1,724 matches
-
care împingea societatea românească spre propășirea economică (...)". În această capcană încă se află cărțile unor mari eminescologi români contemporani, care au suprasolicitat geniul poetic în defavoarea scrierilor jurnalistului Eminescu. Iar când le-au luat în seamă, le-au calificat "polemici", "articole pătimașe", ignorând cu sau fără premeditare partea ideatică, teoretică, organicitatea referențială a publicisticii eminesciene, ce viza, conform convingerilor politice coerente ale redactorului de la "Timpul", epoca și întreaga țară, demersurile guvernanților liberali și, mai ales, conformismul, deraierile, oportunismul și compromisurile acestora. Prima
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
literare ale Occidentului, apărute, să zicem, doar în veacurile al XV-lea și al XVI-lea. Continuându-și polemica sa antielitistă și antioccidentală, teologul român face elogiul literaturii bizantine menite să inducă românilor un umanism echilibrat, conform căruia, stăpânirea pornirilor pătimașe, unilaterale înseamnă valorificarea umanității lor integrale. Echilibrul, un act de conștiință și voință, este sinonim cu a fi "cuminte", calitate a omului "cuminte", care-și folosește mintea. Nu doar în înțeles intelectual, ci și moral: un simț al discernământului și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nuanțele: între alb și negru nu mai există gri. Unii-s buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate dezarmantă: uneori, stimabilă; alteori, deplasată. Dă verdicte întruna: uneori, juste. Cîteodată, pătimașe. Crochiuri obiective Nicki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Marietta Sadova, Dina Cocea, Amza Pellea, securistul Institutului de Teatru (celebrul Manole), Florin Piersic, Vlad Mugur, frații Grunberg, Ana Pauker, Dej, Ramadan, Bălțățeanu, Petru Groza, Ceaușescu, Calboreanu, Vraca, madam Bulandra, Benedict Dabija, Mihai Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fost pe rînd marcate de înfrîngere personală și răsturnare dramatică. Apostol, cu numele său predestinat, însă căpătînd în roman o nuanță care ține de ironia destinului, este menit să facă lecția umilinței în toate ipostazele. Pe rînd iluminat și sceptic, pătimaș al ordinii statale și strivit iremediabil de aceeași justiție statală, îndrăgostit frondeur și imatur, pedepsit să-și găsească adevărata iubire în fata groparului, Ilona, și nu mai puțin în ...fața morții, personajul plătește prețul suprem al veritabilei inițieri, aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ideea devine "muzică a formei în zbor" (Umanizare); 5. Lumea pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă în poezia Nastratin Hogea la Isarlâk, meditație asupra stării de solitudine, în cetatea Isarlâk, simbol al unei lumi mai drepte; 6. Povestea unei iubiri pătimașe a unei tragicomice domnișoare care-și cheamă iubitul din lumea cealaltă, rostind un descântec: "Buhuhu la luna șuie,/ Pe gutuie să mi-l suie,/ Ori de-o fi pe rodie:/ Buhuhu la Zodie" (Domișoara Hus); 7. Experiența inițiatică în tainele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În tabloul al patrulea planul universal-cosmic se îmbină cu cel uman-terestru, cu imagini paradisiace: "Căci este sara-n asfințit -/ Și noaptea o să-nceapă/ Răsare luna liniștit/ Și tremurând din apă". Cuplul Cătălin-Cătălina apare într-un cadru romantic, dominat de iubirea pătimașă a tânărului, sub un șir de tei. Cătălin, pajul cu noroc, este atras de concret și imediat, spre deosebire de geniu care are aspirații înalte, fiind însetat de voluptate. "Îmbătată de amor", Cătălina are nostalgia iubirii față de Luceafăr care, în viziunea ei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru a eterniza ceva: o dragoste, un act de eroism precum cel al lui Marcelo, un extaz. Să fii de acord cu absolutul... căci numai ce e necesitate spirituală are valoare, ceea ce răspunde cerințelor noastre celor mai profunde și mai pătimașe"12. Numai lecturile care ne rânesc, spune Sábato, numai acelea care ne lasă urme ne servesc în viață, "de aceea Kafka recomandă să citim numai cărți care sunt de natură să ne străpungă corpul că o secure"13, scrisul care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a te fi născut, Humanitas, București, 1998. Exerciții de admirație, Humanitas, București, 1997. Eseuri, Cartea Românească, București, 1988. Historia y utopía, prolog și traducere în spaniolă de Esther Seligson, Tusquets Editores, Barcelona, 2003. Istorie și utopie, Humanitas, București, 1997. Îndreptar pătimaș, Humanitas, București, 1991. Lágrimas y Santos, traducere în spaniolă de Rafael Panizo și note de Sanda Stolojan, Tusquets Editores, Barcelona, 2002. Mărturisiri și anateme, Humanitas, București, 1997. Mon pays, Humanitas, București, 1996, în românește de Gabriel Liiceanu, cuvânt înainte de Simone
