș Ene și urmări
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar că mărgelele roșii aveau unele inserții de vinețiu și Napoleon, cocoșul imens și porumbac al bunicilor, botezat astfel tot de către Victor cel iubitor de istorie. Aneta a ieșit zgribulită pe colțul prispei și a strigat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
văzute în munți. Nici urmă de înaltă vibrație artistică, de înaltă plasticitate, de univers mirific etc. în cartea sa. În locul splendorilor literare promise, întâlnim doar versificări simpliste și reprezentări naive ale frumuseții naturii: „Din lumea codrilor de brad / Cu basme-mpodobită, / Pășeam cu sufletul curat / În universul crestelor de argint, / Pe o cărare însorită. // Urcând pe culmile de piatră, / Cu stânci abrupte și bizare, / Mă apropiam de Duhul Sfânt, / Ce cobora din ceruri pe pământ, / Pe coama razelor solare. /... / Ajuns trudit pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sorescu cochetează cu poezia; pentru ea scrierea versurilor pare să fie o îndeletnicire ușoară, ca încercarea unor rochii în fața oglinzii. „Ieri am rupt un ghiocel / Dintr-o margine de cer.“ (Poezie populară) „Calc pe-o idee, urc spre stele.“ (Joc) „Pășesc ca un voievod / Prin pădurea ochilor tăi.“ (Pădurea ochilor) „Beau în fiecare noapte / Câte o stea / Și-mi înnod aripile / Cu gânduri.“ (De plictiseală) „Ating cu pleoapele mele / Sticla liniștii.“ (Împăcare) „Stau la fereastra neliniștii / Și încep să toc în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
era cu siguranță avansarea sa. Nu simțea nici teamă, nici curiozitate, dar neliniștit era. Împlinea 55 de ani și la vîrsta asta era greu să te apuci de altă muncă, de altă meserie. Relu nu era însă un panicard și pășea hotărît pe un coridor îngust, neaerisit și nevăruit de cînd lumea s-a făcut lume. Era cam la fel ca și la Consiliul Județean Iași, doar că era mai puțin circulat. Șeful nu prea era vizibil salariaților, dar era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
împrăștiat-o peste sat, apa a dus-o pe Apa Sîmbetei. Deștept om Datcu ăsta! Păcat că-i cleptoman. Șmanglitorul Oboseala acumulată de Ilarion Jianu lăsase semne vizibile pe față, în ochi și în modul de reacție lentă, parcă studiată. Pășea spre casă și era absent la peisajul urban, la trecători și la toate cele oferite de scena deschisă, care este strada. Deși nu mîncase de zece ore, Ilarion nu simțea foamea, chiar dacă în urmă cu cinci ore începuse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil care crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Plângea. Bărbia căzută topor deasupra unui braț de vreascuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
identitatea mea ca stare civilă; despre alt fel de identitate: într-o fracție cu multe zerouri la numitor, 1 și-a divizat absența în nelocuirile altora. Dragilor, o necunoscută redusă la absurd este mai mult decât o decimare a nimicului. Pășiți, rogu-vă, pășiți în cele patru puncte cardinale ale singurătății! Nu vă temeți! Ce importanță are sensul prăbușirii, când dincolo de marginea șotronului singurătatea se multiplică pentru fiecare intenție de șapte ori câte șapte? Pășiți! Sigur, domniile voastre vor reuși să despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stare civilă; despre alt fel de identitate: într-o fracție cu multe zerouri la numitor, 1 și-a divizat absența în nelocuirile altora. Dragilor, o necunoscută redusă la absurd este mai mult decât o decimare a nimicului. Pășiți, rogu-vă, pășiți în cele patru puncte cardinale ale singurătății! Nu vă temeți! Ce importanță are sensul prăbușirii, când dincolo de marginea șotronului singurătatea se multiplică pentru fiecare intenție de șapte ori câte șapte? Pășiți! Sigur, domniile voastre vor reuși să despartă neghina de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mult decât o decimare a nimicului. Pășiți, rogu-vă, pășiți în cele patru puncte cardinale ale singurătății! Nu vă temeți! Ce importanță are sensul prăbușirii, când dincolo de marginea șotronului singurătatea se multiplică pentru fiecare intenție de șapte ori câte șapte? Pășiți! Sigur, domniile voastre vor reuși să despartă neghina de grâu, eu, unul, nici măcar să aprind ogorul nu am fost în stare. Focul inimii a modelat stalactite în barba lui Dumnezeu și... atât, chiar dacă 33 de ani am încercat continuu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a exprimat în mod selectiv dragostea. Dumnezeu a deschis porțile cerului o singură dată. 2. (A)casă este locul care te încape cu tot cu vise. Sub ruinele mănăstirii, somnul era precum mersul pe ape. Copăcel, puiule, copăcel! Cine pe cine pășește? Poartă în casă, rostogolește-te, norocel, rostogolește-te! Destinul, șase fețe, pe fiecare față, încrustată, iluzia. Hai, întoarce-te cu burta la soare, norocel! Blestemul de ieri purta o batistă legată la ochi; blestemul de astăzi atârnă de cumpăna fântânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neglijent peste un certificat A5. Era încă tânăr. 33 de ani, după unii, floarea vârstei: omul bine copt, omul bine împlinit, omul bine înrădăcinat. De-acum să-l vezi cum se rumene, cum se înalță, cum coboară. Copăcel, puiule, copăcel! Pășește peste cochiliile melcilor, peste morminte! Viața este un fel de a vegeta dincolo de fereastră; ești sâmbure într-un măr numără-ți frunzele; ești miez într-o nucă fă umbră în grădina bunicilor; ești nisip într-o burtă de mare sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fă umbră în grădina bunicilor; ești nisip într-o burtă de mare sparge timpul de stânci. Pecingine peste trupuri cufundate în apa botezului, viața. Copăcel! Între un cimitir ce știe să legene și unul ce știe să numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a crescut un lăstar în palma dreaptă, semn că trebuie să urci. Nu te teme, împletește-ți sângele funie și înalță-te! Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în grădina bunicilor; ești nisip într-o burtă de mare sparge timpul de stânci. Pecingine peste trupuri cufundate în apa botezului, viața. Copăcel! Între un cimitir ce știe să legene și unul ce știe să numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a crescut un lăstar în palma dreaptă, semn că trebuie să urci. Nu te teme, împletește-ți sângele funie și înalță-te! Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu te teme, împletește-ți sângele funie și înalță-te! Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai de o șchioapă, modelai îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe măsura înălțărilor. Focul de sub icoană, scară spre cer. Așa simțea, așa îi venea să strige. Agonia stafidea trupul, dorul decupa chenare de fotografii, sufletul ca niște ferestre sparte se deschidea spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cel viu s-ar fi descompus în fotografie. Dumnezeu nici în apocalipsă nu pozează a moș ursuz, cu tablele legii legate de gât. Bătrânul, umbra proiectată a cerului, nu-l trăgea de mânecă, nu-l dojenea, nu-i vindea iluzii, pășea mereu cuminte, în urmă, la o lungime de așteptare. Când își simțea conturul rupt de tălpile cizmelor, înțelegea că l-a supărat pe cel coborât de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie orizontală, cel mult destrămată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani, ispita are trup de cal, picioare de iepure, dinți de lup, urechi de vulpe, ochi de om. Bătrânul pășea la jumătate de umbră înapoia lui, răsucindu-i fiecare urmă de cizmă în sens opus, amăgindu-se: " Sigur, copilul meu fuge de păcat, e mai iute la pas ca mine, dar uite cum se îndepărtează de cele rele!" Totuși vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]