1,696 matches
-
Alpi. Am fost tâmpită. Oarbă. Credeam că vila cea nouă era concretizarea fericirii. Ce Încântați eram să locuim În afara orașului! De peisaj. De liniște. Serile ieșeam să măsurăm cu cât s-au mai Înălțat puieții. Apoi, când lumina Începea să pălească, ne așezam pe terasă ca să vedem cum se Întunecă dealurile. Aproape fără să vorbim, Însă ca niște prieteni. Sau așa credeam. Ca o pereche de camarazi de arme care nu mai au nevoie de cuvinte, dacă Înțelegi ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la ceafă Într-un coc mic și sobru, ca al unei pioniere din generația anterioară. Iar dacă i-ar propune să se culce cu el, aici și acum, pe canapeaua din sala de recuperare, probabil că s-ar speria, ar păli și ar roși fără oprire, dar până la urmă nu l-ar refuza. În definitiv, erau singuri cel puțin până la ora patru. I-ar putea oferi plăceri pe care, ghici, nu le cunoscuse niciodată În viață. Ar putea să scoată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
l-a cunoscut. Și totuși lumina aceasta prețioasă. Pe care ai obligația s-o Întreții cât mai mult posibil. Ca să nu Înceteze să strălucească În inima câmpiilor Înghețate, la poalele ghețarilor acoperiți de zăpezi. Să nu se ude. Să nu pălească. Să nu se stingă În vânt. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești tu aici. Până va sosi Yoezer. Nu contează cine ești și ce ești și ce ai În comun cu vânătorii de balene inexistente, tu cu ochii tăi miopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Vremurile mai bune Acolo unde vechile urme au pălit se arată o nouă țară cu toate minunile ei.* Tatălui meu Itc "I" Zăpadătc "Zăpadă" Sosirea - după o călătorie peste culmile munților Jura prin viscolul de zăpadă, cu hâțânări și hurducături, în vehiculul ăsta strâmt condus de tata, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vapoare de hârtie și le dădea drumul pe apă și poate speram ca prin poveștile astea să-l aduc pe american și pe frumoasa madame Katz, cu tot cu camioneta cu fructe, aici în sat. Dar B. se îndepărta tot mai mult, pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc prinse de pământ, le împingea chiar și mai mult înspre colina bisericii. Această consecvență care prolifera din câmpii și coline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
benzi transportoare, macarale - toate ustensilele și mașinile necesare pentru transformarea munților Jura, aflați pe cale de dispariție, în clădiri și case de locuit, pe care numai o arhitectură modernă le putea plasa pe platourile deșerte. IXtc "IX" Perdeletc "Perdele" Mama a pălit, de parcă n-ar fi avut destulă culoare și carnalitate pentru a putea să reziste într-un cadru rural, să țină piept vulgarității și tiparelor ei de exprimare. Parcă nimerise în spatele unei perdele de voal care îi făcea silueta incertă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin crângurile de măslini în loc să alerg la plajă, unde probabil că mă aștepta fata. O chema Carla Lombardi și trupul ei subțire, aproape copilăresc, însemna tot ce crezusem eu până atunci că ar fi putut fi dorință. În apropierea ei păleau toate culturile vechi pe care le tot cercetam, se decolorau în fața prezentului, singurul care mi se mai părea demn de a fi râvnit, de fapt, nu prezentul, ci prezența ei, care era un sentiment vaporos, ca o spumă, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
