1,950 matches
-
și Înecăcios al dimineții. Cu figurile F.G.M.A. susținute, cu mediile Încheiate, Înaintezi prin livada de zarzări și duzi de pe câmpiile de la cazemată, dincolo de maidanul I.O.R., viitorul cartier Balta Albă, spre talcioc. Vrea taică-tu să-ți cumpere palton. Să ai și tu palton la iarnă. Talciocul este departe. Peste livezi și peste baltă tocmai În Dudești Cioplea, pe lângă cimitir, la capătul lui 16, de unde pleacă rata spre Călărași și Oltenița, de lângă monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
figurile F.G.M.A. susținute, cu mediile Încheiate, Înaintezi prin livada de zarzări și duzi de pe câmpiile de la cazemată, dincolo de maidanul I.O.R., viitorul cartier Balta Albă, spre talcioc. Vrea taică-tu să-ți cumpere palton. Să ai și tu palton la iarnă. Talciocul este departe. Peste livezi și peste baltă tocmai În Dudești Cioplea, pe lângă cimitir, la capătul lui 16, de unde pleacă rata spre Călărași și Oltenița, de lângă monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Este atât de departe, Încât această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un târziu, după o lungă plimbare prin praful talciocului, altul decât praful câmpiei, un praf mirosind a hârtie coaptă, levănțică și ulei de nucă, printre maldăre de cărți, bani vechi, ilustrate și clasoare cu timbre lipsite de orice valoare, răsare paltonul mult râvnit, gri Închis, aproape spre negru, din stofă groasă și fină. Nou-nouț. Cu târguială mare ajunge În brațele tale pentru numai o sută cincizeci de lei, Împachetat Într-un ziar Steagul Roșu vechi, din vremea când echipa Steaua se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul spre Bariera Vergului, două stafii fericite bântuind prin câmpia aceea plină de iarbă, secară sălbatică, scaieți, maci și livezi de zarzări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un palton elegant, al cui o fi fost acest palton, mamă, acum este paltonul meu” și ea râde fericită de acolo, din inima toamnei, care este chiar inima ta, și te bucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un palton elegant, al cui o fi fost acest palton, mamă, acum este paltonul meu” și ea râde fericită de acolo, din inima toamnei, care este chiar inima ta, și te bucuri și plângi, și plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un palton elegant, al cui o fi fost acest palton, mamă, acum este paltonul meu” și ea râde fericită de acolo, din inima toamnei, care este chiar inima ta, și te bucuri și plângi, și plângi pe săturate ca și cum ai mânca. Lacom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un palton elegant, al cui o fi fost acest palton, mamă, acum este paltonul meu” și ea râde fericită de acolo, din inima toamnei, care este chiar inima ta, și te bucuri și plângi, și plângi pe săturate ca și cum ai mânca. Lacom, precum odinioară copilul care acum moare Încet, dizolvându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un palton elegant, al cui o fi fost acest palton, mamă, acum este paltonul meu” și ea râde fericită de acolo, din inima toamnei, care este chiar inima ta, și te bucuri și plângi, și plângi pe săturate ca și cum ai mânca. Lacom, precum odinioară copilul care acum moare Încet, dizolvându-și snaga În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
toamnei, care este chiar inima ta, și te bucuri și plângi, și plângi pe săturate ca și cum ai mânca. Lacom, precum odinioară copilul care acum moare Încet, dizolvându-și snaga În fiecare fibră de bărbat a adolescentului ce pășește majestuos, cu paltonul pe umeri, prin inima verii, care este chiar sufletul tău. Peste voi se așază, cupolă perfectă, albastrul unui cer de iarnă, căci sus, În tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe oricare ar cuteza să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe oricare ar cuteza să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu mărșăluiești În continuare pe câmpiile acelea Înnebunitoare și fiecare pas e gând și fiecare gând e Înger și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
locul sinistrului. La fel ca și pompierii voluntari, care s-au apucat să stingă vara cu șpriț la restaurantul-bodegă Pucheni, din apropierea cinematografului Munca, vizavi de Oficiul Poștal nr. 29. Mai bine ar pune ban peste ban și și-ar cumpăra paltoane, nu de alta, dar iarna oricând bate la ușă. Mereu aceeași, Într-o mână cu secera, În cealaltă cu ciocanul. Ce-ar fi dacă ar intra În atribuțiile pompierilor să stingă și focul din sobe? Sunând, firește, tot la 08
