20,853 matches
-
ca în teatrul expresionist, personaj aproape fizic. Evadarea din cotidian se va face fie prin senzații, trăiri, sentimente, printr-o viață interioară trăită intens și de cele mai multe ori în intimitatea sublimului și prin proiecții onirice și/sau coșmarești: „Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol, împrăștiind același iz. Se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rând. Culoarea cernelii pălise sub patina timpului, hârtia căpătând o tentă gălbuie. Scrisorile Mariei. O parte din sufletul ei se afla acum în mâinile mele. Mă simțeam privilegiată și emoționată, în egală măsură. Nu e puțin lucru să ții în palme sufletul cuiva... cu toate ascunzișurile lui, care, în mod obișnuit, nu ni se arată. Un fel de față nevăzută a Lunii. Ea există, dar nu o vedem. Dar iată că soarta îmi scosese în cale un om care era gata
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un gol în stomac sau un fior nemaiîntâlnit, străbătându-ți trupul? Dragostea înseamnă vorbe frumoase, izvorâte de undeva din adâncul tău și spuse cu glas abia șoptit ca o adiere, la ureche? O atingere a mâinii celuilalt, poposind gingaș în palma ta? Înseamnă să simți prezența celuilalt permanent, chiar dacă nu e mereu lângă tine? Da, cred că așa trebuie să fie îmi spuneam, în gând. Și nu știu de ce, îmi închipuiam că iubirea mea cea mare va avea ochii albaștri. Ca
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
am ținut de cuvânt. Îl păstrez aici, în camera copilăriei mele, printre cărți, pentru că știu că se află în siguranță. De câte ori mi se face dor de el, îl scot din raft, îl privesc îndelung, apoi închid ochii și-mi așez palmele peste coperțile lui albastre. O să ți se pară o nebunie, dar de câte ori fac asta, am senzația că el stă în fața mea, tot cu ochii închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu se aude decât respirația noastră. - Ți-e
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ochii închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu se aude decât respirația noastră. - Ți-e dor de Mihu? Maria se ridică, ținând caietul strâns la piept. Privește pe fereastră. Bărbia îi tremură ușor. Regret întrebarea și-mi dau palme, imaginar, pentru neghiobia mea. Ce mi-o fi venit să răscolesc ceva atât de sensibil? Ea era atât de delicată cu mine... - Nu știu niciun moment, în care să nu-mi fi fost. Doar că mi-am impus să nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Da, fiecare învață din experiențele proprii. Din greșeli și din suferințe adânci. Îmi ești dragă, Ana. Și pentru că îmi ești dragă, vreau să-ți dau un sfat: ai grijă de sufletul tău, drămuiește bine cui merită să-l așezi în palmă. Să nu crezi orbește în nimic. Mai ales în dragostea perfectă. Indestructibilă. Viața nu este deloc un film siropos, ea este o lecție grea, destul de complicată. Și nu trebuie să te ia pe nepregătite... XIX. 13 septembrie De ce taci? De ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
că ferestrele dau spre parc, altfel nu știu dacă aș auzi altceva decât zgomotul claxoanelor și al tramvaielor ce trec din cinci în cinci minute. - Unde ți-e optimismul, draga mea? Tac. Inima îmi bate într-un ritm amețitor, iar palmele mi s-au umezit, instant. - De ce m-ai chemat? Cât pe ce să nu vin, mă pregăteam să plec spre ai mei. - Aș vrea să-ți fac o propunere. Ideea mi-a venit de curând, de fapt am găsit-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