săptămâna. Nu mi-a răspuns la telefoane și ea nu face asta de obicei. Am crezut că are o tumoare pe creier sau ceva la fel de grav de m-a evitat. Mulțumesc, Lisa. Mi-ai fost de un real ajutor. Lynn păli. Toți așteptau ca eu să spun ceva, inclusiv Mark. Pentru prima dată, nu mă puteam gândi la nici o situație din vreun film din care să mă pot inspira. Poate că nici nu există. Există o grămadă de scene lacrimogene în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că de fapt nu înțelesese, dar că mă susținea. Le-am explicat întreaga poveste pe îndelete, totul, inclusiv despre noul meu prieten, Alfie, care putea depune mărturie personal în legătură cu actul de adulter din cafenea. —Ai urmărit-o pe Tally? Kieran pălise la auzul acestui amănunt. Nu mi-am justificat acțiunea spunându-i că mi-a venit ideea de la soția lui, care și ea se îndeletnicise cu așa ceva în ultima vreme. Totuși, îi eram loială în primul rând ei. Aceasta era regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mea. Eram eu vinovată sau erau cu toții ușurați că scăpaseră pe moment? Îmi doream să mă duc să aduc chips-urile alea. Ce ai fi vrut să-ți spun? am întrebat-o neputincioasă. Și oricum, m-ai fi crezut? Lisa păli dintr-odată. — Nu mă simt prea bine. Se uită în jos. —Sângerez, ne anunță ea sec. Ambulanța a dus-o la spitalul St George’s. Pe Kieran l-au lăsat să meargă cu ea, dar eu și Mark a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
încredere decât în cuvintele acceptate și ușor de construit la Scrabble. Lynn a întins masa pentru un ceai englezesc autentic cu prăjiturele și jumătăți de sanvișuri fără coajă. Dar când a adus o farfurie de scones calde, iar m-a pălit. Amintirile mele au fost întinate încontinuu de weekendul petrecut cu Ed. În ciuda anilor în care am băut cu Mark nenumărate cești de ceai, peste tot în Marea Britanie, experiența asta va evoca mereu o dezamăgire sordidă, din care eu am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cioclu de pe capra înaltă care băga parcă dinadins dricul în băltoace. A continuat apoi iar lanțul Duminecilor, toate, toate la fel, în casa văduvei. Laura nu mai râdea și nici mâna la gură nu o mai ducea, când surâsul ei pălit de grijă încerca să-i lumineze chipul. Degetele ei prelungi confecționau pălării pentru cucoanele cartierului. Se făcuse modistă peste noapte și, ajutată de talent, izbutea să agonisească ceea ce trebuia pentru acoperirea cheltuielilor modestei lor gospodării. Dar iată că nu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Peter Hilleă Înainte de vremea când creațiunile genialului poet Christian Morgenstern m-au încredințat cu prisosință, prin ale lui „Galgenlieder”, că niciodată nu voi cuteza să-mi tipăresc cuvântul și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care eu i-am iubit chipul, mâinile și sufletul. Lumânarea cu flacăra galbenă, tremură umbre pe mânuțele ei adorate, așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul ce-i lipsește. Sub marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu numărul de matricolă. Astfel au văzut-o ei. Eu, însă o am acum întreagă înainte-mi, și n-are nici șapte ani încă. - Ți-e dor de bunicuța? - Nu. - Da’ de tăticu? - Nici. - De mămica? Adriana tace și eu pălesc cuprins de panică. - Cum se poate „soi pocit”, între surâzându-i bolnav de iubire. Cum se poate să-ți amintești numai de mine? Nici de surioara ta nu-ți mai aduci aminte? Nici de coșulețul tău cu lăcățel?... - Du-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
planșe. Henry primi o relatare scrisă amuzantă a primei prelegeri, ținute pe 12 noiembrie la Societatea Științifică și Literară din Wolverhampton, unde fusese Însoțit de credincioasa Emma. „Când am văzut sala și am auzit că avea să fie plină, am pălit amândoi și ne-a stat inima. Când ni s-a spus că publicul avea să aprecieze fiecare glumă și spirit al unui celebru artist de la Punch, ne-am amintit că Întregul discurs nu conținea nici o glumă și ne-a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ei se Îmbrățișează, consolându-se una pe alta. Harry se duce la bucătărie, să le comunice servitorilor. Minnie izbucnește În lacrimi, acoperindu-și fața cu șorțul, Joan Anderson Își șterge și ochiul bun, și pe cel care lăcrimează cronic; Burgess pălește violent, Își drege glasul și spune, răgușit de emoție: — Vă rog să mă iertați, domnule, dar pot să vă cer o favoare? — Bineînțeles, Burgess, ce e? — Îmi dați voie să-l bărbieresc pe domnu’ James, cum ar veni, pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
