6,963 matches
-
tabăra fortificată și pornise cu oamenii săi pe drumul de întoarcere, devenise limpede pentru toți că, deși pierderile suferite erau foarte grave, armata Marelui Rege încă reprezenta o putere pe care dușmanul ar fi făcut bine să nu o subaprecieze. Părăsirea taberei se produsese în ordine și în plină zi, sub privirile neputincioase ale romanilor, care văzuseră trecând șirurile de care cu o mare parte din pradă, fără să îndrăznească să miște un deget. Balamber se simțea însă, mult mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici o necesitate practică, problema raporturilor noastre prea libere și prea strânse - și atât de prețioase din cauza caracterului lor tulbure și a piedicilor sfidate). De ce-ai renunțat la excursii?... Mata nu vrei niciodată ceea ce vrei... Cuvintele ei se raportau la părăsirea programului meu carpatin, dar fraza, cu tot caracterul ei general, severitatea, maturitatea cu care a rostit ultimele cuvinte nu lăsau nici o îndoială că erau o aluzie (poate o mustrare?) la șovăielile mele față de dânsa. Începuse cu înțepături și isprăvea neliniștitor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iubito, i-a strigat locotenentul. Doamna de onoare a dat din cap și și-a apropiat încă o dată megafonul gurii de urechea bătrânelului. Cu un volum vocal demn de laudă, i-a repetat invitația de a ni se alătura în părăsirea mașinii. Și încă o dată, aparent, bătrânul s-a arătat mai mult decât receptiv la orice sugestie din lume - probabil că ar fi fost gata să coboare și să facă o baie în East River. Dar, totodată, ne dădea aceeași impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu există concurență și tocmeală În viața unui detectiv ? — Da, dar nu putem compara rivalitatea dintre cei care fac reclame pe străzile foarte circulate și detectivii care iscodesc prin străzile dosnice, nu ? La tine a coincis plecatul de acasă cu părăsirea slujbei anterioare... aici e buba! Ai fi putut să le faci pe rînd... dacă n-ar fi intervenit concurența. Ce părere ai? Te-ai opus deschiderii magazinului meu pentru că te-ai gîndit că dacă traiul ne este asigurat pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trebuit să fie consemnat. Vorbeam, întins, cu mâinile sub cap. Rex latră în curte, cine știe de ce latră, îmi spuneam. Eu îmi răsfoiesc jurnalul, o părere, de jurnal, nu unul propriu-zis, ci sporadic, câte o frântură de zi apoi o părăsire îndelungată, urmând o reluare și iar... E cea mai condamnabilă neglijență; dacă aș fi ținut un jurnal cu adevărat, eram salvat, dar mai ales timpul acela care a căzut definitiv, nu mai are cine să-l salveze. Gândurile, sentimentele, mutațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lânoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau în puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața își are felul ei de nemurire, gândeau peste înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii în urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mătase. Mi-a vorbit, cu sumedenie de amănunte, de o vastă încercare la care urma să participe unul dintre oamenii cei mai bogați din Fès. Ascultându-l, am avut impresia că depășise faza de descurajare și de lehamite care urmase părăsirii Granadei, sfâșiere ce fusese agravată de pierderea uneia, apoi a celeilalte soții. De acum făcea proiecte, trecea la provocări, avea pumnii pregătiți de luptă, ochii priveau iarăși pofticioși. Pentru acest drum călăream pe cal la fel ca el, însă femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor pripășiți prin crâșmele fără de număr ale tuturor amăgirilor. Credeam că acolo, pe prundul ultim al vieții, se mai ascund bucuriile ei adevărate. Mă cufundam în mocirlă, crezând că-i minunea celei mai curate unde... 4tc "4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un șut nenorocului și pentru că mi i-a adus în față iarăși pe cei doi orbi, pe care-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent la cele din jur, ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare, voievodale. Era ceasul în care veneau și cei doi orbi să-și soarbă berile. Din cine știe ce perverse porniri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care eu încă șovăi dacă să intru sau să mă întorc, să-mi continui căutarea obiectelor pierdute, de unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiu, un popas spre mai departe“. Acum, în această dimineață la „Colombo“, urmărind mingiuca fetișcanei, simt că pot fi acel punct visat cândva. Despre care chiar începusem să scriu o baladă cu cuvinte despre tristeți care nu mă încercaseră, despre părăsiri prin care nu trecusem, cu amintiri care nu mă bântuiau, cu blândețea unei Luminări pe care o presimțeam doar, fără să știu în ce timp se ascunde, cum voi coborî sau voi urca întru ea. Un punct spre care, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru mine, pentru neputințele mele, pentru bicisnica mea viață în atât de luminoasa multilateral dezvoltată, pentru iertarea mea de la un Dumnezeu pe care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știi că la oricare masă te așezi, celălalt din față ești tot tu, te aștepți cu paharul plin, cu sticla plină, cu sufletul plin, cu Lumea toată revărsată peste tine ca blândețea unei fulguiri nesfârșite, timp, Moarte, iubiri, iertări și părăsiri ningând peste tine și tu, în fața ta stând, ridicând paharul și ciocnind cu tine, să-ți zâmbești surâzându-ți bucuros de regăsire, în cârciuma devenită dintr-odată găoacea din care, după ce beția se va sfârși, celălalt va pleca, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aleg și comandă după același meniu aceleași băuturi, sunt serviți de același chelner. Privind-o pe Ester, privindu-mă oarecum