înșel - sărindu-mi în brațe și șoptindu-mi la ureche: „Mami, astăzi mi s-a întâmplat ceva drăguț. În timpul orei, am rămas puțin în urmă la dictare. Doamna nu m-a certat, doar a venit și și-a așezat încet palma pe creștetul meu. Știi, mami? Am simțit că mâna aceea mă iubește.” Atunci mi-am dat seama, poate pentru prima dată în mod conștient, ce mult valorează un gest, la prima vedere atât de simplu. De câte ori oferim o floare cuiva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dar mai ales răbdarea cu care mă asculta, când, la rândul meu, îmi vărsam oful. Îmi aduc aminte că nu mă întrerupea niciodată până nu terminam ce aveam de spus. Mă fixa cu ochii ei frumoși, își așeza bărbia în palme și mă asculta. Doamne, cât de mult îmi lipsește! Când au trecut anii? Parcă toate s-au întâmplat ieri. Maria, eu, scrisorile, revista, noi, povestea. Scrisorile. Așa cum ne înțelesesem, le publicasem, la un moment dat. Ecoul a fost extraordinar. Am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Am însă convingerea că de acolo de unde ești acum, le vei citi. De ce nu m-ai așteptat? Aveam atâtea să îți spun! Lucruri pe care nu le-am vorbit cu nimeni, niciodată. Pentru că nu poți să-ți așezi sufletul în palma oricui. Și nici oricând. Îți privesc fotografia, ACEA fotografie care îmi este atât de dragă: Tu, undeva în munți, cu rucsacul în spate, privind zarea. Și nu pot să nu mă întreb pentru a mia oară: visai? Sau poate... Nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
uite, eu sunt mai bun. Câteodată doar o gândim. Alteori o și spunem. X e așa, Y e așa, știu eu bine. Ce ușor este să arunci vorbe! Ca într-un joc. Doar că ele dor la fel de mult, ca și palmele primite. Poate chiar mai mult. Odată spuse, nu mai pot fi luate înapoi. Și uneori e prea târziu. FLASH 6 (Imponderabilitate) Potrivit dicționarului nostru explicativ, fericirea este o „stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”. Dar poate fi fericirea „înghesuită
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
parcă să se umple de toată frumusețea ei, aproape ireală... O privi până când simți că amorțește, așa cum stătea sprijinită în cot. Se ridică ușor, cu grijă, de teamă să nu strivească florile mici, albe, împrăștiate prin iarbă... Dumnezeule! Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind același iz. Se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în ceața din ce în ce mai densă. - Nu! Nu pleca! Doar ecoul îi răspunse batjocoritor: Nuuu ...eca! - Du-te! Du-te! Du-te și tu! Cu toți ceilalți, laolaltă! Nu mai simțea nimic. Nici trupul, nici sufletul nu mai simțeau nimic. Doar în palma dreaptă o înțepa ceva. Deschise mâna: un simplu pai. Salvator? FLASH 18 (Galbenă gutuie, dulce...) - I 24 decembrie 1982 Iarnă grea în Cupca, zăpada a căzut necontenit timp de câteva zile, așternându-se încet și sigur, într-un strat gros
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
șoricel, în fructul parfumat. - Mia! Ești o alintată! Sunt copii în lumea asta care nici măcar o gutuie sau un măr nu au de Crăciun! - Imposibil! Moșul duce tuturor copiilor cuminți! - E adevărat, dar... Mama tace. Mia privește, uimită, gutuia din palma ei mică, întrebându-se ce să facă... - Ai putea să o dăruiești cuiva, mai spuse mama și ieși. Cui? Lucia primise și ea jucării, bomboane... - Am găsit! Se ridică fuguța și cu gutuia în mână, se îndreptă către fereastră. Duse
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-mi și mie de-o bucată de pâine, să fie primit, domniță! În fața ei apăruse brusc un bătrân, gârbovit, slab, cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău. Căra după el o grămadă de pungi, pesemne goale. Îi așeză în palmă întinsă mărunțișul cules de prin buzunare și trecu mai departe, zărise numele pe care îl căuta. O cruce simplă, pierdută printre „monumentele” impunătoare din jur. O fotografie mică, pe care de altfel o știa, câteva date, obligatorii în astfel de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
