3,994 matches
-
de frumos. În timp ce sergentul Lee o conducea înapoi la mașină și ei continuau să cânte, Maggie se gândea la ce văzuse. Împotriva unei opoziții atât de înverșunate, Yariv nu avea cu siguranță nici o șansă. Chiar dacă reușea să-i convingă pe palestinieni, îi rămânea să-și câștige propriul popor, care era în stare să țină încercuit un oraș întreg, zi și noapte, săptămâni sau chiar luni de zile. Acum mergeau pe un drum lin, aproape fără trafic cu excepția ciudatelor UN 4x4 sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care Lee o identifică drept Hotelul City Inn. Era ciuruit de gloanțe. În timpul celei de-a doua intifada s-au luptat pe aici săptămâni în șir. FDI-ului i-a trebuit foarte mult timp să-i scoată afară pe palestinieni. Se întoarse spre Maggie și îi zâmbi. Am auzit că acum camerele sunt foarte ieftine. După doar câteva minute de mers prin suburbiile israeliene, se găseau într-o altfel de țară. Clădirile erau făcute din aceeași piatră de culoare ternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
școală, striviți sub greutatea unor rucsacuri supradimensionate. Se uită în altă parte. Pe toate zidurile și pe toate ferestrele magazinelor abandonate erau lipite postere cu chipuri de copii și bărbați, imaginile fiind încadrate de verdele, albul, roșul și negrul steagului palestinian. —Martiri, spuse Lee. —Atentatori sinucigași? Da, dar nu numai. Și copii care au tras în imigranți sau care poate au încercat să lanseze o rachetă. Mașina se lăsă brusc în jos, intrând într-o groapă mare. Maggie continua să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aproape de o înțelegere cu israelienii. —„Eram“ e cuvântul potrivit. Nu mai sunteți acum? Nu și dacă israelienii continuă să ne omoare doar ca să se joace cu noi. —Să vă omoare? —Ahmed Nour nu avea cum să fie ucis de un palestinian. Păreți foarte sigur. Din câte am auzit, palestinienii au omorât mulți alți palestinieni de-a lungul timpului. Îi aruncă o privire rece. Maggie îi zâmbi. Era obișnuită cu asta. De fapt, o făcuse intenționat: să dai dovadă din prima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu și dacă israelienii continuă să ne omoare doar ca să se joace cu noi. —Să vă omoare? —Ahmed Nour nu avea cum să fie ucis de un palestinian. Păreți foarte sigur. Din câte am auzit, palestinienii au omorât mulți alți palestinieni de-a lungul timpului. Îi aruncă o privire rece. Maggie îi zâmbi. Era obișnuită cu asta. De fapt, o făcuse intenționat: să dai dovadă din prima de forță, pentru ca ei să reziste tentației de a te lua drept o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îi aruncă o privire rece. Maggie îi zâmbi. Era obișnuită cu asta. De fapt, o făcuse intenționat: să dai dovadă din prima de forță, pentru ca ei să reziste tentației de a te lua drept o femeie slabă de înger. Nici un palestinian n-ar fi omorât un erou național cum e Ahmed Nour. Munca lui a fost o sursă de mândrie pentru noi toți și o provocare directă la adresa hegemoniei și dominației israeliene. Maggie uitase: Al-Shafi își luase doctoratul în științe politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
adevărat. Pacea îi sperie. De fiecare dată când se ajunge aproape, găsesc un motiv să se retragă. Și de data asta vor să fim noi cei care se retrag, așa că ne ucid semenii înfuriindu-ne atât de tare, încât poporul palestinian să nu mai dea voie liderilor săi să încheie vreo înțelegere cu dușmanul sionist! Dacă israelienii ar vrea cu adevărat să-i stârnească pe palestinieni, nu ar omorî mai mulți oameni în locul unui bătrân? — Dar sioniștii sunt prea inteligenți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cei care se retrag, așa că ne ucid semenii înfuriindu-ne atât de tare, încât poporul palestinian să nu mai dea voie liderilor săi să încheie vreo înțelegere cu dușmanul sionist! Dacă israelienii ar vrea cu adevărat să-i stârnească pe palestinieni, nu ar omorî mai mulți oameni în locul unui bătrân? — Dar sioniștii sunt prea inteligenți ca să facă asta! Dacă ar pune o bombă, atunci lumea ar da vina pe ei. Așa, lumea dă vina pe noi. Maggie simțea ceva ciudat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cei din Hamas o iau razna, există anumite măsuri pe care Statele Unite le pot adopta pentru a-i aduce pe calea cea dreaptă. A accentuat ideea că Washingtonul e pe deplin convins de seriozitatea Israelului, care susține că un ținut palestinian poate fi al lor în