1,369 matches
-
dunăreană. Dar cercetătorii români au arătat că sunt și aici martiri, însă se întâlnesc confuzii, exagerări, date false sau greșite, legende, clișee. De pildă, în calendarul liturgic de la Tomis, sunt menționați 60 de martiri. Dintre martirii cunoscuți, doar patru au pătimit pe pământ dobrogean: Attalos, Kamasis, Philippos și Zoticos, descoperiți într-o basilică din Niculițel (jud. Tulcea). Unii presupun că au pătimit în cetatea învecinată de la Noviodunum, în timpul lui Diocletian sau Liciniu, într-o zi de 4 iunie. Alții îi consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
clișee. De pildă, în calendarul liturgic de la Tomis, sunt menționați 60 de martiri. Dintre martirii cunoscuți, doar patru au pătimit pe pământ dobrogean: Attalos, Kamasis, Philippos și Zoticos, descoperiți într-o basilică din Niculițel (jud. Tulcea). Unii presupun că au pătimit în cetatea învecinată de la Noviodunum, în timpul lui Diocletian sau Liciniu, într-o zi de 4 iunie. Alții îi consideră pe cei patru ca fiind "misionari" în părțile Buzăului, unde au suferit martiriul în timpul persecuției lui Athanarich, apoi trupurile lor au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Scythia, dar într-o inscripție anterioară anului 518, este amintit un episcop Paternus. Numele lui este asociat de unele dispute hristologice ale vremii, precum acțiunile "călugărilor sciți" care urmăreau ca formula lor teologică (theopasită) "unul din Sfânta Treime a pătimit în trup" să fie acceptată de Biserica universală. Se pare că episcopul Tomisului era rezervat față de ei sau chiar ostil, încât aceștia s-au adresat împăratului Justin I (518-527), în anul 519, acuzându-l pe Paternus și alți episcopi din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bine cu toate puterile, și cu Rusia, și cu Austria , și chiar cu Turcia; 61 cu Turcia vom face legătură nouă. Mă reazem domnilor; voim să fim independenți, pentru că voim să trăim cu viața noastră proprie, pentru că nu voim să pătimim pentru greșelile altora, pentru că voim ca la gurile Dunării de jos să fim un bulevard contra răzbelului.” Referindu-se la istoria românilor, Gheorghe Platon, dedică un capitol războiului pentru cucerirea independenței și personalităților care au contribuit la obținerea acesteia în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
asta, știu totul, nu sunt imbecil. Felul lui de a proceda îmi e și mie prielnic, expertul în intrigi m-a scutit de multe nenorociri. Poate că tu știi că uneori, pentru a fi cu adevărat puternic, trebuie să și pătimești. Maestate, dvs. cunoașteți Cetatea soarelui 6, am discutat despre ea de-atâtea ori. Nu sub umbrela moralei am scris acea lucrare, ci pentru a trage o săgeată spre visul Utopiei, pentru a impune o metodă și a afla în ea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în toată plinătatea lui afectivă. Tommaso își dădu jos mantia zdrențuită și murdară și se lăsă într-un fotoliu. Pun să-ți pregătească repede o baie caldă, o să-ți treacă oboseala și o să poți să-mi povestești ce-ai mai pătimit. În timpul cinei, Tommaso se însenină cât de cât și gazdele au putut în fine să asculte povestea fugii și peripețiile călătoriei: Am fugit de la mânăstirea din Altomonte fără să cer binecuvântarea cuiva. Starețul, invidios, de trei ori mai ignorant și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îndoape cu lăcomie. Tommaso se opri oleacă să-și adune gândurile: Nu vreau să jignesc pe nimeni din cei de față, cu siguranță cineva are legături cu stăpânii noștri spanioli, însă condițiile ținuturilor la sud de Napoli sunt îngrozitoare. Când pătimești zile și săptâmâni ca mine, zăbovind pe coclauri, observând ce se petrece în jur, îți dai seama că nimeni n-a făcut vreodată ceva ca să separe insectele și viermii de nămol. Cer iertare dacă vorbesc în metafore, voiam doar să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dacă știm să fim în Spiritul său. Bine zis. De altfel, el ispăsește această lungă agonie mai ales fiindcă a atentat în contra Spaniei, și nu neapărat pentru erezie, căci de aceea nu-l va salva nimeni atunci când va termina de pătimit în locul în care acum e îngropat. Se spune că s-ar fi îngrășat și că bolile de care suferea i-au cam trecut. Este posibil ca un om, pradă umezelii și care n-are parte de soare, să se vindece
