35,668 matches
-
ta bucătărie albastră/ Cu elefanți roșcați pe pereți, cu reclame/ De șuncă presată și vinuri de Rhin./ Mozaicul va scînci ca un cățel./ Scaunele, îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum, cînd marele oraș e îmbrăcat în kaki" (Scenă de gen IV). Baudelairismul actualizat al autorului Cîntecelor negre e reluat cu vervă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți scrisorile mele ca pe niște flori/ Și-ți amintești de cînd un puști eram.// Mărfuri se arată; și cumpărători./ Ție soarele îți clipește obosit,/ Lăsînd bani de aur prin bucătărie/ Pentru nevăzutul păr încărunțit.// Dar cine să știe, cine să știe.../ Mărul proaspăt e și preafrumos,/ Plasă de fluturi pe creanga/ Ta vlăguită clipele de prisos.// E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți florile mele
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
timp să intre, - și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
să lenevesc în așternutul perfect curat și alb, desigur. E zăpadă, iar asta sună reconfortant, chiar dacă implică și frig. Îmi iau în grabă pantalonii și puloverul gri pe care îl detest, îmi caut o căciulă la întâmplare, îmi aranjez puțin părul, mă încalț și ies. Evident, nu văd nimic plăcut în a parcurge același drum care mă conduce până la colțul străzii. Bocancii mei se simt chiar și mai rău, fiind obligați să meargă acești 50 de metri prin noroiul specific orașului
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,/ Și sare uscată pe gene, pe buze,/ Reziduuri ale unor dureri neegale, ca marea/ Trecînd dezgustător prin meduze;/ Urme de plîns ale unor ființe/ Neavînd în comun decît rar/ Disperarea/ Măsurată-n minute/ Și, sărat și
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
dacă n-ar fi fost scena uciderii Desdemonei. Scena cu pricina a transformat brusc acceptabilul în inacceptabil: biata femeie era, mai întîi, sufocată cu perna, în cel mai pur stil elisabetan, apoi lovită cu capul de tăblia patului, tîrîtă de păr prin uriașa încăpere, izbită cu picioarele, cu pumnii, și, la urmă, înjunghiată sadic de mai multe ori și în mai multe părți ale corpului ei deja maltratat pînă cînd cămașa de noapte a femeii, mîinile asasinului, halatul lui, covoarele, pernele
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
la respect, ca un copil precoce căruia nu i se dă voie să arate musafirilor cît e de deștept și cîte poezii știe ori ca o fetișcană tare frumușică pe care părinții au grijă să o poarte cu fustă lungă, păr legat în codițe și o silesc să mai facă, chiar dacă nu mai e copilandră, knixuri reverențioase celor mai vîrstnici". Ori: "Alexandru George, fără îndoială, e îndrăgostit de București, un îndrăgostit de multe ori supărat, bănuitor, mînios, dezamăgit, ca orice îndrăgostit
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
-i tinerică/ Rumenă, suavă, ca o zambilică". Un exemplu de umor involuntar, produs de caracterul vag al termenului ales în explicație și de juxtapunerea definiției și a unicului citat, apare la cuvîntul regional zăicănar: "Vietate care prinde gaițe. Zăicănar cu părul creț / Fură rața din coteț". N-aș vrea, totuși, ca aceste divagații, prin frivolitatea tonului și a selecției unor exemple, să pună sub semnul îndoielii seriozitatea și utilitatea dicționarului; ceea ce n-am citat aici - dar specialiștii cunosc prea bine - e
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
sub cap. Ligheanul ăla se umplea imediat cu sînge, mama îl arunca pe ușa deschisă afară, direct în zăpadă. Asta mi se părea că nu se mai termină. Dacă mai tîrziu nu aș fi văzut capul tatălui meu cu un păr foarte negru și bogat despărțit de vreo trei cărări încrucișate, nu mi-aș fi amintit probabil niciodată imaginea de care-ți spun, pe care se putea s-o fi și visat. Apoi, la mai mulți ani după asta, dar, iarăși
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
crîcnire... * C. îl întreabă pe A. - Și cum e libertatea asta? - Libertatea?... face A., parcă trăgînd de timp. - Da, libertatea, nu se lăsă C. atît de tînăr și de curios. - Libertatea, face A., și adăugă: este așa, o fimeie cu părul alb... (Nedatat) * "Mărturisesc că nu mi-a venit să cred; dar, citind cărțile de necromanție ale magicienilor, am descoperit că sentimentele și voința oamenilor erau singura sursă și cauza principală a tuturor lucrurilor, fie că, printr-o înclinare excesivă, vrăjitorul
