1,499 matches
-
surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era, ca acum, metafora dedublării, ci cum va fi făcut bărbatul dragoste cu soția lui, când cele două surori aveau un singur pântec?..." "Ce simbioză ciudată între noi! Păzit și păzitor. Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă. Dublul meu... L-am lăsat cu câteva ceasuri în urmă zvârcolindu-se sub semnul morții acolo, în întuneric, singur pe o ladă de lemn. Stau aici ca un cretin și-mi savurez victoria
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
printr-o conjunctură favorabilă, dar nefericită. Nu pot să mă bucur de boala lui Filip, cu toate că ea este cauza libertății mele. Poate va muri înaintea mea. Sau e deja mort. Poate s-a sinucis ca să-și scurteze suferința... Tocmai el..., păzitorul vieții cu orice preț. L-oi fi convins eu în lungile noastre certuri că, în anumite condiții, sinuciderea nu e un lucru de lepădat...L-am lăsat crezând că eu l-aș fi otrăvit și drept e că gândul otrăvii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip, până la contopirea lor într-unul singur, dă adâncime mistică întregii povestiri. Păzitul și păzitorul se identifică, ajung să fie unul dublul celuilalt. "Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă". Și, în final, totul plutește în îndoială. Filip se îmbolnăvește și nu se mai poate ridica de pe lada ce-i servea drept culcuș. Carol folosește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în lumina reflectoarelor. Până și Mariana, căreia în timpul acestei certe îi trecuse din nou prin minte ideea sinuciderii, fu impresionată de prestanța lui Mișu. - Ești frumos. - Mulțumesc. Și totuși, viața merită trăită, își spuse Mariana, mulțumindu-i în gând îngerului păzitor care o salvase a doua oară de la sinucidere. Mica sală a MaxiBarului era plină ochi. Doamna Popa și doamna doctor, îmbrăcate de gală exact ca la nunta Marianei, își făceau vânt cu două evantaie chinezești gemene. Arătau bine, atâta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător, îngerul meu păzitor! Marele Dregător: Te omor, hodorog bătrân...Și pe tine, viperă tânără...Vă omor pe toți (iepurașului) și pe tine cu măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți că mă omoară!...(se ascunde sub pat) iepurașul: Ah, ah
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
el că se cuvine. Doar că omul simplu despre care vorbește Franz Kafka în mica povestire În fața legii privește altfel lucrurile. Și regăsește, din câte cred, un alt chip al nonsensului. Povestirea decurge neobișnuit de simplu. „În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cuvine. Doar că omul simplu despre care vorbește Franz Kafka în mica povestire În fața legii privește altfel lucrurile. Și regăsește, din câte cred, un alt chip al nonsensului. Povestirea decurge neobișnuit de simplu. „În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
legii privește altfel lucrurile. Și regăsește, din câte cred, un alt chip al nonsensului. Povestirea decurge neobișnuit de simplu. „În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.» Întrucât poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.» Întrucât poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar păzitorul 182 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE se dă într-o parte, omul se apleacă pentru a privi pe ușă în interior.“ Deși bănuiește că e greu de ajuns la lege, omul de la țară crede în această posibilitate. Știe că legea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceea ce suportă omul de la țară, faptul că nu i se permite să intre, nu i se spune nimic sigur, nu se răspunde în nici un fel așteptării sale, atunci am putea spune că el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o întrețin. Iar dincolo de ea poate fi întâlnit nonsensul ca atare, însă nu în accepțiunea logică a cuvântului. De această dată, nonsen sul apare în simplitatea sa stranie, deopotrivă strălucitor și teribil. Ultimul schimb de cuvinte dintre omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens clar și distinct. Însă nici simplei lipse a sensului. Nu găsim o referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
bucate în față! Mi s-a făcut loc de dormit pe o laviță sub semnul de turmă a trei cojoace. Erau calde, liniștitoare ca și oa menii la care ajunsesem. Oare cum s-o fi spunând, în ucrainiană, bogdaproste ? Îngerii păzitori O mie și încă o mie de fire tainice mă leagă de Fârțănești, satul bunicilor, preotul Petre și Maria Istrati, deși m-am născut în Măluștenii Covurlui la Lupești. Tata, Dumnezeu să-l odihnească, se numea Gheorghe Apostolescu și ajunsese
