1,786 matches
-
Corneille îl traduce prin "bunătate". Numeroși comentatori au dat termenului o accepțiune morală făcând din el un sinonom al virtuții. Corneille se ridică împotriva unei asemenea interpretări căci, în piesele antice sau moderne, există multe personaje "rele, sau vicioase, sau pătate de vreo slăbiciune care se potrivește prost cu virtutea". După părerea lui Corneille, Aristotel denumește prin asta, "un caracter strălucit și înălțat printr-o obișnuință virtuoasă, sau criminală, după cum este ea specifică și potrivită cu persoana pe care o introducem
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fie demn de a intra într-o tragedie. Trebuie, vom vedea, ca o anume distanță să o despartă de spectatori. Trebuie, de asemenea, ca diferiții protagoniști să fie legați prin relații de alianță și ca eroul să fie oarecum pătat de o oarecare posibilitate de a face greșeli. 7.3. Un personaj îndepărtat de umanitatea medie Distanța necesară între personaj și spectator este instaurată, în tragedia clasică la fel ca în Antichitate, prin rangul personajelor și prin îndepărtarea în timp
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Discurs despre poezia dramatică, capitolul XV, "Despre Antracte") Dacă teoreticienii dramei păstrează unitatea de acțiune, ei condamnă în schimb unitățile de loc și de timp, ca o constrângere inutilă care nu poate decât să întrerupă desfășurarea acțiunii sau să o păteze de neverosimil. Louis-Sébastien Mercier citează libertatea temporală pe care și-o arogă Shakespeare. "Shakespeare, scrie el în Noul Examen al tragediei, ne spune într-un mod foarte convingător, că poetul este suveran în modificarea după voie a acțiunii care trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al lui Antioh, ducându-și, în Rodogune, cupa la buze. "Somnambula Macbeth înaintează în tăcere (act V, scena 1), și cu ochii închiși, pe scenă, imitând acțiunea unui personaj care-și spală mâinile, ca și cum ale sale ar fi fost încă pătate de sângele regelui său pe care îl spintecase acum mai bine de douăzeci de ani. Nu cunosc nimic mai patetic în cuvinte decât tăcerea mâinilor acestei femei. Ce imagine a remușcării! Au fost foarte admirate, și pe drept cuvânt, un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și cu mine. Ne facem griji pentru tine. Spune-i că-mi pare rău. Spune-i tu. I-am dat o portiță de ieșire, zise Nieve repede. L-am părăsit, Darcey. E pentru binele lui. —Ba nu e. — Și-ar păta numele dacă ar rămâne cu mine. Nu contează dacă am avut sau nu de-a face cu dezastrul de la Ennco. Când ești bănuit, rămâi întotdeauna suspect. I-ar fi mai bine fără mine. El nu gândește așa. Nieve râse răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era o zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră și un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăștiate pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie să aștepte măcar până la desert au râs cu toții priveau către cer cu o oarecare teamă era o zi obișnuită nu avea nimic special în afara unor catrene dar nostradamus conform ultimelor concluzii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
aproape opaci de atâtea urme de grăsime de la degete, ochii lui cenușii erau nervoși și priveau lunecos În podea de parcă el s-ar fi așteptat ca În orice moment să se trezească Întins pe jos. Printre dinții atât de rău pătați de tutun că păreau două gărdulețe din lemn se strecura fumul de la țigară. — N-ai dat de vreun bucluc, nu? Mutra lui Neumann adoptă o expresie flegmatică: — Datorez niște mălai unora, atâta tot. — Cât? — Două sutare. — Aha, și te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
amintit de dezordinea din apartamentul lui Goering din Derfflingerstrasse. Cele mai multe dintre scândurile podelelor din dormitoare fuseseră scoase și unele dintre șemineuri purtau urma faptului că fuseseră Încercate cu o mătură. Am intrat apoi În sala de mese. Tapetul alb era pătat cu sânge, de parcă avea o imensă julitură, iar pe covor era o pată de mărimea unei farfurii mari. Am călcat pe ceva tare și când m-am aplecat am ridicat ceva ce părea a fi un glonț. Avea o greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