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de către cei din anturajul său: într-o stare de perpetuă anxietate, cu ochii care întotdeauna păreau a căuta ceva, o inteligență vioaie și mereu în stare de a veni cu o idee originală pe marginea oricărui subiect de discuție. Dragostea pătimașă înseamnă disoluția ființei, după cum observam și din alt adevăr dezarmant, relevat anterior în lucrarea noastră: în romanul Patul lui Procust, doar bărbații capabili de o iubire aflată în proximitatea patologicului plâng: D., Ladima și Fred. Moartea bruscă și violentă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dublată de iluzia unicității, care ne spune psihanalistul francez "era reală în timpul vieții fetale". Postura de "splendid isolation" (sintagma englezească este folosită ca atare de Grunberger) este rezultatul unui relații "objectale" negativă și pozitivă în același timp, conducând la căutarea pătimașă/violentă (éperdue) a legăturilor fuzionale, "a unei relații în oglindă". 4. Pidosnica oglindă a țesătoarelor de tapiserii socializdeggg sau dincolo de text(ură) și psihocrație În spirit calembourghez decalat, aș spune că așa-numită critică tematică a lui Mauron (autoproclamată "psihocritică
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
un ziar nazist drept demonstrația unui mic iudeu. Campaniei de calomnii îi urmează una de ostilitate cu efect de avalanșă. Îl întâlnește prima oară pe adolescentul Frisch la Baden Baden, în timpul unei simultane. Tabori îi văzuse pe frunte semnul de pătimaș. Egalitate. Dar Frisch nu accepta decât locul de învingător. Își jignește partenerul cu un sfichiuitor. "Ai să mi-o plătești, jidane!". Războiul este declarat. Pe viață și pe moarte. Tabori nu va muri înainte ca emisarul său să-i aplice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în vârstă, chelneriță, balerină, casnică, om de afaceri) nu este doar un prilej de scintilații stilistice, ci mai ales un gineceu spionat de scribul-rob al trupului femeii, de dragul căreia rescrie Cântarea cântărilor în registrul împreunării iminente. Ceea ce nu înseamnă că pătimașul nostru amant închide ochii la viciile ascunse ale cărnii sau ale sufletului feminin, dovadă stând incisivitatea naratorului-actor față de intelectuala teoretizantă ce gândește global, inducând o nesfârșită inhibiție și crispare. Autorul maghiar oferă nu doar un florilegiu de fornicații copleșitoare, ci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ieșirea din sine extasis phrenon care-i aduce exaltarea. Astfel, urmînd o relaționare evagriană putem spune că magul are În momentul alegerii drumului său următoarea constituție energetică: o minte rătăcită nous planomenon -, o poftă Încinsă epithymian ekphlogoumenen și o parte pătimașă agitată-thymon kykomenon-. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Scurtă descriere a mașinăriei de descifrat parabole Sintagma „nemuritor și rece” ar putea fi deslușită mai limpede dacă ne-am aminti de parabola „Muștele din piața publică” scrisă de Nietzsche. Cităm „... unde Încetează
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atât viața reală, cât și proiecțiile acesteia într-o mistuire totală a sinelui, tematica erotică se potrivește ca o mănușă. Puține dintre aceste fragmente nu sunt prin urmare erotice. În fapt, majoritatea poemelor Liviei Iacob sunt declarații de dragoste (întotdeauna pătimașe, indiferent de sonul lor dominant: exuberant, dulce-amărui, scrâșnit, disperat), proiectate, unele dintre ele, pe fundalul unui tablou urban în care se duce lupta de-a supraviețuirea. De fapt, de-a agonia. În orașul "sterp, nedăruit" al Liviei Iacob (un fel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dumnezeu crezusem în patrie/ încercasem să fiu fericit/ apoi s-au cacarisit toate)". Abia un poem precum Urlet sfâșietor al singurătății (un imn) din Adio adio dragi poezii constituie un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici Ionel nu stă vecinic pe fulmen" etc. Nicolina blues se naște însă, cu suferința atroce și extazele de rigoare, din mult mai mult decât această răzvrătire pătimașă împotriva codurilor (de spart sau, mai degrabă, de reasamblat), ce rămân bláznele dintotdeauna ale lui Ovidiu Nimigean. Cartea conține și o micropoetică generaționistă, recte, un Succint