1,764 matches
-
focă (eu consum conserve de telex) și nu mă îmbrac în pielea lor (eu mă îmbrac în ziare). Totuși, focile astea sunt animale sigure? Te poți bizui pe ele? Dacă le vine ideea să nu mai fie sedentare? Dacă le pălește, ca pe oameni, vreun dor de ducă? Ideea de a da soarta - fie și a unor eschimoși - pe mâna unor viețuitoare care nu știi ce hram poartă și ce idei le joacă-n cap e singura care mă enervează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Ne-am oprit în loc, rămași fără replică. Ne-am pătruns mai toți de neașteptata sintagmă oameni străini (ciujie liudi). Hai dragii mamei, că se face seară, și apoi aici am ajuns să fim doar niște ciujie liudi. Bucuria zilelor anterioare pălise. Vorbele auzite, spuse de altfel fără rea intenție, încheiau o epocă dar și un destin. Al meu, al nostru și al atâtora asemenea nouă.
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
tău? Câte rude ai în casă și câte dulapuri? Ca să fii sănătos, cel mai bine e să bei un litru de lapte de bivoliță pe stomacul gol de dimineață, înainte să răsară soarele. Sampath simți emoția minunată care îl cuprinsese pălind. Autobuzul se hurduca pe panta dealului. Preț de o clipă, motorul se înecă și autobuzul se opri. Atunci, înainte ca șoferul să schimbe viteza și să-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dintr-un ghioc de mac. Petrecuseră nopți albe la rând, strânși la fereastră să o vadă plimbându-se fără țintă prin grădină, fiind apucată dintr-odată, după cea de-a douăzecea aniversare, de somnabulism. Tatăl ei în pijamale o privea pălind, iar mătușile tremurau în furouri. Lunile treceau fără vreun semn de îndreptare a comportamentului. Luna să făcuse mare, apoi se micșorase cât un fir de păr, apoi ajunsese din nou plină. Kulfi mergea senină pe lângă copaci, desculță, având aerul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trândăvie de la oficiul poștal. Îl strigă, parcă implorându-i frenetic ajutorul. — Domnule Singhji. Își aminti de o scrisoare pe care acesta i-o trimisese tatălui său. — Bijuteriile dumneavoastră sunt încă îngropate la loc sigur sub tufa de busuioc? Domnul Singh păli. — De unde știi amănuntele astea? Sampath o zări apoi pe doamna Chopra. — Ce mai e cu umflătura aceea de la dumneavoastră din gât, cea care se plimbă în sus și-n jos pe trahee, care șoptește amenințări și aproape că țâșnește afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spițele. O dată aranjată cât de cât, fu și ea suită în arborele de guava. Deși un pic șubredă, era suficient de mare ca să-l apere pe Sampath și patul său de ploaie și de soare. Și, în ciuda faptului că îi păliseră culorile, dungile sale galbene și verzi și țesătura striată încă îi dădeau un aer vesel. Astfel, familia îl înzestră treptat pe Sampath cu diferite comodități și cu cât erau mai complicate aranjamentele făcute pentru existența sa, cu atât era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp, băiatul Hungry Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de vanilie, pe care îl avusese la îndemână în gheretă, ca să rămână congelată pentru ca doctorul Banerjee să i-o poată coase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută-ți lucrurile afurisite. Acum! — Unde pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stăm prost dacă s-a ajuns să se cadă în genunchi în fața creației literare care nu caută, în mod premeditat, nici o rază de lumină într-o lume în care consumul de lumină fizică al așezărilor umane de pe pământ face să pălească, în nopțile senine, luna de pe ce$... " Da, da. Da, da," mormăia cititorul meu, care era un vechi prieten, cercetând rafturile, nu prea atent la spusele mele, da, da! Și își alegea de ici, de colo cîte-o carte. Da, da, te
