2,887 matches
-
el și lumea înconjurătoare se micșorează până la dispariție. Deși își păstrează până la capăt însușirile - curajul, inteligența, ironia -, ele trec în planul al doilea, acoperite de o irepresibilă tristețe, de obsedantele ziduri părăginite ale clădirilor unde, tot mai des, asemenea unui păianjen, își țese, aproape abandonat de lume, pânza inutilă. Duritatea și cinismul sunt doar armura în care personajul înțelege să-și acopere fragilitatea și singurătatea structurale. Ca orice atribute exterioare, ele vor ceda - aproape până la dispariție - atunci când împrejurările devin suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
atins un punct sensibil este dovedit de brutalitatea locotenentului Degarmo, reîntâlnit în timp ce încerca să afle amănunte despre moartea soției doctorului Almore, în urma unei supradoze. Polițistul își pierde cumpătul când Marlowe dezvăluie câteva amănunte despre universul infracțional în mijlocul căruia, ca un păianjen, stă gata să intervină, cu acul și tranchilizantul, doctorul Almore: - Deci chestia e fără importanță, am spus. Și-a privit țigara. - Care chestie? - Ideea că Almore și-a omorât nevasta și că are suficientă protecție pentru a aranja lucrurile. Degarmo
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cărui mecanism se trezește prins detectivul. Nota retrospectivă a narațiunii - Marlowe istorisește povestea familiei Quest și întâmplările macabre ce-l prind într-o plasă a suspiciunii și nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e mai puțin o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
milionarului era clar: păstrarea secretelor și asigurarea liniștii. În replică, detectivului nu-i rămâne altceva de făcut decât să mai lanseze o diatribă - încă una din izbucnirile sale filozofic-moralizatoare, tot mai pline de fiere pe măsură ce îmbătrânește. Prins în pânza de păianjen a descurajării și indiferenței suicidare, el nu pierde însă nimic din acuitatea de altădată: M-am dus acasă, am făcut duș, m-am bărbierit, m-am schimbat și am început să mă simt iarăși curat. Mi-am pregătit micul dejun
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se opună sentimentului de prietenie totală care a ajuns să-l lege de Terry Lennox. Deși aparițiile sale în roman sunt episodice, Lennox se relevă drept personajul cel mai important al tragediilor în care Marlowe se vede prins, asemenea unui păianjen, în propria-i plasă. Există, de altfel, multe lucruri atipice în această carte. De regulă, anchetele lui Marlowe începeau prin vizita unui client potențial care-i încredința o misiune mai mult sau mai puțin importantă, dar care, de regulă, se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o suită de legende concepute într-o viziune personală, evitând pastișarea unor motive folclorice. Scrise cu acuratețe stilistică, într-o tonalitate adecvată subiectelor și cu o imprevizibilă fantezie, prozele sale prezintă - după cum o sugerează chiar titlurile - legenda Căii Robilor, a păianjenului, a fiului de împărat transformat în floare albastră (Domnul codrilor), a melcului leneș, pedepsit să-și poarte casa în spinare (De lene...), a florilor (Zorelele) ș.a. În 1962 a publicat, la Madrid, lucrarea de istorie contemporană Le Partage de l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286271_a_287600]
-
cronică intitulată Mersul pe nisip, precum și articolul Pentru o literatură estetică al Monicăi Lovinescu. În același număr, I. Negoițescu comentează critic o scrisoare a lui Constantin Noica din „Viața românească”. Într-un număr cvadruplu (aprilie-mai 1989), este publicată „schița dramatică” Păianjenul de aur de Matei Vișniec. Tot aici apar și cronici la două cărți tipărite la București: Căderea în lume de Constantin Țoiu și Minima moralia de Andrei Pleșu. În numărul 9-10/1989 este publicat poemul alegoric Arcadia, scris în 1950
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
Astfel să oferi ceva cuiva înseamnă să oferi ceva din tine. Stăpâna casei are grija esențială ca tot ce are legătură cu modalitatea de a primi - întâmpinare, decorație, mâncare - să fie o imagine măgulitoare despre ea însăși: o pânză de păianjen în sufragerie, o friptură arsă, o un șervet prost împăturit sunt tot atâtea motive de "dezonoare" pe care pe care ea le resimte cu o profundă suferință, pentru că aceste rateuri sunt tot atâtea atingeri directe la prestigiul ei, la imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sălbatice. Volumul conține 26 de lucrări științifice susținute la simpozionul „Neobiota din România” din aprilie 2005, aducând o contribuție valoroasă la cunoașterea speciilor din principalele grupe de organisme terestre și dulcicole. Sunt semnalate specii din rândul algelor, plantelor vasculare, crustaceelor, păianjenilor, insectelor, peștilor, păsărilor și mamiferelor. Căile principale de introducere de noi specii sunt: eliberarea, extinderea, contaminarea, „călătoria clandestină”, coridorul și introducerea spontană. Omul a transportat deliberat în decursul istoriei diferite specii utile de plante și animale domestice în regiunile pe