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
de ușor, aproape ca un abandon; încît toată pînda pisicii fusese o exagerare ridicolă, un sadism tipic speciei. Ronțăiala aripilor, praful fin scuturîndu-se de pe ele, pătînd botul pisicii, - expresia ei de satisfacție. Țiganca beată, îngenuncheată în noroi, vara, în ploaie... Părul ei lung, negru, ud, lipit de obraji, pe umeri... Sînii ieșiți în afară lăsați din rochia de stambă colorată. Fața neagră, lucioasă, ochii ieșiți din orbite, buzele mișcîndu-i-se. Pare că spune ceva, că se roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
se îndrăgostește de Lăură, pur și simplu, sub impulsiuni safice revelate târziu. La început sunt numai sugestii, aluzii, e stăruința lui Chloé de a vorbi despre "armonia dintre noi", mărturisirea dorinței "de comuniune totală cu mine, vrea să-i mângâi părul, mâinile, gleznele". Repede însă, dând curs firii ei, Chloé renunța la ambiguitate și dă pe fata ce simte și ce vrea, în patetice, dezlănțuite mesaje epistolare presărate peste tot în camera Laurei (locuiesc în încăperi vecine la aceeasi pensiune din
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
în gospodăria bunicilor mei materni din Rm. Vîlcea, foarte burgheză, de altfel, asemenea lucruri nu difereau deloc de cele de la țară, din satul ardelean al tatălui meu. Bunica mea, sora și cumnata ei, care locuiau în curți învecinate, își strîngeau părul în basmale groase, își puneau șorțuri uriașe și trebăluiau cot la cot cu sumedenia de femei de serviciu. Se aduceau lemne pentru foc, bucătăriile deveneau un fel de forje, numărul lighenelor, oalelor și crătițelor era incomensurabil. La țară, bunica paternă
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
fost vorba despre el! Marea noastră greșeală este să judecăm cu instrumentele bunului simț o tagmă de mutanți, construită în laboratoarele nerușinării și ale lăcomiei. Nu-mi plac brucanismele, însă mă încumet la o profeție: în următorii patru ani, din părul dat cu briantină al lui Vadim nu se va clinti nici un fir (decât, eventual, prin chelire naturală!) Zecile de procese înghețate în mod suspect sub ministeriatul lui Valeriu Stoica vor trena cu aceeași grație, în indiferența bine remunerată a "inamovibililor
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
fardul acesta depus peste pielea mortificată, ce nu se mișca în timp ce vorbea febril, de astădată în limba germană... Era îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă, fiind vară. Era și mai slăbită după accident. Avea la subțiori smocuri galbene de păr lipite de sudoare, ceea ce îi dădea un aer provocător. Pe brațul stîng poartă un manșon de ghips care îi joacă pe antebraț ca o brățară foarte largă, semn că bandajul e pus de mult și că trebuie scos ori înlocuit
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
soi de boierie din teatrul românesc este pe cale de dispariție și sîntem prea puțin conștienți de asta. Trecem, trebuie să o recunoaștem, cu oarecare nepăsare pe lîngă marile noastre valori, rănindu-le, poate, sensibilitățile. Și, deodată, dispar! Tîrzii lamentațiile, lacrimile, părul smuls... Încerc să refac, într-un sfîrșit de decembrie anormal de cald (15oC!), chipul unui mare artist și al unei generații. L-am cunoscut pe Gheorghe Cozorici într-un octombrie sau noiembrie mohorît. Era 1993. Tîrgu-Mureș. Se sărbătorea "promoția de
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
a miza pur și simplu pe farmecul și pe muzicalitatea lor sau pe înțelesuri relevate prin repetiții, reluări sau chiar mici refrene, transpune din multe versuri, iar acestei îndrăzneli poezia îi răspunde cu armonii care cuceresc instantaneu: "când îți despleteai părul se făcea sâmbătă în fiecare marți/ când mă sărutai se făcea miercuri în fiecare vineri;/ numai în brațele tale era tot timpul joi" (Zilele trupului). Iulian Tănase nu rezistă tentației de a strecura în poeme umorul fin à la Cațavencu
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
