3,151 matches
-
predominant păgîn sînt reperabile și în producția sa creștină, încît distincția între cele două categorii pare în esență nejustificată. Este însă utilă pentru o analiză globală, deși scurtă din necesități de spațiu, a producției poetice a lui Draconțiu. a) Poeziile păgîne ale lui Draconțiu A ajuns pînă la noi o culegere de zece poeme de dimensiuni diferite, unele cu caracter ocazional, cum sînt epitalamurile, suasoriae, versuri în cinstea maestrului Felicianus, sau chiar poeme epice de dimensiuni reduse (cele denumite în literatura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale lui Draconțiu A ajuns pînă la noi o culegere de zece poeme de dimensiuni diferite, unele cu caracter ocazional, cum sînt epitalamurile, suasoriae, versuri în cinstea maestrului Felicianus, sau chiar poeme epice de dimensiuni reduse (cele denumite în literatura păgînă epilli), în general cu subiect mitologic: Hylas (Hylas), Răpirea Elenei (De raptu Helenae), Medeea (Medea). Această culegere nu are un titlu de a cărui autenticitate să fim siguri: de obicei, este intitulată Poezii romane (Romulea), dar, în realitate, acest titlu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aceste poeme sînt interesante (chiar dacă nu e sigur că au fost scrise de Draconțiu) deoarece ne ajută să cunoaștem mediul literar african, în care practicarea credinței creștine nu era resimțită ca un lucru nepotrivit cu divertismentul poetic centrat pe motive păgîne și mitologice tradiționale. b) Poemele creștine Ne-am referit deja la situația istorică și la motivațiile ce au dus la scrierea acestor poeme creștine. Cîntecul de reparație (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „reparația” de care vorbește poetul este aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul îi propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa, pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgînă și ia ca model pentru cîntul său Tristele (Tristia) lui Ovidiu, dar și Scriptura, în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit despre „un Psalm romanizat și, mai ales, actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor lui Dumnezeu (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
firește, prin ritmul Psalmului, de aceea Laudele lui Dumnezeu se dovedesc, în esență, o operă cu caracter compozit, avînd formă atît de epopee, cît și de imn. în afară de sursele creștine, Draconțiu, poet și retor, s-a inspirat și din poezia păgînă și, desigur, din principalii reprezentanți ai acesteia, precum Vergiliu, Ovidiu și Lucan; totodată, a utilizat culegeri de exempla, adică de exemple istorice cu caracter moral folosite ca ilustrări ale virtuților și ale viciilor. în ce privește scriitorii creștini, se pare că terminologia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Iona). Mai lung e primul poem (167 de hexametri), în timp ce al doilea numără doar 105 și descrie cu precădere furtuna și naufragiul în care a fost implicat Iona. Autorul, un versificator capabil de performanțe retorice notabile, cunoaște bine și literatura păgînă, mai ales pe aceea care descrie Marea Moartă și caracteristicile ei extraordinare, efect al ploii de foc trimise de Dumnezeu. S-a spus despre aceste poeme că ar proveni din cercurile culturale frecventate de Ciprian din Gallia (p. 000). Bibliografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imediate peste tot. Barbarii au cucerit Gallia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele mai elevate, și cel invadator de origine germanică (conflicte cînd deschise, cînd latente), cultura latină (atît păgînă, cît și creștină) a putut supraviețui și s-a menținut la un bun nivel artistic. De aceea se poate spune că, în secolul al V-lea, Gallia este regiunea Imperiului Roman de Apus unde s-a păstrat cel mai bine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a celorlalți. Romanii sînt superiori barbarilor pentru că sînt adepții credinței creștine, dar, pe plan etic, comportamentul lor e mult inferior. Atitudinea e nouă, dacă ne gîndim că în urmă cu doar treizeci de ani Orosius scria Istoria sa intitulînd-o Contra păgînilor. De aceea, romanii nu trebuie să caute cauza nenorocirilor lor în lipsa de interes a lui Dumnezeu, ci în degradarea lor morală. Această teză, pe care Salvian o susținea adesea cu argumentele ascetului, a părut interesantă, după cum am arătat mai sus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