m-am aplecat am ridicat ceva ce părea a fi un glonț. Avea o greutate de plumb și era Încrustat cu sânge. L-am ținut În palmă și apoi l-am băgat În buzunarul de la haină. Și mai mult sânge pătase pervazul din lemn al liftului de mâncare. M-am aplecat În puțul liftului ca să strig În jos la Inge și mi-a venit să vomit, atât de puternic era mirosul de putrefacție. M-am tras Înapoi clătinându-mă. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tine, inconștient, un cadavru și două pistoale, și cu fiecare dintre ele se trăsese, și o grămadă de valută. Nici un Teichmüller, nici o Eva. — Și nici diamante? Scutură din cap. Inspectorul, un bărbat gras, , cu un aer obosit și cu dinții pătați de tutun, se așeză În fața mea și Îmi oferi Încă o țigară. Scoase una și pentru el și le aprinse În tăcere pentru amândoi. Când Îmi vorbi din nou, glasu Îi sună aproape prietenos: — Ai fost, cândva, polițist, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Au aprins un foc și au făcut pregătiri. Teccuciztecatl, zeul scoicilor marine, aduce ofrande prețioase, aur, pene de quetzal, ace de mărgean roșu. Al doilea, Nanahuatzin, nu oferă decât lucruri umile, trandafiri verzi, legați câte trei, și spini de agave pătați de propriul său sânge. Dar în fața focului care arde de patru zile Teccuciztecatl dă înapoi. În schimb, Nanahuatzin se aruncă în flăcări. Și abia atunci, rușinat, se hotărăște și rivalul său. Pe cer au răsărit după o vreme Soarele și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
îngădui să dezamăgească publicul. El nu-și calculează însă bine momentul saltului sau n-are destulă stăpânire de sine și riscă prea mult. Se prăbușește în arenă printre picioarele cailor. O exclamație îngrozită îngheață pe buzele tuturor și o umbră pătează sărbătoarea. E adusă în grabă o brancardă. Înghesuială în arenă și așteptare crispată în tribună. Din fericire, accidentul nu e grav. Curajosul charro se alege cu câteva contuzii, care în loc să-l stigmatizeze, îl aureolează. Va încerca în altă duminică să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
piezișă, rece și dușmănoasă, care amenință să compromită vizitarea acestei fortărețe sumbre unde spaniolii le-au arătat indienilor recalcitranți toate resursele de persuasiune ale Inchiziției. Trecem repede prin curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele camere de tortură, întîrziind în ele mai mult decât am fi vrut. Rămânem sub o arcadă cu tencuiala roasă ca de lepră, discutând un timp, apoi tăcând, fiecare cu gândurile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
altul ca mușchiul pe o piatră umedă și umbrită. Un schit de maici... un luminiș pe marginea șoselei, cu o vacă greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță de cel mult patru ani... autoturisme încinse depășindu-ne pe asfaltul pătat de ulei ars... și colegii mei urmîndu-și repertoriul fără sfârșit, cântând despre Carolina și Mița Biciclista și țigănci cu părul bălai și sâni ca de piatră... Și altele, și altele, și alte bancuri, și alte cântece, până ce autobuzul a oprit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bolțile-ncîlcite ale brazilor și foioaselor, încît mă simțeam curând golit de memorie, de gândire și de limbaj, învățînd limbajul umbrelor și al focului din frunziș, al umezelii, al sevei de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
doi, privind 67 din când în când propriul meu chip palid în ferestrele rotunde, lucios-întunecate, din peretele curb în care se încastrau marginile treptelor, perete vopsit în ulei vernil, cu dungă cafenie. O ciudată oblicitate a luminii din becurile golașe, pătate de muște, care spânzurau de două fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și apoi, pe o scăriță sucită și mai îngustă, până în podul de sub cupolă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în ochi, în degete, în tot corpul. M-am pierdut în întortocherea tunelului de sub bolta de cupru-nverzit, privind iar pendulele stricate, câinii mumificați, cărucioarele cu zornăitoare pleznite prinse pretutindeni în plasa deasă. Un caiet de elev, cu cerneala rândurilor pătată de apă, un mulaj de ghips al unei danturi cu un canin de metal, un biscuit muced... Tunelul vibra tot mai mult, ca de un tors de pisică. Acum știam ce se află în centru. înaintam prudent, pas cu pas
