197,702 matches
-
autentică pe care o poate avea, fie ea de respingere sau de asumare. Dar ideea că cineva care invocă numele lui Dumnezeu, care-l introduce în discurs, care-l ia în considerare ca ipoteză măcar e cineva defect, mi se pare amuțitoare. În lumea de azi, după 11 septembrie, nu mai poate nimeni să spună că problema religiilor e una marginală. E o problemă care face să cadă turnuri foarte înalte, e o problemă care mișcă zeci de milioane de oameni
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
zeci de milioane de oameni, e o problemă care, în multe privințe, devine politică de stat. Deci ideea că problema asta ar fi depășită, că ar fi inactuală este un fals grosolan. Pe de altă parte, mie mi s-ar părea normal să te simți bine într-o companie care merge de la Augustin la Pascal și la oameni ai veacului, unii dintre ei oameni de știință...E cel puțin la fel de onorabil ca a fi în largul tău în compania lui D
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
accesorii inhibante. Foarte puțini sînt cei care scriu riguros, care simt nevoia s-o facă pentru că sînt apăsați de o întrebare vie. Tipul ăsta de text viu, de problematică asumată cred că e rar astăzi. Dar ceea ce iarăși mi se pare important e curajul cu care cartea asta abordează marile idolatrii ale timpului nostru. Oricît ar fi lucrul ăsta de riscant. Există o idolatrie a postmodernului. Postmodernul nu trebuie evacuat, fără nici o îndoială. Dar este și o idolatrie a postmodernului cu
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta românească, în mod cert, un fel de pol sudic
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
cu o ștampilă pe care scrie circular arca lui noe de la neolitic la coca-cola. Prima copertă reproduce și ea un desen în stil naiv, pe care însă n-am reușit să-l descifrez. Prima parte a cărții, Talmeș balmeș-ul adică, pare să fie totuși ceea ce prezentatorul ei (Dragoș Radu-Bucurenci) ne asigură că nu e de fapt, adică un fragmentarium. Autoarea nu neagă că mare parte din aceste texte au apărut în diverse reviste, am citit cîteva dintre ele în Dilema. Felul
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
deci un fel de filosofie a lumii contemporane. Cel puțin ca atitudine, Irina Nicolau e perfect sincronizată cu Occidentul. Felul în care ea scrie despre etnologie însă e oarecum derutant și îi va irita probabil pe etnologii "serioși". Metoda ei pare să fie mai puțin o metodă și mai mult o stare, iar cei care vor să învețe ceva despre această știință vor fi dezamăgiți. Autoarea urăște cărțile de tipul "cutare disciplină pe înțelesul oricui" și crede că acestea creează semidocți
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
să ia folos". Și cum fiecare e liber să ia ce-i place, eu am găsit în această carte pe lîngă o relaxare psihică extraordinară, un folos literar. Fără să scrie romane-fluviu și fără, iarăși, o metodă literară, Irina Nicolau pare să fie o extraordinară scriitoare de literatură. De altfel, ea și spune undeva în carte că preferă să se considere "scriitoare": "De vreo două decenii dă mai bine să spui că ești etnolog și mai bine încă este să pretinzi
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
bunul simț: - E bine!... E bine că rezolv și problema unei țări că a voastre, dar Îi rezolv și bietei mele prietene Josefina situația de prinți scăpătați. Că prințul, bărbatu-său, Karl- Anton e la fel cu numele lui ce pare făcut din două bețe rigide! E zgârcit, poate din nevoia că provine dintr-o ramură mai săracă; nu e chiar atât de capabil ca să fie mare comandant sau să reajungă ministru; e slugarnic cu vărul sau regele Wilhelm, ca să-i
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
na Puwak, de la începutul mandatului și de azi. Dacă în primele luni ale lui 2001 nu era săptămână în care să n-o descoperi, afișând o siguranță teatrală, pe unul sau altul dintre canalele de televiziune, astăzi d-na Puwak pare sora omului invizibil. Discursul său pompos pro-european a fost înlocuit de măciucile naționaliste ale lui Ion Rus, de șmecheria cinică a lui Cosmin Gușe, de găunoșenia duhnind a gospodărie de partid a lui Cozmâncă. Ridicarea obligativității vizelor pentru români reprezintă
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