și pe mine de undeva de pe ringul de dans, am realizat dintr-odată caraghioslâcul situației. Am simțit cum, abia atunci, părăsirea se cuibărise adânc în mine. Sunt astfel de clipe când te vezi din afară de tine și te simți solidar cu cel pe care-l vezi, ți-e milă de el și, în același timp, o silă grozavă de tine însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câțiva pași de Primăria Generală, se răsfață împuțeala mizeriei depline. Trec, trecem pe lângă ea cu pași grăbiți, zorind spre himerele unei vieți care ne alintă cu miasme fetide. Nu știu dacă-i neapărat nostalgie. Mai mult mi se pare o părăsire. Sentimentul că, inevitabil, odată cu schimbarea Bulevardului, îmi simt tot mai aproape Moartea. Vârstele se pierd în nimic, dintr-odată. Lumea nouă care începe, o simt, nu mai este a mea. Mi-e indiferentă. Vechile umilințe, înlocuite cu altele, altfel ambalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se naște și se trăiește tot mai departe de noi. Nu știu dacă-i mai plină, mai generoasă, mai pură sau mai autentică în frumusețile ei urzite. Este din ce în ce mai mult o altă viață. Noi rămânem în afara ei. Rămânem uitați în părăsirea timpului. Fără răzbunări, fără condamnări, fără incriminări. Rămânem pur și simplu ignorați, tot mai depărtați de liman. Am, ca în astfel de clipe goale, moi, sentimentul timpului care mă înghite. Mă retrag - aproape material simt aceasta - într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și cu figuri necunoscute în preajmă. Și multe alte astfel de vise. Ceea ce-mi sporește într-un fel teama este această prea ușoară părăsire. Aproape că nici nu știu: eu am renunțat la băutură sau ea a renunțat la mine. Nu-i o joacă de cuvinte. Sunt plăceri ale Lumii care, dacă nu știi să le primești cum se cuvine, dacă nu știi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știe că eu eram pregătit. A gemut și s-a zvârcolit în mine încă multă vreme, ca și cum o rană profundă nu mai voia să se lase închisă, cu oricâte leacuri aș fi oblojit-o. De parcă ar exista aievea leacuri pentru părăsirea ta în fața Lumii. Despărțirea de Ester, o simțeam întruna, era o astfel de rană. O credeam ostoită pentru ca deodată, la răstimpuri neprevăzute, să țipe iarăși, lovită din senin de cine știe ce gând pustiu sau amintire zburătăcită sau gest crezut uitat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și nu pot face abstracție de ei. Când deschid o carte, autorul rămâne la ușa copertei ei. În așteptarea mea, a cititorului care parcurge încăperea, căutând ieșirea prin ușa celeilalte coperte. Și când scriu, adeseori mă încearcă același sentiment, al părăsirii, al desprinderii de mine. Deschid cartea pe care o scriu și, cu toate giumbușlucurile textualiste, nu mă scriu pe mine sau pe altcineva. Trăiesc doar. Privesc. Cercetez. Citesc. Sau, mai ales, aștept. Ca în această dimineață când ies din Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mândrie. Țineau să-mi arate că și lor puțin le păsa de mine. În gol de fantezie, disprețul și-l aruncau spre mine odată cu leafa lunarei umilințe. Mai ales în fața lui Țandără, cu care împărțisem atâtea alte mizerii și părăsiri, nu aveam de ce să mă rușinez. — M-am prins de când te-am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer să fiu, meritai măcar două sutare de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Lume nu putea fi decât Raiul. Și nu-i vedeam nici pe doctor, nici pe popă și nici măcar pe mine nu mă închipuiam, cu toate visurile mele de izbăvire, șutați tocmai în Rai. Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aduc mere la Poarta Albă. Poate te mai prelucrează și la voi la partid“. Textul poate face și astfel de minuni. Să-ți ia și să-ți aducă, să-ți dea și să-ți risipească, să te adune din nimicnicia părăsirilor și să te lase apoi uitat, precum eu acum, în fața intrării unui gang, pe Bulevard, într-o dimineață oarecare, cu sclipirea unei lumini oarecare, cu o liniște oarecare. 33tc "33" Mă aștept acum, scriind, doar să vin dinspre „Gambrinus“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sora să Înșire toate acele minciuni În timp ce ea plîngea cu disperare, proclamîndu-și În cele patru zări dragostea nepieritoare pentru Julián. Avea să-i spună că ea Îl așteptase, de atunci, cu sufletul zdrobit și cu inima Însîngerată, topindu-se din pricina părăsirii. Asta avea să fie de-ajuns. De-ajuns pentru ca Julián să apese pe trăgaci și să-i facă fața zob În focuri de armă. De-ajuns ca să uite orice plan de nuntă și să nu mai poată nutri nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din familie, indiferent cui îi aparține vina, duce la formarea unui comportament deviant la copii. Ei au sentimentul că nu sunt doriți, că încurcă pe părinți și consideră că mai bine n-ar fi existat. De aceea se întâmplă abandonul, părăsirile de domiciliu din partea copilului, atașarea la grupuri spontane de copii care-i duc la acte antisociale cum ar fi: consumul de alcool și droguri, furturi din locuințe, instituții și de la persoanele aflate întâmplător în calea lor, prostituție și, cel mai
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
porți de intrare. Sunt mai multe tipuri de porți de intrare și ele pot fi clasificate în funcție de senzațiile pe care le resimțim la nivelul centrilor energetici: o dinamizare intensă a centrilor energetici patru și cinci determină de cele mai multe ori o părăsire a corpului fizic prin pasajele de la aceste nivele și ne predispune la un anumit tip de experiențe astrale (orientarea spre spații astrale desfășurate pe orizontală ce au porți de intrare specifice lor). o dinamizare intensă a centrilor energetici VI și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]