câteva zile. I-a spus că el are o responsabilitate istorică și, fără să vrea, în momentul acela a aruncat o privire spre portretul lui Arafat. Nu avea de unde să știe dacă toate astea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Doi bărbați de vârste apropiate, ambii scormonind Pământul Sfânt ca să demonstreze că le aparținea lor, triburilor lor. Era o întâmplare, își zise Maggie. Dar în același timp era ciudat. Una din crime stârnise dreapta evreiască, cealaltă îi iritase pe naționaliștii palestinieni și acum ambele tabere amenințau să spulbere cea mai importantă șansă de pace pe care probabil o vor avea cele două state într-o epocă întreagă. Maggie își aruncă privirea peste minibar, gândindu-se să-și umple iarăși paharul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Tastă noua formulă: „Shimon Guttman arheolog“. Pagina se umplu. O prezentare veche de zece ani din The Jerusalim Post; o transcrire realizată de Canadian Broadcasting a interviului acordat de Guttman într-un stabiliment de pe Malul de Vest, catalogându-i pe palestinieni drept „intruși“ și „națiune fictivă“. Ambele făceau referiri frustrant de sumare la ceea ce Post numea „pasiunea lui patriotică pentru dezgroparea trecutului Israelului“. Urma Minerva, Revista Internațională de Artă Antică și Arheologie. Nu găsea referiri directe la Guttman, așa că activă căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
viteză uimitoare în adolescența sa, în acele duminici mohorâte, interminabile, de la mănăstire. Ehud Ramon era un învățat, dedicat scoaterii la iveală a secretelor pământului. Dar era un partener improbabil pentru Shimon Guttman, sionist fanatic de dreapta și inamic declarat al palestinienilor. Pentru că Ehud Ramon era Ahmed Nour. Capitolul 12 Bagdad, aprilie 2003 Salam o pornise spre școală în dimineața aceea mai mult din obișnuință decât mânat de așteptări reale. Nu credea cu adevărat că orele se vor desfășura normal, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și, în aceeași clipă, scoase o pungă de garinim, semințele de floarea soarelui care deveniseră marca lui înregistrată. Nici unul din colegii săi nu văzuse notițele președintelui american. Nici nu le vor vedea până în momentul în care el și omologul său palestinian nu vor cădea de acord asupra lor. Nu avea sens să se mai confrunte și cu o eventuală contestare a ipoteticului acord de către cabinet: își păstra energiile pentru confruntarea reală. Îi făcu semn lui Tal să înceapă. —Domnilor, cercetătorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceramică, observând din nou brațul fără trup așezat pe umărul lui Nour. Era posibil ca această fotografie să fi fost făcută chiar în fața bibliotecii pe care Maggie o văzuse luni seara chiar aici, la Ierusalim? Aparținea oare acest braț din jurul palestinianului nimănui altcuiva decât fiorosului șoim israelian, Shimon Guttman? Se întinse după telefonul mobil, fiind pe punctul de a-l suna pe Davis ca să-i relateze descoperirea ei. Sau să urce o treaptă ierarhică și să-l sune pe secretarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu luase în serios vorbele bătrânei, că le privise ca pe bazaconiile unei văduve traumatizate. Oricum era cel puțin pe jumătate adevărat. Dar cuvintele doamnei Guttman îi produseseră o impresie puternică. Și acum această legătură - dacă exista într-adevăr - cu palestinianul mort. Totul era mult prea speculativ ca să merite să-i informeze pe colegii ei, oricum, nu în forma asta. Nu voia ca ei să tragă concluzia că șederea ei în sălbăticie o tranformase într-o vânătoare de conspirații. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
copleșitoare. Tatăl său fusese ucis accidental, iar soția lui își luase pur și simplu singură viața. Dar nu putu spune așa ceva pentru că nu era sigură că ea însăși credea asta. Îi spuse în schimb ce descoperise. Că Ahmed Nour, arheologul palestinian care fusese ucis mai devreme în acea zi, lucrase în secret cu tatăl său. La început, refuză să accepte. Se lăsă pe spătarul scaunului cu un zâmbet abia schițat, crud și amar. Nu se poate, zise de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai șocantă despre Shimon Guttman. O veche concubină, o amantă adolescentă, o familie secretă - își închipuia că Uri ar fi acceptat mai ușor oricare dintre aceste dezvăluiri decât pe aceea că tatăl său ar fi făcut un parteneriat cu un palestinian. Ascultă, dacă am dreptate, înseamnă că e într-adevăr