2,791 matches
-
din aer, strecurându-se prin porii dilatați pe sub pielea lui Noimann, unde Își depuneau ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot trupul lui Noimann se transforma Într-un imens incubator, plin de cuiburi de păianjeni, care Îi umblau prin carne și prin oase. Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
incubator, plin de cuiburi de păianjeni, care Îi umblau prin carne și prin oase. Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire de cenușă. Un gust aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care avea, În general, oroare să le dezlege, iar când Îi vedea pe alții stând cu creionul În mână, concentrați asupra pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit de doi ochi imenși, chipul triunghiular al lui Lilith. Sânii ei ca doi saci orbi se rostogoleau spre el. Picioarele sale lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
veți trece printr-o Încercare grea... Fiți atenți când traversați calea ferată... Vă paște o primejdie...” Noimann Își Închise ochii și se adânci În el. Chipul lui Lilith cobora spre el, târându-se dintr-un ungher, acoperit de fire de păianjen. Curând, firele se transformară În șine de cale ferată pe care Înainta, dintr-un alt colț, un tren. Medicul Își scutură capul, Încercând să scape de această viziune. „N-ar trebui să vă faceți prea multe griji pentru Lilith... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că, intrând În contatct cu orice corp străin, mâzga Îl dizolva. Așa se Întâmpla acum și cu Noimann. Întregul său trup și Întreaga realitate din jurul lui făceau corp comun cu această pastă lipicioasă, Înăuntrul căreia se zbătea el asemenea unui păianjen, căzut pradă propriilor sale secreții. Noimann știa foarte bine că imaginile nu dispăreau nici dacă le-ai fi dat foc. Poate că singura soluție era să arzi odată cu ele... Omul de paie Braic apela la această metodă, dar fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vărsat În suflet. Iar sufletul s-a risipit ușor ca un abur pe străzi. Acum și trupul, și sufletul Îi sunt ușoare ca un fulg. Creierul lui plutește În depărtări. Nervii săi, asemenea unor funigei, s-au agățat de ramuri. Păianjenii au țesut nenumărate fire din propriile lui gânduri. Acum, când mergi pe stradă, trebuie să le Îndepărtezi cu mîinile. Mathilda, Mathilda... Unde ești? Unde te-ai ascuns? Chipul tău strălucește pe fiecare fir de iarbă. Pe fiecare frunză de copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și În tot acest păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față: Mathilda, draga lui Mathilda, iubita lui Mathilda! Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Apoi o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la prima atingere... Pășește cu grijă ca să nu lunece peste băltoacele pe care le-a lăsat În urma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la prima atingere... Pășește cu grijă ca să nu lunece peste băltoacele pe care le-a lăsat În urma sa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții? De ce nu se află aici?” Zadarnic, zadarnic. Totul e mort, totul e stins, acoperit de pânze de păianjen, pentru totdeauna... „Lilith, Lilith? Încotro ai plecat? Umed ca un limax, mă târâsc pe străzi În căutarea ta... Lilith, Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dumitru - care mergea în față - a strigat: ― Măi Todiriță, ia treci tu în locul meu, că ești mai voinic, să pot păși și eu mai cu spor. Rafalele de vânt i-au rupt, însă, șirul vorbelor ca pe un fir de păianjen. Todiriță n-a auzit nimic din cele spuse de Dumitru. Continua să meargă îndoit de mijloc și cu capul mult plecat. Dumitru s-a întors și a repetat rugămintea. ― Ce ai spus? - a întrebat Todiriță. ― Să mă lași să merg
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din ’47 privitoare la activitățile antiamericane, HUAC. Toți cei care fac parte din AUFT au lucrat pentru un număr de filme care simpatizează cu ideologia comunistă și sunt conectați cu alte persoane subversive. Comunismul e un fel de pânză de păianjen. Un fir te conduce la cuib, alt fir la o întreagă colonie. Firele sunt nume, iar numele devin martori care numesc alte nume. Iar tu și cu Dudley îmi veți procura acele nume”. Tresele de argint ale gradului de căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ora cea mai probabilă la care iubitorul de wolverine umbla prin zonă. Dacă acele fișe mai existau... Danny răvăși întreaga arhivă, aruncând cutiile goale. Alcoolul de la prânz se evaporă din el odată cu transpirația. I se lipiră de piele pânze de păianjen și se murdări cu mucegai și fecale de șoareci. Găsi o cutie marcată cu „FI ’41-’43”, frunzări câteva fișe și descoperi cu surprindere că erau aranjate cronologic. Continuă să le sorteze, căutând perioada dintre sfârșitul primăverii și vara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