clar modelele clasice, dar cunoaște și operele poeților creștini, ca Iuvencus, Prudentius și Paulinus de Nola. Ghenadie crede că scriitorul e plin de bune intenții, dar nu e neapărat un poet creștin, pentru că se apleacă mai ales spre studiul literaturii păgîne și nu stăpînește suficient temele legate de credința creștină. Și Fontaine crede că acest poem, opera unui retor care nu are încă deprinderea de a scrie versuri, este adesea greoi și obscur; structura operei nu e omogenă, ci e constituită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încheiată în 518. Dacă procedăm la o examinare globală a literaturii creștine din lumea antică, Boetius ne apare în aceeași lumină în care am văzut că se conturează și figurile lui Synesius și Nonnos în spațiul grecesc. Personalități de formație păgînă, însă fără îndoială creștini, cel puțin dintr-un anumit moment al vieții lor, ei au legătură cu gîndirea, problematica și religia creștină, tocmai pentru că producția lor literară este în mod fundamental creștină, chiar dacă amprenta formației lor păgîne a fost mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Personalități de formație păgînă, însă fără îndoială creștini, cel puțin dintr-un anumit moment al vieții lor, ei au legătură cu gîndirea, problematica și religia creștină, tocmai pentru că producția lor literară este în mod fundamental creștină, chiar dacă amprenta formației lor păgîne a fost mai persistentă decît în cazul altor scriitori. Prin urmare, noi nu am ezitat să-i considerăm scriitori creștini, tocmai fiindcă asta au vrut ei înșiși să fie. La fel ca Synesius, și Boetius are o producție filozofică cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
raportului dintre natură și persoană în Cristos. De aici și aparenta ciudățenie a celor două blocuri de opere, între care ar exista, s-a spus o vreme, o opoziție de fond, adică între operele creștine și operele (așa se zicea) păgîne, sau, oricum, profane și neoplatonice, ca și cum un creștin n-ar putea să scrie opere tehnice fără să fie nevoit să introducă doctrina creștină în discutarea unor probleme de matematică sau de logică; mai mult, ca și cum ar fi necesar s-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ennodius poligrafia e mai importantă decît adevărata inspirație. Varietatea preocupărilor sale, cu siguranță superficiale, e dovedită de diversitatea genurilor literare pe care le-a cultivat cu egală dezinvoltură și pricepere, ducîndu-se cu gîndul la unele figuri de autori mai degrabă păgîni decît creștini din secolele IV-V, precum Ausonius și Sydonius Apollinaris. Din acest motiv, distincțiile de care ne servim aici pentru a face puțină ordine în extrem de bogata sa producție au mai mult o valoare practică și nu respectă un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
școlile de retorică, unele dintre ele consacrate chiar unor subiecte din mitologia profană. b) Poezia Ennodius a compus și numeroase poezii. Printre ele, 151 de epigrame, dintre care unele sînt invective adresate unor persoane, iar altele sînt scrise, conform tradiției păgîne, pentru morminte, biserici, opere de artă, festivități, în cinstea unor personaje importante sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. în afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și 11 imnuri; metrica folosită este diversă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și 11 imnuri; metrica folosită este diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri, ce preia din tradiția clasică, așa cum se obișnuia, anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgînă. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi păgîno-creștine în forma sa cea mai superficială, cultură renăscută sub Teodoric și orientată mai mult spre varietatea subiectelor decît spre profunzimea motivelor: exact opusul lui Boetius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