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andriev Sorina-Octavia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1196]
-
Rackham surprinde nuanțe pline de umor și candoare, completând cu fantezie peripețiile personajelor fantastice plăsmuite de imaginația lui J.M.Barrie. Cu siguranță, Debussy va fi inspirat de imaginea acelei zâne a lui Rackham, ce dansează pe firul unei pânze de păianjen, desfășurând un „număr” de echilibristică în armonii de clarinet și violoncel. Interesul lui Debussy manifestat față de literatura poveștilor se înscrie în contextul unui fenomen larg răspândit atât printre copii și adulți, cât și în societatea artiștilor de la sfârșitul secolului al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Frasinului (în nord-vestul bazinului hidrografic), întâlnim, uneori, și salamandra (Salamandra salamandra). Spre contactul cu silvostepa din depresiunea de contact Hârlău-Cotnari, apare și brasca brună de pământ (Pelobates fuscus). Litiera pădurilor, luminișurile, scoartă copacilor, sunt populate de numeroase nevertebrate: gosteropode, miriapode, păianjeni, pseudoscorpionide, etc. Dintre insecte, o contribuției mportantă la igiena pădurilor o au carabidele, furnica roșie (Foenica rufa) care se hrănesc cu larve, omizi și alți dăunători (V. Băcăuanu, 1880). FAUNA SILVOSTEPEI Este mai săracă, ea având mult de suferit de pe urma
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
științelor empirice. Nici încercările empiriste, consideră Bacon, nu au avut un real succes. El critică toate aceste direcții pentru ineficiență: "Căci empiricii, după exemplul furnicilor, adună doar faptele și nu se folosesc decât de experiența dobândită; raționaliștii, dimpotrivă, după exemplul păianjenilor, țes pânze după propria lor închipuire"74. Metoda pe care o propune trebuia să depășească limitările celor două tradiții. El vrea să folosească și răbdarea furnicii pentru a observa natura și a strânge informații, dar și să țeasă o "pânză
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o Însemnare și să mă refugiez În trecut” (scrisoare către Ecaterina Bagdasar); „aveți darul de a scoate pe cititor din cenușiul asfixiant, introducându-l În lumea viselor și speranțelor” (scrisoare către Cella Serghi, care-i trimisese cartea sa Pânza de păianjen). Profesorul intrase În iarna vieții și, deși publicase de curând o carte de sinteză despre personalitate și contribuise activ la organizarea celor patru volume ale tratatului de psihologie al Academiei, deși era vizitat zilnic de câțiva prieteni statornici, mai vârstnici
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
au asumat „sarcina” de a conduce poporul român. Nimic nu scapă bisturiului său: instituții devalorizate și compromise, atitudini comandate, stratagemele tergiversării, fricile și lașitățile, consensul și liniștea, minciunile și imposturile, spiritul complotistic care a devenit natură umană, puterea „plaselor de păianjen” din instituții, „țarcul colectivist”, diversiunile și intoxicările, schimbarea care nu schimbă nimic, ciupercăria partidistă, caracteristicile „cursei pentru șoareci”. Volumul debutează cu un „curs scurt de istoria PCR” („Balconul rușinii”), un portret al celui care a condus țara prin șmecherii, vizite
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
proiect care a reușit identificarea paradigmelor disciplinelor liceale și unirea lor în scopul unei mai bune performanțe intelectuale și spirituale a elevului și (de ce nu?) a profesorului." (Ioana Hălmăgean) "probleme abordate din diverse perspective" (Kinga Darida) "ca fiind pânza de păianjen de care am rămas agățat, pânză prinsă între stâlpi ai existenței" (Darian Ursoi) "un impuls spre a gândi totul mai în detaliu, mai departe de suprafață, de aparențe" (Oana Mihiț) " Cred că în acest moment, transdisciplinaritatea ar putea fi definită
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
nu numai tolerat, dar chiar căutat, cultivat de cei din jur, mai toți fiind seduși de veselia facilă a jongleriilor sale verbale. Consecințele unei astfel de atitudini se arată însă catastrofale, ajungând până la distrugerea vieții unor creduli. În Pământ și păianjeni (1969), care reia și nuvela Pădurea, publicată în 1967, G. folosește o altă optică asupra întâmplărilor narate. Materialul epic este minim, în schimb implicațiile faptelor relatate constituie preocuparea principală. S-a vorbit chiar de o manieră narativă „dislocantă”, care ignoră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
Nu se poate vorbi în cazul romanului lui G., despre o viziune personală, ci despre o inteligentă adaptare a unor întâmplări stranii pe meleaguri autohtone. SCRIERI: O viață pe o coajă de pepene, București, 1966; Pădurea, București, 1967; Pământ și păianjeni, București, 1969; Nu uita pasărea ucisă, București, 1972; Himera, București, 1982; Apoteoza, București, 1984. Repere bibliografice: H. Grămescu, „O viață pe o coajă de pepene”, LCF, 1966, 14; Ion Micu, „O viață pe o coajă de pepene”, ST, 1966, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