degradează timpul! Mai au și alte religii! Încă vreo 20 importante, care au la rîndul lor pînă la cîteva sute de secte și diviziuni... Una în care soarta ți-e pecetluită dacă ai călcat vreo furnică sau ai omorît vreun păianjen, una în care trebuie să ucizi ca să ajungi la mîntuire, altele care preamăresc nonacțiunea, idiferența și vidul emoțional! Ca o concluzie de lucru, credința lor provoacă o dependență bolnavă și întuneceala minții. Într-o megalomanie dezarmantă, piticaniile respingătoare cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
De Souza au dispărut, lăsându-l singur, învăluit într-un întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că lumea lui a fost suptă de larve, lăsându-l suspendat în spațiu, ca o muscă dolofană și roșie prinsă într-o plasă de păianjen. Așa i se par crengile încrucișate. Un cuib de păianjeni. Terorarea se face simțită în colțul ochilor săi și nu se poate uita imediat în jur. Numai privind fix și concentrându-se puternic poate transforma spasmele și contorsiunile acestui loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că lumea lui a fost suptă de larve, lăsându-l suspendat în spațiu, ca o muscă dolofană și roșie prinsă într-o plasă de păianjen. Așa i se par crengile încrucișate. Un cuib de păianjeni. Terorarea se face simțită în colțul ochilor săi și nu se poate uita imediat în jur. Numai privind fix și concentrându-se puternic poate transforma spasmele și contorsiunile acestui loc oribil într-o dispunere conventională a obiectelor în spațiu. Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe administratorii englezi, bine instruiți, cu uniforme și coduri de onoare, cu portretele regelui care să le confere puteri suplimentare. Așadar, nu este deloc surprinzător că Bobby uneori tresare în fața unor umbre și-i revine obsesiv visul cu pânza de păianjen sau cel în care era fugărit prin pădure. Când se simte așa, se duce s-o vadă pe Shuchi, care este cu un an mai mare ca el și lucrează la Casa Roșie. Dacă nu are clienți, se cuibărește lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcele de câmp delimitate prin pietre de râu. Ici și colo, sunt agățate semne și amulete de niște prăjini și capete de animale înfășurate în iarbă uscată ca să alunge bolile; niște șiraguri de mărgele și pungi cu ouă de păianjeni marchează poziția unei parcele într-o negociere Fo. Antropologii sunt entuziasmaț la început, apoi dezamăgiți. Ferma este complet părăsită. La fel și cealaltă la care ajung și cea care urmează. Profesorul, care aștepta să fie întâmpinat de grupul de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-se într-un vârtej amețitor spre mijloc. Are halucinații. Acolo sus pe povârniș, un bătrân se agață de peretele stâncii; poartă cizme și pălărie roșie. Vederea lui Jonathan capătă intensitatea unei lupe și-l vede pe bărbat ghemuit ca un păianjen, coborând spre el cu capul în jos. În răstimpuri, se mai oprește și se lasă pe spate ca să-și aplice o pudră albă pe mâini dintr-o pungă pe care o are la centură. Alteori, rămâne atârnat cu nonșalanță într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
peștera este decorată cu mii de amprente roșii, o boltă de mâini roșii, brusc umbrită de capetele care se apleacă asupra lui, unul care poartă șapcă roșie, bătrânul care agită cu mișcări spasmodice niște inele de os cu figuri de păianjen și îi cântă ceva la ureche. Se simte ridicat de niște mâini, apoi, încet, este dezbrăcat, simte degete străine care-i desfac nasturii, apoi îi trag pantalonii în jos. Este prea slăbit să le opună rezistență, gleznele îi sunt ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îngropăm pe tata. Pentru că nu ne permitem, nu are loc nici o ceremonie. Ne instalăm în casa cu trei camere a unchiului, într-o locuință pentru rude, de pe ulița Pewter. În dialectul local, așezarea se numește hootong. Precum o pânză de păianjen, orașul Peking e țesut din hootong-uri. Orașul Interzis e în centru, iar mii de hootong-uri alcătuiesc pânza. Ulița unchiului se află pe partea dreaptă a unei străzi din apropierea canalului orașului imperial. Canalul se întinde paralel cu zidurile înalte și servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost răpuși de dușmani. Nurhachi le-a dus înapoi tribului, ca să fie îngropate. Călugărul bate din palme și apar două femei, ale căror chipuri sunt acoperite cu nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor Shaman. Robele femeilor sunt înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri. Pălăriile le sunt acoperite cu solzi de pește făcuți din cupru. Pe cap, urechi și gât au mărgele din sâmburi de fructe, ce zornăie. Au clopoței legați de membre. De gât și mijloc le atârnă tobe de diferite mărimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]