devenit din nou statornic. E drept, am fost foarte tandru cu ea. Niciodată nu a încasat înjurături în locul altcuiva, atunci când voiam să înjur persoane. Nici un cuvânt urât, atunci când eram prea leneș ca să schimb banda, motiv pentru care literele începeau să pălească. Niciodată n-am dat-o cu împrumut. Și nici ea nu m-a lăsat baltă, indiferent la ce solicitări a fost supusă: schimbări de climă după zboruri pe distanțe mari. În Calcutta, unde ne-am instalat pentru mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Am făcut aluzie, fără Îndoială, la arta care constă În brûler les étapes. H. Bustos Domecq e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fum, lângă un baștan dă culoarea măslinei și plin tot mai ales cu astrahan, care chiar atunci Îi dădea lui foc la o fumigenă dă foi. Împăratu Își netezea mustața și vorbea ca adjudecătoru, da am ginit că don Wenceslao pălise dă moarte la moacă. A doua zi, nainte să mergem la Ateliere, mi-a zis secretoman că În ajun să șuetase cu don Moloch, dă la cumpania pă acțiuni Moloch & Moloch, care ținea strâns În pumnu lui toate dughenile dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fost, după cum se știe, clasicismul și veșnicia rozei. Au muncit pe brânci pene și condeie; au mișunat semnături de anvergură; s-au putut admira tratate de horticultură scrise În alexandrini, dacă nu și În decime și ovillejos; dar totul a pălit În fața oului lui Columb prezentat de Urbas, care a trimis simplu și triumfător o roză. N-a existat nici o disidență; vorbele, artificioase fiice ale omului, n-au putut ține piept rozei spontane, fiica Domnului. Cinci sute de mii de pesos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gustăm armonia nebuneștii suferințe. Să nu distrugă lumea ci, s-o lase să renască, să ne clădească deschizîndu-ne ochii asupra chinului ce-l îndurăm. Și înarmați cu lancea subtilă a durerii vom aboli moartea, eternizînd-o. Durere crîncenă fiind viața, moartea păli-va și-ntre ele graniță nu va mai fi. Infernul rece fi-va torța armei noastre. Cu ea vom porni să cucerim zeii. „-Cumva, spui adevărul”-exclamă prietenul meu. „-Nu știu cum faci dar lîngă tine toate se văd strîmb
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea anotimpuri. Simt, frunzele teilor pălind, sub pașii mei ce se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor mult mai multă putere. Ecoul iubirii nu-mi mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
jocuri care s-au bucurat de câte-o perioadă scurtă, dar cutremurătoare de popularitate, ca să nu mai menționăm faptul că au fost cauza a nenumărate certuri în familia noastră înainte să cadă în dizgrație, iar atracția exercitată de ele să pălească, pentru ca apoi să fie aruncate în întunericul din garaj, ca să trăiască alături de cărbuni, mașina de tuns iarba și șurubelnițe. M-am bucurat foarte tare să le văd. Deși am fost puțin surprinsă. Erau ca niște prieteni vechi pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fardată În straturi succesive de alb pînă dincolo de hipoderm, diferit Însă de albul aristocratic al prietenei ei, Jeanine, mireasa din povești. Maniera excepțional balansată din punct de vedere narativ În care cea din urmă Își povestește nunta putîndu-l determina să pălească chiar și pe Dinu Săraru, la conacul căruia s-a desfășurat inubliabilul eveniment, ori pe Borges, care e nevăzător. Mireasa dă la iveală un text ultrasensibil, aproape un metatext, din care izvorăște bucuria de a trăi, de a fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]