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Istrati și nici să termine drumurile pe care le avea de făcut. Unchi și mătuși peste mătuși, preotul ținând casă cu foarte mulți copii și sărăcie pe măsură. De la el și din viața lui am învățat să cred în îngerul păzitor al fiecăruia, așa cum fiecare ar trebui să se poarte ca un înger păzitor al celuilalt. Povești? Fie. Și am și eu una de povestit. Pe când aveam zece ani ne-am pomenit împinși din sărăcie în sărăcie și mai lucie cu ajutorul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și mătuși peste mătuși, preotul ținând casă cu foarte mulți copii și sărăcie pe măsură. De la el și din viața lui am învățat să cred în îngerul păzitor al fiecăruia, așa cum fiecare ar trebui să se poarte ca un înger păzitor al celuilalt. Povești? Fie. Și am și eu una de povestit. Pe când aveam zece ani ne-am pomenit împinși din sărăcie în sărăcie și mai lucie cu ajutorul unui preot bogat din Fârțănești. Nu mai încăpea de bunicu. Și a făcut
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Fârțănești așa cum hotărâse după aspră și dreaptă judecată un trimis al episcopiei. La sfârșit, gata de plecare, acela a mai spus niște vorbe la care bătrânul preot Istrati nu a găsit mult timp deslegarea.” Săi spuneți fiului Ion că îngerul păzitor nu ne părăsește niciodată și apare la timpi și sub chipuri neașteptate”. Și cred că între bunii mei îngeri păzitori, până la terminarea Școlii Normale”Regina Elisabeta” din Galați, se află și unchiul Jan, și unchiul Tache și mai ales, mama
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spus niște vorbe la care bătrânul preot Istrati nu a găsit mult timp deslegarea.” Săi spuneți fiului Ion că îngerul păzitor nu ne părăsește niciodată și apare la timpi și sub chipuri neașteptate”. Și cred că între bunii mei îngeri păzitori, până la terminarea Școlii Normale”Regina Elisabeta” din Galați, se află și unchiul Jan, și unchiul Tache și mai ales, mama. Și poate că tot atunci avea să înceapă să mă urmărească, pentru toată viața, leit motivul clasei întâia. Începutul și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
timpul s-a mișcat după rostul său iar după ce bunicul a plecat în marea călătorie i-a urmat la parohie unchiul Tache, Dumitru Istrati, care moștenise între altele și porunca de a fi, atât cât s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei Școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de la o bătrână ce avea aproape suta de ani când i-a dat-o: Doamne, eu mă culc în patul meu Ca în sânul lui Dumnezeu ! Îngerul să mă păzească ! Maica Domnului să mă ocrotească ! Înger, îngerașul meu Fii tu păzitorul meu ! și mă apără de boale grele, De oameni răi, știuți și neștiuți! Dă-mi Doamne oameni buni cu pâine și cu sare și cu Darurile Sfinției Tale ! Doamne Ție îți încredințez boala și fricile toate și te rog APĂRĂ
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
aprindeți nu 7, ci 9, 10 sau 12 lumânări, care să ardă tot timpul slujbei, iar resturile rămase le luați și le ardeți acasă. Aprindeți candela sau o lumânare pe zi în casă. Ardeți tămâie prin casă. Puneți la ușă păzitorii casei (o figură de om sau animal pe care-l îndrăgiți: bibelou, lemn, ceramică etc.) și, dacă vreți să vă curățați, veniți și la noi, la Frasin, la biserică! Vă rog să vă ridicați și să vă îmbogățiți cunoștințele citind
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
N-avem nevoie pentru acest gest hotărâtor nici de arme nucleare, nici de cele chimice sau biologice: avem în noi și cu noi PUTEREA lui DUMNEZEU, a Părintelui Ceresc - Iisus Hristos -, a Maicii noastre Maria - Doamna Luminii, avem Îngerii noștri păzitori, avem în fiecare dintre noi Scânteia Divină și, mai neaoș exprimat, avem “ putința și voința”. Avem, deci, la îndemână toate armele cu care putem hotărî, odată pentru totdeauna, soarta acestui război parșiv. Vă invit, așadar, la luptă și la VICTORIE
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de o clipă de neatenție din partea ticăloșilor, Ōkuma, ținut sub supraveghere de individul cu jachetă, a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul pe metal. — Ticălosul naibii! strigă păzitorul lui Ōkuma, dar când s-a repezit să-l oprească, Ōkuma era deja departe. Ciocnindu-se de oameni, intrând în fetele care-i stăteau în cale, drept ca săgeata, fără să-i fie rușine sau să se gândească măcar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nimeni în cot de divorț, de ce scoți... așa... ești subiect, nu? Ești legat de cureaua familiei până mori? L-am băgat cu capul sub apă rece, să se trezească. - Cară-te, hai, fă pași, roiu’... n-am nevoie de îngeri păzitori! Nu vreau să fiu păzit, nu-mi trebuie infirmiere! Eu n-am nevoie de nimeni, de absolut nimeni! Mai ales de un bou, de un ratat ca tine... Ai crezut că de-acum ai vreo șansă? Așa ți-ai închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
E o compoziție la care țin... eram ca-n transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva, să mai câștig. - Dar e o compoziție unică! Uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
l-ar fi zărit. Poate era chiar Intendentul, ultimul. Nimeni nu mai știe cine cum arată, un haos! Îmi stau pe cap dărâmăturile alea! În loc să dorm, încerc că găsesc explicații... Sunt amenințat din toate părțile. E miezul nopții, îngerii mei păzitori veghează. Câte doi la fiecare intrare, și casa are multe: o mică armată se îngrijește să nu fiu ucis în așternut. În vis. Puterea/spaima. Îngerii-gardieni sunt la post, îi aud cum pășesc. Cine mă va apăra de ei? Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]