chinurile facerii unei droaie de plozi. Credeam că, în ziua aceea de la Bran, aveam să mă aleg numai cu imaginea egiptencei, a țingăncușei svelte scoasă dintr-un basorelief, cu bărbia în sus, cu piciorul gol energic întins înainte și cu părul negru căzut drept peste fruntea trufașă ca al fecioarelor de dinainte de nașterea lui Cristos. Nu, însă. Asta se petrecuse dimineața. În aceeași zi, după amiază, găsisem adăpost temporar în căsuța unei familii sărace, în lipsa vreunui hotel liber, - casa scriitorilor din
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
foarte nouă. El, în nădragii dați jos, cu labele picioarelor în tîrlici, cu cureaua cazonă desfăcută atingînd rogojina. Femeia, ceva mai tînără, avea și ea niște tîrlici, de altă culoare, și rupți, cu picioarele albe, grase, ridicate în tavan, cu părul pe jumătate sur despletit, basmaua neagră cu flori roșii, atîrnîndu-i pe creștet încă, semn că o luase pe neprevăzute, sub impulsul nervos al furtunii ce se dezlănțuise cu tunete și fulgere de primăvară. Ea vorbea printre gemete, gîfîind, comunicîndu-i bărbatului
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
cum mi-am făcut cuvinte? De pildă, cuvântul întrulpi. Știi, în Nunta Zamfirei: De-ai fi văzut cum au jucat/ Copilele de împărat,/ Frumoase toate și întrulpi,/ Cu ochi șireți ca cei de vulpi,/ Cu rochii scurte până-n pulpi,/ Cu păr buclat." Cum lui Leca sensul cuvîntului fabricat de Coșbuc nu-i era clar, e lămurit astfel: "- Cum, păi nu înțelegi din frază? Întrulpi, durdulii, trupeșe, cu mijlocul încins frumos, ca niște vulpi șirete..., pentru că asta s-o știi de la Coșbuc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
stimuli extraliterari - nu este decît un mare jurnal, mare și la propriu și la figurat; o calitate literară excepțională și, ca orice mare jurnal, nu doar un jurnal. Trei "fărîme" din acest jurnal au fost publicate înainte de '90: Ocheanul întors, Părul Berenicei și A treia dimensiune. Problema care intervine, comparînd aceste trei cărți cu primul volum al jurnalului, este evidentă: din punctul de vedere al stilului, Catalogul înseamnă ceva nou, inedit, sau doar o completare într-o manieră pe care o
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
moment de personajul său, concentrîndu-se asupra funcțiilor recuperatoare, muzeistice ale demersului narativ: "Povestind recreezi oameni și întîmplări din amănunte care au ajuns pînă la noi: ar fi destul de necinstit a pretinde că Hieronim Surkont a fost înalt sau scund, cu părul brun sau blond, din moment ce nu s-au păstrat în această privință nici un fel de informații, după cum nu s-au păstrat nici datele nașterii și ale morții sale. Un singur lucru e sigur, că socotea Roma sediul lui Anticrist și că
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
1937-38, anii Marii Terori. Iată Recviemul: Recviem . Epilog II: "Din nou, ceasornicele-n pragul clipăi/ Cînd bate ceasul. Văd, aud și pipăi:// Cu toții, pîn' la capăt, au să-și poarte/ Ologul în dureri, pre cel pe moarte;// Și fata fluturîndu-și părul, ca să/ Adauge: // Pe toate v-aș striga pe nume, dar/ Pierdute-s listele și e-n zadar...// Țes pentru toți un giulgiu necuprins/ Din vorbe mici, pe care i-am surprins//Șoptindu-și-le ... îi evoc în treacăt,/ Fie și
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații sufletești în fața insondabilului. Sunt versuri bune, ce respiră o sensibilitate genuină, o sensibilitate a esențelor bulversante. Paul Daian, Mingea de păr a vieții, Editura Coresi, București, 2000, Colecția "Poeții orașului București".
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
se desfășura, și pe autorul - nu numai moral - al întregii, hidoase, întâmplări, Miron Cozma. Era, ce-i drept, un alt personaj decât cel cu care, în cincisprezece ani de nebunie fesenisto-pesedistă, ne-au obișnuit televiziunile. Protejat de claia imensă de păr, el imita postura unor martiri religioși, coborâți de pe frescele murale ale bisericilor în sala de tribunal. Bine sfătuit sau posedând un instinct de conservare cu totul ieșit din comun, Cozma părea însăși imaginea neputinței și suferinței, a unui sfânt intrat
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]