6,523 matches
-
vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de‑a mângâia un cățeluș. Ce‑i gălăgia asta, Witkowski unu și doi, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger pe care în rest îl interesează numai ciocolata. Acesta e palid ca pânza de sac și spune doar au, ce doare! Anna îl examinează fără nici o bucurie. Doamna profesoară spune că Schwaiger e ca un copil, dar dacă‑i așa urgent, poate să se ducă, însă data viitoare să‑și rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bine. Aruncă resturi de mâncare în toate părțile și distrug mediul natural pe care‑l transformă într‑unul artificial; însă Anna și Rainer nu pun așa problema, doar ei vor cu tot dinadinsul să răspândească peste tot artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i bine să vrei să pari mai mult decât ești. Eroii de film încearcă uneori intenționat să pară mai puțin decât sunt. E pur și simplu de neînțeles. Câteodată, mâinile fetelor se îndreaptă cu un etaj mai jos, spre scula palidă care n‑a văzut niciodată lumina zilei, ci cel mult un slip de baie, dar care este adesea prea obosită datorită activității sedentare, așa că nu se mișcă deloc. Alteori intră imediat în acțiune, fără să se intereseze însă de sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceea ce, sub rochița tiroleză, l‑a așteptat ani la rând numai pe el. Mâna îi alunecă în sus, spre culmi întunecate, fiul lui se găsește între timp pe niște culmi mai luminoase, unde compune o poezie: Aici vă legănați, zdrențe palide, în abis. Eu sunt marele ajutor care se strigă pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără excepție. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceea ce acum nu mai e nici un secret. Cu mai puțină bunăvoință își privește apoi sula: categoric n‑o să i se scoale. Iar acum trebuie să te mângâi, hai, dă‑i drumul, spune Sophie, care pentru prima oară nu e nici palidă nici bronzată, ci are pete roșii pe pomeți și arată aproape ca o ființă vie. Spune că vrea să vadă toate detaliile, Hans trebuie să se așeze așa încât ea să vadă și, dacă‑i nevoie, să aprindă și lumina electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l însoțească și cine‑i poate descrie uimirea la vederea celor două cadavre? La început le confundă, pentru că în urma mutilărilor nu prea se mai știe care‑i mama și care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III, din care nu se prea găseau În Japonia decât modele foarte rare, tronau În mijlocul camerei. — Am fost anunțat de vizita dumneavoastră și vă așteptam. Porcușor era un omuleț cu pielea albă, atât de palidă, că aș fi putut ghici pe chipul lui Întreaga hartă a sistemului său sangvin. Era rotofei la față și arăta ca un butoi umflat, din care ieșeau două mâini și două picioare subțiri ca niște așchii - pe scurt, era genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine, la el, la Reiko și la neisprăvitul ăla de Gan... În mintea mea se amestecau imagini disparate: sfârcuri Întărite și țuguiate, gambe strânse Într-o pereche de ciorapi de damă, un spate acoperit de un puf de un auriu palid, degetele picioarelor vopsite cu ojă de culoare metalizată. Dintre toate acestea se degaja imaginea fotografiei primite de la Gan. Privisem Îndelung acea fotografie de atâtea ori Încât puteam să reconstitui cu ochii minții expresia figurii fiecărui personaj, chiar și cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rareori legat de mărime. L-am auzit pe Arthur Nebe lovind din călcâie și, privind în jur, am văzut că prințul încoronat al terorii din cadrul Reich-ului ni se alăturase lângă fereastră. Înalt, slab ca un schelet, cu fața prelungă și palidă lipsită de expresie, precum un mulaj din ipsos, cu degetele-i reci de Moș-Gerilă strânse la spate, pe care-l ținea drept ca un băț, Heydrich privi pe fereastră câteva clipe fără să se adreseze vreunuia dintre noi. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
afla un scaun încăpător făcut din plăci de faianță verde, maro și galbenă, cu figuri și capete turnate în relief. Oferea priveliștea unui tron foarte rece și neconfortabil, iar pe el era așezat proprietarul barului, Warnstorff, un bărbat cu tenul palid, brunet, îmbrăcat într-o cămașă fără guler și purtând un șorț mare din piele care îi servea și ca geantă de mărunțiș pentru rest. Când am ajuns, m-a salutat călduros și ne-a condus la o masă liniștită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
psihicul unui criminal în serie. În interesul lui Baudelaire pentru violență, în nostalgia lui pentru trecut și prin revelarea de către el a lumii morții și corupției, auzeam ecoul unei litanii satanice care era cât se poate de contemporană și vedeam palida reflecție a unui tip diferit de ciminal, unul a cărui proastă dispozițe avea forță de lege. Nu prea am memorie pentru cuvinte. De-abia dacă pot să-mi amintesc cuvintele imnului național. Însă unele dintre aceste versuri mi-au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de ce Streicher era temut de ceilalți. Pe lângă gradul său, care era destul de mare, bărbatul era clădit ca un luptător. Aproape lipsit de gât, cu capul chel, urechi mici, bărbie zdravănă și cu sprâncene aproape invizibile, Streicher era o versiune mai palidă a lui Benito Mussolini. Vizibilul său spirit războinic era accentuat și mai mult de un bici enorm, care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru. Lovi masa cu pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tatăl ei: — Mai în vârstă decât șoferul. La vreo 55-60 de ani. Foarte voinic, fără prea mult păr, sau poate că era tuns foarte scurt, și cu o mustață mică. — Și celălalt? Ridică din umeri: — Mai tânăr. Un pic cam palid. Păr blond. Nu-mi aduc deloc aminte prea multe despre el. — Spune-mi despre vocea lui, a bărbatului care stătea în spate. — Vă referiți la accent? — Da, dacă poți. Nu știu sigur, zise ea. Accentele mi se par foarte greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