1982; Apoteoza, București, 1984. Repere bibliografice: H. Grămescu, „O viață pe o coajă de pepene”, LCF, 1966, 14; Ion Micu, „O viață pe o coajă de pepene”, ST, 1966, 4; Mircea Muthu, „Pădurea”, ST, 1968, 6; Dana Dumitriu, „Pământ și păianjeni”, RL, 1970, 12; Petru Poantă, „Pământ și păianjeni”, TR, 1970, 14; Mircea Iorgulescu, „Nu uita pasărea ucisă”, LCF, 1973, 15; Val Condurache, „Nu uita pasărea ucisă”, CL, 1973, 19; Popa, Dicț. lit. (1977), 245; Nicolae Ciobanu, Un romancier, RL, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
O viață pe o coajă de pepene”, LCF, 1966, 14; Ion Micu, „O viață pe o coajă de pepene”, ST, 1966, 4; Mircea Muthu, „Pădurea”, ST, 1968, 6; Dana Dumitriu, „Pământ și păianjeni”, RL, 1970, 12; Petru Poantă, „Pământ și păianjeni”, TR, 1970, 14; Mircea Iorgulescu, „Nu uita pasărea ucisă”, LCF, 1973, 15; Val Condurache, „Nu uita pasărea ucisă”, CL, 1973, 19; Popa, Dicț. lit. (1977), 245; Nicolae Ciobanu, Un romancier, RL, 1985, 26; Valentin F. Mihăescu, „Apoteoza”, LCF, 1985, 46
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
și vă străduiți să demonstrați că poetul vrea să spună că umbra pământului este conică, deoarece este cea șa unui sferoid a cărui umbră se ascuteț. (E) La rândul lor, doctorii, care prevăd că vara va aduce epidemii În funcție de Înmulțirea păianjenilor și de aspectul frunzelor de smochin, primăvara, când ele se aseamănă cu labele de la picioarele stăncuțelor 6, nu fac și ei previziuni ce vor Întâmpina opoziția celor pentru care faptele mărunte nu pot fi prevestitoare ale unor lucruri importante? Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
logica” notației disparate, vizând reconstituirea, din părți dezmembrate, a unei emoții, a unei stări, atmosfere, în ceea ce au acestea esențial. Principiul ordonator pare a fi simplitatea - vizionară, realistă ori ludică, așa cum se va spune în Definiție mincinoasă, din Memorial cu păianjeni și fructe (2002): „Simplitatea e un joc de cuburi răsturnate./ Uneori poartă numele unei ființe/ ascunsă sub schelării somnoroase - / alteori e doar accentuarea detaliilor/ pe o fotografie de epocă - / mai rar poate fi o minge/ din fâșii de pâslă/ uitată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
Emoția, din ce în ce mai difuză, se obscurizează senin, în consemnarea oarecum detașată, uneori ludică, a unor obiecte-realități disparate, interioare sau exterioare: „respirația ta liniștită, zâmbetul așternut,/ insular...// prin fereastră,/ pe patina discretă a tabloului,/ lumina cade oblic” (Nox). Poemele din Memorial cu păianjeni și fructe, organizate în două cicluri, Scrisori din salonul 30 și Ferigi și staniol, sunt probabil cele mai valoroase din literatura lui S. Miniaturi lirice în care se fixează spaima de trecerea timpului și de iminența morții, ele compun un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
Dezechilibrul, dizarmonia, „ieșirea din cadență” se confruntă cu liniștea și împăcarea: „lumânările/ se așază cuminți/ în duminica trupului”. Se caută o paradoxală primăvară în pragul morții („Inima înverzește pe un taler cu ghimpi”), un echilibru în dezechilibru, un „pact” între păianjeni și fructe, între moartea care se țese și viața care rodește continuu. În Exerciții de balistică (2003), carte postumă, au fost adunate articolele de critică din intervalul 1979-1989, apărute în „Tribuna” și „Astra”. Se oferă astfel imaginea unui critic sever
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
și găunoase (De la efort Procust la confort Sisif) devin ținta unor autentice „exerciții de balistică”. SCRIERI: Livada Röentgen, Timișoara, 1994; Ușor, deasupra lumii, Bistrița, 1999; Factorul Șarpe, postfață Mihai Dragolea, Botoșani, 2000; Nicolae Steinhardt. Comentarii literare, Iași, 2001; Memorial cu păianjeni și fructe, postfață Mihai Dragolea, Cluj-Napoca, 2002; Exerciții de balistică, îngr. Ioan Pintea și Sorin Gârjan, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: N. Steinhardt, Pledoarie pentru o literatură „nobilă și sentimentală”, I-II, Iași, 2001-2002 (în colaborare cu Ioan Pintea). Repere bibliografice: Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
mai departe prin medierea mâinilor abile. Alții scoaseră la iveală stranii instrumente de detectat microturbulența locală, care, credeau ei, și-ar fi putut ordona forțele dispersate în jurul unei perechi de mâini bune conducătoare. Astfel apăru, în semiobscuritatea cavernei, firul de păianjen cu fulg, rotitor ca o morișcă de măcinat neclintirea. Doi sau trei, mai bătrâni, incitară liliecii să-i muște, chipurile pentru a intra în comunicare directă cu spațiul vital al peșterii. Ba chiar aduseră printre ei un om tare bolovănos
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]