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ani de temniță, din fericire nu atât de îngrozitori precum cei dinainte. Între timp fusese ales papă Urban VIII, care-l prețuia pe Tommaso, îi citise cărțile. Întâlnindu-se cu Urban, Tommaso își exprimă dorința de a pleca din Italia, pătimise prea multe și poate că osânda încă nu luase sfârșit, în ciuda protecției obținute: Am dușmani pretutindeni, adevărata conspirație o suport eu acum și nu mi se dă nicio clipă de răgaz. O să am grijă să-ți asigur plecarea în Franța
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
anului 1629, sfârșind de ispășit toate pedepsele date de Regatul spaniol și de Biserică, iată-l pe Tommaso complet liber de orice instanță judecătoarească. Papa Urbano avusese rolul său în a-l dezinovăți de culpe, comise sau închipuite; nimeni nu pătimise atât de mult, nimeni nu rezistase la o detenție atât de lungă și feroce. Acum putea să dispună de propria existență, să se ducă unde i-ar fi plăcut mai mult. Nu putea să se hotărască. Drumurile lumii erau prea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se plânge. În ea se petrec nenumărate morți și vieți ce slujesc măreției sale. Moare în noi pâinea, și se face chil, apoi acesta moare și se face sânge, apoi sângele moare și se face carne, nervi, vase, duh, sămânța pătimește felurite morți și vieți, dureri, voluptăți; dar vieții noastre slujesc, iar noi de acest lucru nu ne plângem, ci ne bucurăm. Astfel toate lucrurile sunt spre bucuria întregii lumi, slujind-o, și fiecare lucru e făcut pentru totul și totul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mișcările eretice, precum novaționismul, care s-au menținut intransigenți față de toți dezertorii credinței creștine. Concomitent presiunii goților pe limesul dunărean, ciuma decima populația imperiului, iar de apariția acestor catastrofe erau inculpați creștinii care, sub principatul lui Trebonianus Gallus (251-253), au pătimit o persecuție ce urmărea să elimine în special călăuzele Bisericii. Prin aceasta s-a întrevăzut că în lupta împotriva creștinismului nu mai era suficientă vechea legislație, menită să lovească creștinii individual, ci s-a intuit că noua religie trebuia persecutată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luat ca, un simbol al unei atitudini mult mai generale a creștinilor față de structura militară. Uciderea tânărului recrut ne arată amploarea sugestivă a antimilitarismului creștin, exprimată în termeni politico-religioși. Nici un document anterior creștinismului, nu ne spune că cineva ar fi pătimit vreodată pedeapsa cu moartea, pentru refuzul împlinirii serviciului militar din motive de conștiință. În anul 297, Galerius dobândea o mai mare popularitate în Imperiu ca urmare a victoriei sale asupra perșilor și, poate nu întâmplător, în același an, a promulgat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor: ruine, masacre și violențe comise într-o ascensiune înfiorătoare. Numai timpul le poate uita și că nu știa dacă era bine să-i plângă pe cei care au murit sau să se bucure împreună cu cei care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acest sens ne este oferit de Martirologiul roman care, pentru ziua de 22 iunie, ne amintește martiriul celor 10.000 de soldați romani răstigniți pe muntele Ararat, în Armenia, fără a preciza numele acestora și nici perioada în care au pătimit martiriul; cardinalul Baronio i-a introdus în această operă pe baza unei passio considerată demnă de crezare. Această operă din sec. XII-XIII, ignorată de hagiografiile occidentale și orientale înainte de această dată, ne spune că Acacius, un ofițer roman, probabil creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a concentrat atenția asupra acestui oraș, de unde Eusebiu ne-a transmis numele unor soldați martirizați aici: Besa, care a fost decapitat; Makarios, libian de neam, ars de viu; Alexandru și Epimah, după ce au fost mai multă vreme întemnițați și au pătimit chinuri, schingiuiri și biciuiri, au fost arși cu var clocotitor; o întreagă trupă de ostași: Ammon, Zenon, Ptolomeus, Ingenuus și Theophilus torturați până la spasmul final. În Epistola 34, Ciprian evocă alți doi soldați: Ignațiu și Laurențiu. După o scurtă perioadă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în De fuga in persecutione, împiedica a priori același principiu pe care îl enunțase în De spectaculis. Cu toate acestea, se încuraja prin anumite evenimente petrecute recent: unii creștini duși în tribunale, în entuziasmul și în delirul lor, de a pătimi pentru Cristos, s-au sinucis singulari sau în masă înainte de a fi conduși de călău spre locul supliciului. Cazurile