ceva în neregulă aici. Oricare ar fi acel secret pe care-l cunoștea tatăl tău, se pare că aduce mult rău celor care îl dețin. Dar mama nu știa nimic. — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se pare că aduce mult rău celor care îl dețin. Dar mama nu știa nimic. — Probabil cine a făcut asta n-avea habar de lucrul ăsta - sau nu voia să riște. — Crezi că aceiași oameni care l-au omorât pe palestinian au omorât-o și pe mama? Nu știu. Pentru că, dacă e așa, știu cine va muri următorul. —Cine? —Eu. Capitolul 17 Aprilie 2003, Bagdad Mahmud regreta decizia luată. Își zicea că nu ar mai trebui să-l atingă lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vest, deși acum ghidul ei era un bărbat care îl numea Iudeea și Samaria, chiar dacă sintagma părea pusă între niște ghilimele mari. Și Uri Guttman îi arăta cu degetul pe fereastră; dar nu indica un loc sau altul al suferinței palestiniene, ci locurile și relicvele Vechiului Testament. La capătul drumului e Hebronul, unde sunt îngropați cei trei patriarhi, Avraam, Isaac și Iacov. Împreună cu soțiile lor: Sara, care era căsătorită cu Avraam; Rebeca, soția lui Isaac, și Leea, a doua soție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dorea un război în regiune. Și asta cât mai repede. Făcură un înconjur după care trecură printr-un loc mai sus de Ramallah, iar acum intrau în Psagot, o așezare evreiască cocoțată pe un deal, care se zărea deasupra orașului palestinian. Pe Maggie o surprinse simplitatea tuturor locurilor acestora. Era aproape medievală. Fortărețe pe vârfuri de dealuri, ca și cum ar fi fost pline de arcași gata să trimită o ploaie de săgeți peste dușmanul de dedesubt. O făcu să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un protestant din Irlanda de Nord spunând așa ceva? Ai auzit? —Akiva, am venit aici să vorbim despre tatăl meu... Pentru că asta face aici iubitul nostru prim-ministru împreună cu așa-zisul nostru guvern, fie ca Dumnezeu să-i lumineze. Același lucru! Lasă orice palestinian al cărui străbunic se pișa mai demult în oliță la Jaffa să vină aici și să ceară o vilă la Tel Aviv. Și bineînțeles, hai să împărțim Ierusalimul în două. Știi de câte ori e menționat Ierusalimul în Coran? Spune-mi, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amintea când anume o întrebase altcineva ultima oară „Cum de ești negociatoare?“. A izbit-o faptul că Edward nu i-a pus niciodată întrebarea asta. În timp ce goneau spre Ierusalim, lăsând în urmă drumuri despre care știa că sunt pline de palestinieni ce se mișcau cu un sfert din viteza lor, dacă se mișcau vreun pic, încerca să se concentreze asupra întâlnirii cu Shapira. Păruse destul de elocvent: Guttman îi spusese lui Shapira ce aflase - „Nu vreți să știți ce știu eu“ - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui nu l-a recunoscut. Vreau să-mi spuneți numele acela. Nu-l va afla altcineva, vă asigur. Verifică ortografia de două ori, asigurându-se că toate literele erau corecte, conștientă că nu era loc de eroare. Îi mulțumi negociatorului palestinian și închise. —Știi ceva arabă, Uri? —Puțină. —OK. Ce înseamnă nas tayib? —E foarte simplu. Înseamnă un om bun. Sau, dacă ar fi să traducem în germană, un Gutt man, nein? Capitolul 21 Londra, șase luni mai devreme Henry Blyth-Pullen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Eyal era într-un club. Uri încercă să-i explice situația, dar era zadarnic. Trebuia să se ducă acolo. Pe drum, Uri porni știrile radio. La finalul fiecărei relatări, făcea o traducere sumară. Violențe pe Malul de Vest, câțiva copii palestinieni uciși; tancurile israeliene intrau din nou în Gaza; alte rachete ale Hezbollahului în nord. Negocierile cu palestinienii înghețaseră. Maggie scutură din cap: se dezlănțuia un dezastru. Apoi: „Un sondaj din America îl plasează pe președinte cu cinci procente mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe următoarea. Își dădu seama imediat despre ce era vorba din simpla distribuție a semnelor pe tăbliță. Un inventar de obiecte casnice, mă tem, Afif. Pe următorul era același rând repetat de zece ori. —Un exercițiu de școlar, îi spuse palestinianului care zâmbi, notându-l în carnet. Continuă în felul ăsta, așezând tăblițele traduse pe biroul lui Aweida, până când nu rămaseră pe tavă decât șase. O ridică pe următoarea și citi încet cuvintele de început, ca și cum ar fi fost primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]