miște, dar degeaba. În câteva secunde țâncul fu lângă el, apucându-l cu mâna stângă și ducându-l până la nasul pistruiat. Părea nehotărât. Zgribulit în mantia lui de un roșu perfect, încercă să se facă mic, mic de tot în palma băiatului... Nu, nu, nu, te rog! Tic tac. Tic... tac. Oare cât să fie ceasul? Nu știe, n-a văzut niciunul până azi, dar precis bate ca o inimă. O inimă pe care o ascultă acum dintr-o cămașă în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fost Gâlbază plus feciorii lui Cioabă. Anica plăcea la mai mulți flăcăi, iar din aceasdtă cauză Lucache era mai mereu jignit și tachinat. Acesta nu a stat prea mult pe gânduri și, pe la vreo zece dimineață, i-o tras o palmă lui Gălbază peste ureche de l-a amețit mai-mai să cadă jos, iar pe la vreo doisprezece, după ce au mâncat, când s-au ridicat la treabă, l-a lovit și pe Beșliagă, apoi, pe la vreo șaisprezece, i-a venit rândul și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-mă te rog să pot merge și eu la școală În toamnă odată cu copiii de vârsta mea. Știu să scriu și să citesc puțin dar, voi Învăța... promit. Lacrimile-i curgeau pe fața arsă de soare, le ștergea cu dosul palmei și continuase; nu-i lăsa să-mi taie bobocul de gâscă, el este singurul meu prieten până astăzi. Dacă vrei să fii și tu prietenul meu, am să vin aici În fiecare seară să vorbim. Numai Tu poți face o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se mai întoarce, al ei a plecat, al meu își poartă umbra sub pământ! Dida e veselă în rochia ei albastră, dansată de vânt, așteaptă să zboare, dincolo de mare: o văd sub măslini și migdali aproape de cer, în înălțime! Spre Palma de Mallorca aș pleca și eu să văd perlele angelice, din Manacor, cu aerul lor rece, la gâtul și pe pieptul cald al femeii de la mal, acoperită de spuma mării, în seara de smarald. Rusaliile au coborât după zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
curățam de învelișul transparent, laptele închegat, necopt și smălțat părea deocheat, neliniștit, echilibrat în găoace surpat! Era Echinox și la propriu și la figurat! Am luat foaia acasă; între zi și noapte, lumina se arată cu grijă, se ascunde între palmele neîncercate și plăpânde. Câți ani au trecut de la căderea Babilonului? peste 2500 ... apropiindu-ne de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a micului trupușor chinuit. Ce visasem eu?! Cam la ora când Raisa pleca, a venit la mine și și-a luat rămas bun și mi-a transmis iubirea ei. A venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ora când Raisa pleca, a venit la mine și și-a luat rămas bun și mi-a transmis iubirea ei. A venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se transformă în mâna unui bărbat, dar tot fină și frumoasă rămâne”. În acele momente de mângâiere o simțeam în spatele meu și emana atâta iubire
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
unei voluptăți, în fond, pot fi comparate cu actul sacrificiului suprem în sens absolut?!. Este o exacerbare a ego-ului: “Calomnia și batjocura o însemnau printr-un martir asemenea cu al omului Dumnezeu”. Ea caută în oglindă adevărul și observă că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a urma o cale, calea destinului ce pare mereu un abis. Dar un fapt e cert, cuplul este o finalitate, în ciuda fatalismului nefericirii perpetue. Dialogul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sunt și persoane cu care te înțelegi bine, cu care zâmbești, vorbești. Una dintre aceste persoane este colega de bancă, cu care râdem împreună, ne facem de cap la cantină. O susțin, mă susține, este fata care îmi arde o palmă peste cap, când atenția mea este concentrată asupra altor lucruri, în timp ce, profesoara ne povestește tema. Am două colege, una este deșteaptă, e șefa clasei. Știe matematică bine și la ea ne uităm mereu, când trecem în fața tablei, să ne ajute
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]