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acești oameni străini care vin dintr-o lume necunoscută pentru mine, Se fuma, se bea, se discuta, mirosea a vopsele și, deși eram într-un atelier de pictură, nu vedeam nicăieri pânze în lucru, risipă de vopsea, mulaje, desene, zdrențe pătate de culori, cineva a dat drumul la un casetofon, se vorbea tare, o fată cu părul căzându-i peste chip începe singură să danseze, nimeni nu se sinchisește, Fiecare își cunoaște rândul, oamenii sosesc de cu noapte din toate colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi punea în schimb la tot felul de munci în propria sa gospodărie, munci ce n-aveau nimic de-a face cu pictura, Se oprește meșterul Luca din povestit pentru a-și face datoria față de țigara aprinsă între degetele sale pătate de tutun și de vopsea, eu cu greu îmi stăpânesc dorința pătimașă de a smulge o țigară din pachetul de pe masă, stăm pe întuneric din cauza țânțarilor, cu toate ferestrele deschise și toate acestea, povestea meșterului Luca, înserarea, bâzâitul nerăbdător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plante și s-a ghemuit jos, cu picioarele sub el. Pentru a se arăta deschisă, Lisa s-a chircit și ea, cu jumătate de inimă, lângă el. Ai grijă la costum, spuse el, întinzându-i mâna protector. Să nu te pătezi de noroi. — Dar al tău? — Puțin îmi pasă de al meu, se întoarse el către ea, aruncându-i un zâmbet neașteptat de suspect. De aproape, Lisa observă că unul dintre dinții lui din față era puțin ciobit. Nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Pentru totdeauna, deși nici unul nu își dăduse seama pe moment. Ironia este că, inițial, Ashling fusese chiar încântată de faptul că orele de masă nu mai erau respectate. A fost fericită că nu se urlă la ea când și-a pătat bluza de iarbă. Dar, odată cu trecerea timpului, chiar și ea putea vedea că hainele pe care trebuia să le îmbrace erau murdare. Veselia a făcut loc nesiguranței. Ceva nu este în regulă. —Să port asta azi? Se prezentase mamei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de durere. — Dacă vrei. Janet și Owen nu erau nici ei tratați mai bine. Și nici mama ei nu făcea excepție - ea fusese mereu drăguță și frumos îmbrăcată, și acum nici nu își dădea seama că ieșea cu o fustă pătată de ou. În vara aceea au mers mult în parcul din zonă. —Nu pot să stau în casa asta, obișnuia să urle Monica și îi scotea pe toți afară. Dar chiar și în parc, se oprea foarte rar din plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o sticlă cu sirop de tuse. Într-o mână avea pistolul cu aer comprimat, cu care trăgea absent spre o formație de avioane din lemn de plută, aliniate pe gazon. Am parcat și m-am îndreptat spre el. Avea hainele pătate de vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
râs. — Eu sunt un personaj privilegiat. În plus, tu-i zici pe la spate târtan și ovreiaș, așa că ce-ți pasă? Vogel se înroși ca racul. Koenig se uită în jur, cu gura căscată. Mișcarea îi dezveli piepții cămășii, care erau pătați cu sânge. Vogel spuse: — Hai să mergem, Billy. Koenig îl urmă ca un cățeluș devotat înapoi în biroul detectivilor. — Să fac frumos, zici? Lee dădu din umeri. Niște căcați cu ochi. Dacă n-ar fi polițiști, acum ar fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a pătruns în tunica lui, îndepărtându-i toracele de restul scheletului. Picioarele îi erau sfărâmate în bucăți. Am săpat în continuare în nisipul ce scânteia de la grăuntele de mică. Apoi am dat de larve, măruntaie și o rochie cu crinolină pătată cu sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva, după care am descoperit un ten rozaliu, ars de soare, și niște sprâncene blonde, pline de cicatrice cusute, care mi-au părut familiare. Apoi Lee îmi zâmbi ca Dalia, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]