similare erau limitate în sânul Bisericii, care poate să-l amintească doar pe cel al sfintei Apolonia, de vreo 40 de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și cel care se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție trebuie să vină și creștinii vor trebui să pătimească, să fie conduși la martiriu numai pentru că sunt creștini, iar aceasta va fi spre gloria lor, și nu pentru alte motive: Preaiubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi spre ispitire, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apoi un certificat ce demonstra lealitatea persoanei față de religia romană. Mulți creștini au cedat în fața presiunii, pentru a evita întemnițarea și anchetele repetate. Guvernatorii nu căutau să facă martiri, ci lapși sau apostați, renegați. Creștinii care s-au împotrivit au pătimit confiscări, exil, tortură, închisoare și moarte. Unii s-au precipitat să obțină cununa mărturisitorului sau a martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au oferit sacrificii, răspunzând dispoziției imperiale, au fost excomunicați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
veșmânt splendid și de mare preț, transportându-le și îngropându-le cu mare pompă într-un mormânt cuviincios. 3. Persecuțiile anticreștine din epoca Tetrarhiei În timpul domniei lui Dioclețian (284-305), înainte de izbucnirea persecuției, alți doi soldați creștini, Maximilianus și Marcellus, au pătimit martiriul în Africa, spunând că anumite obligații militare erau contrare conștiinței lor. Episodul, foarte semnificativ, ne luminează asupra perioadelor în care nu putem vorbi atât despre o persecuție oficială cât mai curând despre motivele ascunse ale unei neînțelegeri reale dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dacă nu vrei să renunți și să sacrifici, vei fi satisfăcut în dorința ta“. Iulius a răspuns: „Dacă vei face asta, nu pot decât să-ți mulțumesc“. Maximus a spus: „Tu ești fericit să mori și cred că vrei să pătimești pentru o răsplată promisă“. Iulius a răspuns: „Dacă eu merit să pătimesc, îmi va fi dăruită gloria veșnică“. Maximus a spus: „Dacă te vei convinge să suferi pentru patrie și pentru legi, vei primi o laudă pentru toată viața“. Iulius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dorința ta“. Iulius a răspuns: „Dacă vei face asta, nu pot decât să-ți mulțumesc“. Maximus a spus: „Tu ești fericit să mori și cred că vrei să pătimești pentru o răsplată promisă“. Iulius a răspuns: „Dacă eu merit să pătimesc, îmi va fi dăruită gloria veșnică“. Maximus a spus: „Dacă te vei convinge să suferi pentru patrie și pentru legi, vei primi o laudă pentru toată viața“. Iulius a răspuns: „Sufăr cu siguranță pentru legi, dar pentru cele divine“. Maximus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai curând. Cei pe care i-ai salutat, au auzit deja mesajele tale“. Și, spunând aceste lucruri, sfântul Iulius a primit bentița, și-a acoperit ochii și și-a plecat capul spunând: „O, Doamne, Isuse Cristoase, pentru al cărui Nume pătimesc aceste lucruri, binevoiește a-mi primi sufletul între sfinții tăi“. Ministrul diavolului scoțând sabia l-a ucis pe preafericitul martir. Venerabilul Iulius, servitorul lui Dumnezeu, a fost martirizat în provincia Moesia, în orașul Durostorum, pe 27 mai, pe când era guvernator
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
am dat putere asupra trupului meu. Fă ceea ce vrei; eu sunt creștin“. Guvernatorul Maximus a întrebat: „Tu ce spui, Marcianus?“. Marcianus a răspuns: „Confirm cuvintele camaradului meu de arme“. Guvernatorul: „Foarte bine; veți fi conduși amândoi în închisoare și veți pătimi aceiași soartă“. Aruncați în închisoare, după douăzeci de zile, au fost aduși iarăși în fața guvernatorului. Guvernatorul le-a spus: „V-am lăsat suficient timp, Nicandros și Marcianus, pentru considera necesitatea supunerii față de voința împăraților“. Marcianus i-a răspuns: „Vorbirea ta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la sine pe Zotikos, spunându-i să-i aducă soția. Îndată ce a avut-o aproape a sărutat-o și i-a spus: „Reîntoarce-te la Domnul. Pentru că, cu sufletul tău sclav al diavolului nu vei putea să mă privești când pătimesc martiriul“. Sărutând apoi pruncul și îndreptându-și privirea spre cer spuse: „Doamne, Dumnezeule, ai grijă de el!“. Martirii s-au îmbrățișat și s-au îndreptat îndată să primească martiriul. Marcianus a privit împrejur și a văzut-o pe soția lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]