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ED, AȘ DORI INFORMAȚII ÎN LEGĂTURĂ CU UN SUBIECT TABU PENTRU CONSILIUL CONDUCĂTORILOR DE GRUP. SLATER, CARE SE ÎNTORSESE PE JUMĂTATE, ÎȘI RĂSUCI CAPUL ȘI ÎL PRIVI PRINTRE PLEOAPELE APROPIATE. URMĂ O TĂCERE LUNGĂ ȘI LUI MARIN I SE PĂRU CĂ OMULEȚUL PĂLISE. PĂRU SĂ SE COCOȘEZE PUȚIN. DACĂ L-AȘ INFORMA PE MARELE JUDECĂTOR CĂ AI PRONUNȚAT ACEST CUVÂNT, I-AR PĂREA RĂU PENTRU TINE. MARIN NU AVU CURAJUL SĂ RĂSPUNDĂ, IAR EDMUND SLATER CONTINUĂ CU O VOCE SCĂZUTĂ: \ EU CONDUC CERCETĂRILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
treaba; examina părul, sprâncenele, obrajii, urechile, maxilarele și gura, folosind mai multe substanțe chimice și nu dădu greș. Prizonierul își schimbă înfățișarea sub ochii celor prezenți. Culoarea deschisă a părului se transformă în castaniu închis, fața i se subție și păli, iar ochii își pierdură culoarea albastră ca de oțel și deveniră căprui, exprimând teamă. STRIGĂ BRUSC O FEMEIE DIN PUBLIC. MARIN ARUNCĂ O PRIVIRE ÎNTREBĂTOARE ÎN DIRECȚIA UNUIA DIN SUBORDONAȚII LUI, CARE MÂZGĂLEA GRĂBIT CÂTEVA CUVINTE PE O TABLĂ NEAGRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
-TE ÎN GRĂDINĂ. DAVID ÎNCEPU SĂ ÎȘI ADUNE LUCRURILE, APOI SE OPRI. \ N-AȘ PUTEA SĂ RĂMÂN ȘI EU CA SĂ ASCULT? ÎNTREBĂ EL. MARIN REFUZĂ. Nu avem timp pentru un interogatoriu prea lung, așa că va trebui să fim duri. Tânărul păli ușor. Își adună cărțile și se îndreptă spre ușă, dar își încetini pașii și se întoarse: \ VIOLENȚA ESTE ABSOLUT INDISPENSABILĂ? \ NU, RĂSPUNSE MARIN. VIOLENȚA NU ESTE NICIODATĂ INDISPENSABILĂ. Atunci de ce... BĂIATUL ERA EVIDENT ZĂPĂCIT. DACĂ PRIZONIERUL, SPUSE MARIN CU HOTĂRÂRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de funcția mea. Te cred, răspunse Marele Judecător. Am încredere că vei renunța la orice alt sprijin în favoarea lui. Din acest moment, îți cer să îți consacri toată energia repurtării victoriei în războiul cu Jorgia. ERA UN ORDIN DIRECT. MARIN PĂLI, APOI SE FORȚĂ SĂ ZÂMBEASCĂ. \ CONSIDERAȚI CĂ AM OBȚINUT-O DEJA, RĂSPUNSE MARIN. ȘI UN ZÂMBET STRANIU ÎI ÎNCORDĂ FAȚA. DICTATORUL RĂMASE PE GÂNDURI. ACEASTĂ AFACERE TRASK ASCUNDE MAI MULT DECÂT PARE LA PRIMA VEDERE. REGRET CĂ NU ÎȚI POT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PRECISE, FĂRĂ ÎNSĂ SĂ LE DEA NICI UN FEL DE EXPLICAȚII. EI ERAU SOLDAȚI CU ANTRENAMENT, IAR EL, COMANDANTUL LOR SUPREM. NU ARUNCĂ NICI O PRIVIRE DIRECTĂ FIULUI SĂU CÂT TIMP LE VORBI OAMENILOR. DAR CU COADA OCHIULUI OBSERVĂ CĂ OBRAJII ACESTUIA PĂLISERĂ. SE ÎNTOARSE SPRE EL. \ Locotenent! \ Da, domnule? Da, domnule. ASCENSORUL ÎI DUSE LA ETAJUL UNDE URMA SĂ ÎNCEAPĂ, LA UNSPREZECE FIX, ÎNTRUNIREA CONSILIULUI. MARIN ÎȘI PRIVI CEASUL: MAI ERAU PATRU MINUTE ȘI JUMĂTATE. TOTUL MERGEA IMPECABIL. LA UȘA SĂLII DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cred că ea îmi oferă soluția la o problemă care mă preocupă de șapte luni, de când am descoperit că tu și Delindy trăiați împreună. Atunci, pur și simplu i-am dat ordin să se despartă de tine. ― Excelență! exclamă Marin, pălind. Era șocat. Subiectul abordat era ultimul la care s-ar fi așteptat. ― Vezi tu, David, spuse conducătorul liniștit, în viața mea există foarte multe secrete. Unul din ele ― și nu cel mai neimportant ― a fost vechea mea dorință de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Moartea lui Augustin și Învierea sa În brațele Dulcineei. Vreme de un an sau doi, au existat critici și cititori care au văzut În Efraim Nisan o promisiune ce urma să se Împlinească. Însă după un timp și aceasta a pălit, fiindcă muza lui Fima a amuțit. A Încetat să mai scrie poezie. În fiecare dimineață o mașină militară o ducea pe Yael la serviciu, la baza militară despre care Fima nu știa nici unde se afla, nici cu ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Alpi. Am fost tâmpită. Oarbă. Credeam că vila cea nouă era concretizarea fericirii. Ce Încântați eram să locuim În afara orașului! De peisaj. De liniște. Serile ieșeam să măsurăm cu cât s-au mai Înălțat puieții. Apoi, când lumina Începea să pălească, ne așezam pe terasă ca să vedem cum se Întunecă dealurile. Aproape fără să vorbim, Însă ca niște prieteni. Sau așa credeam. Ca o pereche de camarazi de arme care nu mai au nevoie de cuvinte, dacă Înțelegi ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la ceafă Într-un coc mic și sobru, ca al unei pioniere din generația anterioară. Iar dacă i-ar propune să se culce cu el, aici și acum, pe canapeaua din sala de recuperare, probabil că s-ar speria, ar păli și ar roși fără oprire, dar până la urmă nu l-ar refuza. În definitiv, erau singuri cel puțin până la ora patru. I-ar putea oferi plăceri pe care, ghici, nu le cunoscuse niciodată În viață. Ar putea să scoată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
l-a cunoscut. Și totuși lumina aceasta prețioasă. Pe care ai obligația s-o Întreții cât mai mult posibil. Ca să nu Înceteze să strălucească În inima câmpiilor Înghețate, la poalele ghețarilor acoperiți de zăpezi. Să nu se ude. Să nu pălească. Să nu se stingă În vânt. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești tu aici. Până va sosi Yoezer. Nu contează cine ești și ce ești și ce ai În comun cu vânătorii de balene inexistente, tu cu ochii tăi miopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi fost sortiți pieirii de la început. Când, de fapt, tot ce s-a întâmplat acolo a fost teribil de palpitant; a fost cea mai grozavă aventură a vieții mele. Mike a lăsat capul în piept de parcă Jina l-ar fi pălit peste țeastă. De parcă persoanele pe care le-a iubit în trecut, felul în care le-a iubit ar fi fost un dublu upercut. Jina și-a închipuit ceea ce n-a auzit niciodată - vocea ridicată a lui Mike, vorbele de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice Aberdeen, scriitoarea, și soțul ei. Acțiunea din următorul ei roman o să se petreacă pe Salmon. E o poveste despre un cuplu care coboară pe râu. Ăsta e genul de publicitate pe care l-am așteptat. Irene a simțit că pălește. Era imposibil ca Alice să se suie în barca lor. Era imposibil ca femeia aia să se apropie la mai puțin de doi metri de ea. Irene s-a uitat la Jina, care înlemnise. Din clipa în care se cunoscuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ce întîlnise pe Ada, adusese ultimele vești rele de la Leysins, Elena se simțise rău. Luau gustarea după repetiție în cerc intern, când feciorul, lăsând brusc jos o tavă, avusese numai timpul să se repeadă spre stăpână pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am prostit de tot, declarase Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de tragic, moartea Siei avea unele elemente de emoție. Evenimentul mai era și neprevăzut deoarece credeau că boala s-a sfârșit cu bine. Apoi înmormîntarea în ajun de concert era o stângăcie vrednică de Sia. Elena, turburată de acea veste, pălise cu mâini moi și reci care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise o nenorocire, nu știuse care, și rămăsese cu mâinile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dușmanului. Se întoarse spre Korita și-l întrebă: - În ce stadiu de civilizație crezi că s-ar putea afla aceste ființe? Arheologul se așeză într-un fotoliu și-i spuse, țuguindu-și buzele: - Aș dori să-ți cunosc planul. Japonezul păli la auzul detaliilor descrise de Grosvenor și nu se putu opri să-l întrebe, aparent fără legătură: - Cum se face că m-ai putut salva pe mine, dar nu și pe ceilalți? - În cazul tău am putut interveni fără întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]