devenind subdiacon al Bisericii din Roma, sub papa Vigilius. în această calitate, a compus un poem epic, pe care îl vom examina acum, dedicat papei, în 544, și citit în public, așa cum se obișnuia în cadrul disertațiilor, la modă în timpul imperiului păgîn, timp de patru zile consecutive în Biserica San Pietro in Vincoli, bucurîndu-se de un mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. în 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britannia, locuită încă de anglii păgîni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie poate fi criticată astăzi, deoarece papa a făcut poate prea multe concesii, a atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulînd implicit persistența anumitor obiceiuri păgîne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcopale din Britannia, locuită încă de anglii păgîni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie poate fi criticată astăzi, deoarece papa a făcut poate prea multe concesii, a atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulînd implicit persistența anumitor obiceiuri păgîne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest fapt contrastează cu duritatea cu care i-a tratat pe păgînii aflați în interiorul granițelor imperiului; față de evrei, în schimb, el s-a arătat relativ tolerant. „Caracteristica geniului său a fost aceea de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al VI-lea mai ales de religie și morală, spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa sau Italia. în cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atît a vizigoților, cît și a populațiilor păgîne existente încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întîmplat cînd regele Leovigild, arian, a trebuit să-l înfrunte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
altceva decît metoda, aproape întotdeauna arbitrară, a anticilor: în cultura latină, cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face legătura cu el, reprezentînd ultima verigă dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgîn și eruditul din Sevilia. însă, lăsînd la o parte metoda, pentru că nu-i putem cere în mod anacronic lui Isidor să folosească o metodă diferită de cea utilizată în lumea antică, această operă e prețioasă și în zilele noastre pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de adjective compuse). De la același autor ne-au mai rămas și circa 80 de epigrame, care s-au păstrat în ciclul lui Agazia (prieten și admirator al lui Pavel) în Antologia grecească. Cele mai multe au subiecte erotice, iar temele creștine și păgîne se amestecă în mod liber. Bibliografie. Cele două Ekphraseis în PG 86, pp. 2119-2264 (cu comentariul lui C. du Cange la prima); o ediție mai bună în P. Friedlander, Iohannes von Gaza, Paulus Silentiarius und Prokopios von Gaza: Kunstbeschreibungen justinianischer
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrie foarte îngrijit, iar epistolarul e plin de citate din clasici, în primul rînd din Demostene, dar și din Homer, Platon și Aristotel, și autorul însuși teoretizează, recurgînd la des folosita comparație cu albina, necesitatea de a culege din înțelepciunea păgînă ceea ce e util și poate conduce „către filozofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Iosephus, pe care o folosește ca sprijin pentru exegeză. Cea mai mare parte a scrisorilor se ocupă de exegeza biblică. Scriptura stă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Enea din Gaza (cf. p. 000 și urm.), a fost uns de Ioan de Cezareea episcop al acelei cetăți. Aici a dus o luptă neobosită contra păgînismului, cerînd în două rînduri sprijinul împăratului împotriva celor care se opuneau închiderii templelor păgîne; a doua oară, în 401, s-a dus personal la Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică și îl cunoscuse pe Pofiriu, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Daniel Stîlpnicul, adică a lui Daniel din Merata din ținutul Comagene, lîngă Samosata, mort în 493: mai întîi cenobit, l-ar fi întîlnit pe Simion la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgîn, chinuit de demoni, Daniel, îndemnat în vis de Simion, și-ar fi început viața de stîlpnic, trecînd de pe o coloană pe alta. Daniel pare să aibă strînse raporturi cu împăratul Leon și e implicat apoi în evenimentele care-i au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referiri la unele evenimente din vremea lui Iustinian, cum sînt cutremurele devastatoare, pîrjolul de la Constantinopol, răscoala Nika împotriva împăraților Iustinian și Teodora; ostilitatea poetului față de „elini” ar fi un ecou al persecuției inițiate de Iustinian contra ultimelor școli de filozofi păgîni, încă active în epoca sa. în imnurile sale se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar fi imposibil să ne întoarcem pe firul timpului, pentru că nu există la Roman nici o mențiune privitoare la problemele dogmatice (cum e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]