simțit un miros cald de săpun și am bănuit că tocmai terminase de făcut baie. Închizând ușa, Herr Ganz o luă înaintea noastră și ne conduse într-un salonaș în care soția lui stătea în picioare, tăcută. Era înaltă și palidă, ca și cum petrecea prea mult timp în casă, și era limpede că se oprise nu de mult din plâns. Batista din mâna ei era încă udă. Herr Ganz, mai scund decât soția sa, își puse un braț în jurul umerilor ei lați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
m-am uitat prin crăpătura ușii de la garderobă; am văzut că Weisthor își scotea haina și o agăța de spătarul unui scaun. Așezându-se cu greutate, îi dădu voie lui Kindermann să-i ia pulsul. Părea lipsit de vlagă și palid, aproape ca și cum fusese cu adevărat în legătură cu lumea spiritelor. El păru să îmi audă gândurile: — Să te prefaci este aproape la fel de obositor ca și să o faci de-adevăratelea, zise el. — Poate că ar trebui să-ți fac o injecție, propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tragă de clopoțel de mama focului. Când se plictisi, începu cu ciocănelul de la ușă. Până la urmă, în hol se aprinse o lumină și am auzit sunetul zăvorului tras. Ușa se deschise atât cât permise lanțul pus și am văzut fața palidă a lui Lange trăgând cu ochiul, cu neliniște, de după ușă. Poliția, zise Becker. Deschideți. — Ce se întâmplă? Ce doriți? Becker făcu un pas în spate: — Feriți-vă domnule, zise el și apoi își înfipse în ușă talpa bocancului. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
repet în minte ceea ce el și prietenii săi făcuseră, să-mi reamintesc de Emmeline Steininger stând în butoiul ăla ca niște cartofi putreziți. Unii dintre prizonieri fluierară și trimiseră bezele când ne văzură aducându-l jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu. Atunci, ciripește, i-am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann. O declarație semnată și poți să ai o celulă drăguță doar pentru tine. — Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
terifiant al coșmarului meu mă aduse în fața unor bestii de oameni, predicatori ai morții, judecători sângeroși și a izgoniților din paradis. 23 Luni, 7 noiembrie Până să-i termin eu de spus povestea mea lui Heydrich, trăsăturile în mod obișnuit palide ale generalului se animară de entuziasm: — Te felicit, Gunther, zise el. Este mult mai mult decât mă așteptam. Iar sincronizarea ta este perfectă. Nu ești de aceeași părere, Nebe? — Da, într-adevăr, domnule general. — S-ar putea să te surprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să dau din cap, după care i-am dat înapoi cheile. Coborâsem aproape până la jumătatea scărilor când am auzit-o strigând în urma mea: Îmi pare rău, Bernie. Cu adevărat. Am luat-o pe jos spre sud către Grădina Botanică. Cerul palid de toamnă era plin de exodul milioanelor de frunze deportate de vânt în colțurile îndepărtate ale orașului, departe de ramurile care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu secretara principală bătând la computer. — Noemi dragă, mai odihnește-te și tu, spuse cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
relația trofică din care se hrănește întregul nostru sistem. Dar să intrăm, să vedeți mai de-aproape. Intrară în uriașa clădire și, pe un lung coridor feeric luminat, pedagogul deschise la întâmplare o ușă. În mijlocul încăperii stătea un singur om palid, cu cotiere, și nota ceva pe niște fișe. În pereți, de jur-împrejurul său, erau încastrate zeci de televizoare. Pe ecranul fiecăruia apărea o altă imagine. — Nu vă deranjați - spuse pedagogul către inspectorul care vru să se ridice în picioare -, continuați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
baza! ordonă Aciobăniței. Spune-le să dea instrucțiuni. Și să trimită depanarea. Amărășteanu își puse căștile pe urechi, învârti butoanele, chemă baza: nimic. Numai pocnituri, paraziți și, din când în când, un post cu muzică turcească. — Tovarășe comandant - spuse el palid -, nu reușesc... Ia dă la mine! zise comandantul cu un ton rău prevestitor și-i smulse căștile pilotului de pe cap, apoi urlă în microfon. Baza! Mă, baza! Aici „Romroyce ilevăn”! Răspundeți, mă, lăsați tablele! Gigi, Relule, care ești acolo! Răspundeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
careva și nici tradiția noastră orală nu pomenește așa ceva. A mai căzut unul odată cu o farfurie zburătoare - spuse tractoristul -, dar n-a mai avut ce face: aici a murit, ca sculer-matrițer. — Să zicem că nu putem pleca, făcu tot mai palid comandantul. Dar viața cum e aici, cum se trăiește? — Din partea asta, să n-aveți probleme, spuse tractoristul. Viața e minunată, trăim foarte corect. Dacă o să vă faceți treaba bine, n-o să vă-ntrebe nimeni de ce nu sunteți mediocri. Episodul 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]