readus România pe pagina întâi a ziarelor internaționale și în prime-time-ul emisiunilor de televiziune. Nu știu dacă putem conta la nesfârșit pe tulburele context universal, la adăpostul căruia o clasă de politicieni iresponsabili își fac de cap. E adevărat, Occidentul pare dispus acum să înghită și mâncăruri care în urmă cu o jumătate de an îi stăteau în gât. Dar același Occident va fi foarte atent să nu facă indigestie. Dacă duhoarea putreziciunii va deveni insuportabilă, cât îi vedem de cooperanți
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
artist și de opera lui, semnificațiile unei asemenea stări de fapt ar trebui căutate în altă parte. Poate chiar opera sa și în tipul lui de personalitate. în pofida faptului că recenta expoziție este insignifiantă în raport cu întregul, în vreme ce desenele însele pot părea insignifiante pe lîngă marile sale lucrări în ulei, avem acum suficient material pentru a realiza o radiografie, fie ea și sumară, a unei prezențe umane și artistice cu totul excepționale. Numai că vectorul gîndirii lui Victor Brauner, dinamica imaginației și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
conștiință și stihia non-raționalului. Dacă la primul nivel gesturile de libertate sunt nenumărate, dacă o curiozitate neostenită se manifestă simultan cu o enormă voluptate a experimentului, în planul celălalt, cel secund, artistul oferă un șir de observații fundamentale. Tot ceea ce pare un simplu capriciu al imaginației și are, la primul nivel, aparența unei incontinente vocații ludice, traduce, de fapt, o instabilitate profundă a lumii, o insuficiență gravă a morfologiei și a sintaxei acesteia, precum și permanenta stare de eroziune, de regres, de
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
ce-i dictează un șir de confesiuni nu doar antifilistine, ci și bune conducătoare de superbie: În vreme ce ei înoată în platitudini și sînt aproape muți și orbi în fața lumii, eu am idei, percep universul, stabilesc în permanență relații care ar părea năstrușnice oricărui onest burghez". Spiritul de farsă ce l-a animat de timpuriu pe G. Călinescu nu alcătuiește decît o față a complexului său de superioritate. În structura acestuia, megalomania apare mixată cu o aparență de modestie, sub forma nemulțumirii
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
înțelept în fața lui Dumnezeu", spune apostolul Pavel). O mostră edificatoare a unui asemenea demers în răspăr îl reprezintă eseul, botezat după o sugestie caragialescă, Domina bona. Întîlnim aici o tentativă de reabilitare a lui Cațavencu, deci a unui personaj ce pare o întruchipare nemîntuită a demagogiei, semidoctismului, turpitudinii, provocator chiar prin acest cumul de defecte pentru inteligența transfiguratoare a Divinului. Jonglînd cu contrariile cu o uluitoare virtuozitate, acesta ajunge la a susține... imposibilul. Prin temerarul amestec de extravaganță și sublim, de
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
ar fi fost subordonată histrionismului adulator, corespondent unei "înalte sarcini" de partid și de stat, care era obligat a-și conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
singur în prăvălie, să-i țin locul la tejghea, dacă Mița se lua cu treburile casnice, spăla, gătea... Atunci, mă simțeam foarte mândru, și nu atât de încredere, cât pentru faptul că mă socotea un fel de asociat... Dacă-mi pare rău de ceva și azi e că, o dată, i-am șterpelit vreo câteva napolitane și-o curmală al cărei gust îl simțisem întâia oară... Necunoscuții care intrau în prăvălie își închipuiau că sunt de-al familiei, vreun nepoțel mai isteț
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
al vacanței. Preferința pentru informația indirectă, mediatizată, în detrimentul observației directe (inclusiv în știință, unde rezultatele experimentelor sînt citite și interpretate de instrumente perfecționate, observația directă fiind din ce în ce mai rară) are efecte stranii asupra percepției în sine: "efectul de real suplinește, se pare, realitatea imediată". Criza marilor narațiuni în favoarea micro-narațiunilor se dovedește a fi o mai generală criză a noțiunii de dimensiune "ca discurs de măsurare a unui real oferit la toți în mod vizibil". Universul mare și microuniversul se confundă dintr-o
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