rezumat al poeticii de generație, urmat de o exemplificare manu propria, și o serie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Constantin, bătrânul Olah, Femeia aceea îmbrăcată în negru sau Laiceon ilustrează în primul rând tocmai necesitatea acestuia de a corporaliza, în materie lirică, trăirea de factură mistică. Rezultatul seamănă, adesea, cu un scenariu inițiatic, pe care actantul, deși se arată pătimaș în credință ca un neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vizionară, care-l face a trăi continuu într-o singulară Zodie a nopții. De aici, poeticitatea de substanță a scriiturii lui Cassian Maria Spiridon, ce propune, în definitiv, o mistică a existentului trăit la modul total, cu o durere vie, pătimașă, cum rareori se mai mărturisește astăzi în poezie. Referințe critice (selectiv): Cristian Livescu, în "Luceafărul", nr. 23, 1995; Emil Nicolae, în "Ateneu", nr. 2, 1996; Simion Bărbulescu, în "Luceafărul", nr. 20, 1998; Romul Munteanu, Jurnal de cărți (7), 1998; Adrian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totuși, destul de evident, de acestea. Puseele cu adevărat deprimiste nu sunt tocmai frecvente, iar când totuși par traduse liric, sunt repede îndepărtate. Anihilarea acceselor de gen este posibilă prin apelul la mijloace melioriste dintre cele mai diverse, de la "un zeu pătimaș/ într-o sticlă albastră", exercițiul anamnetic conștientizat drept remediu catharctic până la, normal, o Dragoste de după-amiază. Într-un cuvânt, prin apelul la o viață care ajunge de cele mai multe ori să bată ficțiunea. Din această perspectivă pot fi citite, în fond
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înșiși de analiză și interpretare, de data aceasta cu mijloacele ficțiunii. Cărțile alese pentru "salonul literar" sunt interpretate în conformitate cu principiile enunțate la începutul volumului. În finalul analizei la romanul Provizorat al Gabrielei Adameș-teanu, autoarea nu-și reprimă o confesiune aproape pătimașă, probând participarea intimă fără de care lectura sărăcește: "Iubesc literatura frumoasă, cu idei, adică literatura care va salva lumea și n-o va întoarce la mersul în patru labe." Preferând inclusiv lectura de identificare pe alocuri, declarându-se împotriva prejudecăților fals
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
zânelor, părul Sfintei Marii ("e un leac bun pentru cei încuiați cari sufer de stomac și de ficat, cu gălbinare"). Iată și informațiile despre anghelică, cu sinonimul obligeană: "ațâțătoare de poftă de mâncare și liniștitoare a durerilor de pântece, pentru pătimași cari au mistuirile grele, cu râgâieli și vânturi"; sunt lucruri cunoscute și de Tarsița Popeasca, personaj al lui Caragiale din Articolul 214: "Am gustat de dimineață niște anghelică de casă... Nu știu ce purdalnicu îmi venea de cum m-am sculat, pardon, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sănătății sale, dar și cu bucuria acea mulțămitoare de a privi cum să îndreaptă și nevoieșul. Și care alt folos poate fi mai doritor decât al sănătăței? Care faptă mai dulce și mulțămitoare decât aceea prin care însănătoșim pe nevoieșii pătimași? Care rugăminte se înalță mai ușor spre cer decât aceea care iesă din gura unui sărac vindecat? Vouă, îndeosăbi, cărora vi s-au întors scumpa voastră sănătate la izvorul cel răce al mult vestitului sătean, vouă nu vă este ertat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
avut niciodată nevoie de ciorne sau de ani de ucenicie. Încă de la primele scrisori, talentul și siguranța tonului, mîndru și neliniștit, demn și dureros, se manifestă fără efort, într-o retorică discretă, echilibrată și pudică. Niciodată grosolan, chiar în miezul pătimaș al polemicilor sale, elegant și aristocratic în complimente ca și în execuțiile ferme și imparabile. Dincolo de imaginea cumva țeapănă, închisă pe care s-au străduit să o edifice exegeții săi de-a lungul timpului, Corespondența intimă a lui Mauriac ne
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi trebuit să-l publice în timpul vieții ei ; în fine, Amurgul gîndurilor (1940). Cu acest reconfortant bagaj în buzunare, Cioran se instalează în Franța, unde începe prin a-și perfecționa limba engleză și unde redactează ultimul text în română, (Îndreptar pătimaș /Bréviaire des vaincus, scris la Paris între 1941 și 1944, la Hôtel Racine, manuscris pe care a notat cu furie, în 1963, "iIizibil, neutilizabil, nepublicabil"... și totuși publicat în franceză în 1993) și sfîrșește prin a deveni unul din marii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]