hermeneutică a cotidianului se ocupa de semnificațiile filosofice ale termenului. "Cotidianul este prin excelență locul de trecere", aflat "la intersecția unor coordonate spațiale și temporale care se întrepătrund, se implică și se modifică reciproc, în așa fel încît această realitate pare guvernată mai curînd de un soi de principiu al indeterminării spațio-temporale, în care timpul se spațializează iar spațiul însuși se temporalizează". Dar cum putem vorbi de timpul cotidian? Evident, situîndu-l la o altă intersecție: "la intersecția mai multor temporalități, unele
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
7). în dicționarul academic se găsesc și exemple mai vechi - de exemplu pedagoaga, la Galaction (DLR, Tomul VIII, Litera P). Se poate aminti aici - datorită asemănării de formă - și femininul adjectivului analog: acesta ar fi, conform normelor, analoagă; mi se pare că există totuși o tendință cultă de a-i prefera forma fără alternanță, analogă. La vocativele în -e care conțin alternanțe (Ion/Ioane), aspectul popular e cu atât mai puternic cu cât este marcată stilistic chiar desinența de vocativ. Am
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
propus și săptămâna trecută să las deoparte pesimismul, obsesiile catastrofice, umoarea neagră și să intru în rândul oamenilor. De la o vreme, mi-am dat seama că vorbesc ca proasta-n târg, ridicând tonul și gesticulând energic, pe când cei din jur par să fi deprins mersul pe vârfuri și vorbitul prin pâslă. într-adevăr: răsfoiesc presa, mă uit la televizor și o tăcere mormântală s-a așternut pretutindeni. Punch-iștii de altădată au coborât garda, scrimerii polemicii s-au retras prin vestiare iar
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
insuficiente. Oameni de cultură, oficialități, celebrități se plimbă încolo și-ncoace prin foaierul micuț al Teatrului Metaxourghio. Aici l-am întîlnit (și ce întîlnire!) pe Michael Cacoyannis, regizorul tulburătorului film Zorba grecul. Avea ochii plini de lacrimi. Mi s-a părut că am ajuns puțin mai aproape de cel ce a fost Antonny Quinn, de nebunia lui Zorba, de aventurile lui pasionale, de cruzime și generozitate. Cîte ceva din toate astea găsesc peste tot, în viermuiala continuă din Atena. Lola Blau și
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
un țesut de nedesfăcut. Înștiințat că va fi judecat, eroul angajează după pertractări sinuoase un avocat, primește convocarea în fața unui tribunal, care însă nu e cel știut, oficial, ci revendică pentru desfășurare întruniri semiclandestine în subterane. Fără ca vina sa, ce pare gravă, să fie definită, el e dator, ca să se poată apăra, să-și bată capul singur pentru a stabili ce i se impută. Evenimentele se precipită, tonul narațiunii reflectă accentuarea dramatismului, cercul se strînge implacabil. În derularea epică frontiera nu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
persiflatoare în cheia absurdului, în bună măsură atașată discursului suprarealist, dovedește, la rîndul ei, că nici o temă și nici o modalitate poetică nu dispar, ci doar se transformă, evoluează odată cu evoluția contextului istoric. Aliajul dintre conștiința civilă și absurd ni se pare unul menit a o revigora pe cea dintîi și a-i acorda celui de-al doilea un alibi umanist. Augustin Pop, Telejurnalul de la Cluj, Ed. Paralela 45, Cluj, 2000, 146 pag., preț 100.000 lei.
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
ștacheta valorii sus. Și reușește. Textul lui Schnitzler ar putea, în destule momente, să devină vulgar, într-un fel ieftin sau chiar comercial. Eroticul și sexualitatea sînt temele celor zece întîlniri. Zece dialoguri construite de autor într-o lume ce pare să se scufunde în Viena sfîrșitului de secol XIX. Este, de fapt, o succesiune de relații amoroase. Un soi de minciună, de promiscuitate este transmisă mereu viitorului cuplu care se formează uluitor de repede. Pentru o clipă sau pentru eternitate
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru, Alexandru Repan - de actori poate mai puțin lucrați și speculați - Valeriu Preda - sau de aceia care promiteau iar acum devin certitudini probând profesionalismul în roluri dificile: Ada Navrot, Cerasela Iosifescu, Alexandru Jitea, Ilinca Goia. Mi se pare că se desprind ușor din schema rigorii Dragoș Bucur, printr-o exteriorizare neacoperită, și studenta Ioana Calotă, prin îngroșări patetice. Totuși, nu se întîmplă deseori într-un spectacol ca interpretările să fie atît de apropiate ca valoare. Fiecare actor poartă
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]