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
marea operă de creare a unui oraș socialist care să constituie o mândrie pentru Întreaga țară, fiind orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. TU, prin orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. Zăpada Îți Îngheață pe gulerul paltonului și pe fular. O nădușeală amestecată cu miros de gaz, lapte și naftalină răzbește pe sub straturile hainelor ca și cum ai fi o ceapă, nu o ceapă degerată. Ești plecat să cumperi un pachet de unt și descoperi cu uimire că cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
toate cabinetele medicale. Îți iei rația. Ulei și zahăr. Îți vine să râzi când treci strada. „Anușka a vărsat deja uleiul”, treci grăbit. Trebuie să ajungi la grădiniță. Fiica ta are serbare. În camera mică, părinții stau Înghesuiți, Îmbrăcați În paltoane. Copilul tău recită Iarna pe uliță, scapă de „Tovarășa Elena Ceaușescu, mamă iubitoare...”. Pe asta o spune o fetiță plăpândă cu ochii pierduți de spaimă. Tatăl dus de fericire. Ți se pare nedrept ca acest copil să fie chinuit În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
putred de bogată, pentru numele lui Dumnezeu. Nu ne putem permite să nu facem asta. Ca de-obicei, Stella făcu exact cum voia ea și Ruby fu de acord să-i scrie scrisoarea. Când Stella Închise, Chanel Își deja pusese paltonul și păru să se mai fi Înviorat. —Horoscopul meu zice că Taurul o să fie afectat de opoziția dintre Mercur și semnul lui natal, Luna. Dar se pare că totul se va Îmbunătăți pe la sfârșitul lunii când Venus, planeta armoniei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sfârșit să deschid ochii. Acolo ea radia de fericire, era alta. Împreună ne aruncam pe patul din camera ei de fată și râdeam. Se încărca de energie și însăși ființa ei se umplea de o nouă strălucire. Apoi își îmbrăca paltonul și privirea dintotdeauna. Ne întorceam când era deja întuneric, când afară nu se vedea nimic. De la stație până acasă fugea, terorizată de abisul care o înconjura. Chipul mamei mi-a trecut prin fața ochilor, multe chipuri de ale ei unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bărbat, poate că-l avusese deja. Fidelitatea nu era o valoare a anilor plini de chibzuință. Infidelitatea da, pentru că are nevoie de grijă, măsură, discreție și orice fel de calități senile. Noi doi împreună începeam să fim ca un vechi palton care și-a pierdut linia de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat halatul de baie și l-am lăsat să cadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine împăturit pe scaunul de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o înjunghie cineva în spate cu un claxon. Angela, de ce viața se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Eu spun că... Un hohot de plâns îmi urcă în gât, dar nu vreau să plâng. Să sperăm, Elsa, să sperăm. Mă aplec afară pe fereastră... De ce nu cad? De ce nu cad acolo jos, unde se plimbă doi bolnavi cu paltoanele peste pijama? — Când pleci? — Peste zece minute cu British. — Te aștept. — Dar casca? Nu avea cască? — N-o legase. — Cum? Cum n-o legase? De ce n-ai respectat acordul, Angela? De ce tinerețea înseamnă atâta neatenție? Un zâmbet în vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Timo? — Da? — Jură-mi pe Angela că Angela n-a murit. — Îți jur. Pe Angela. Jos bolnavii s-au oprit, s-au așezat pe o bancă și fumează. Pe lângă straturile de flori trece o femeie între două vârste, cu un palton cărămiziu. Omenirea, fetițo, omenirea care mișună. Omenirea care merge înainte. Ce-o să se întâmple cu noi, cu mine și cu mama ta? Ce-o să se întâmple cu chitara ta? Am făcut dragoste, apoi am rămas nemișcați ascultând zgomotul mașinilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o mică tijă din plastic. Am urcat cu scara mobilă. Ne-am plimbat amețiți printre standuri impingând căruciorul, fără să reușim să ne hotărâm. Ne aflam în raionul „Primele luni“, micimea hăinuțelor ne punea pe gânduri. Era cald, eu țineam paltonul Elsei pe braț, iar cu al meu eram îmbrăcat încă. L-am descheiat. Elsa, meticuloasă, se apleca spre mărfurile acelea minuscule, citea prețul, compoziția țesăturii. — Îți place? Ținea în mână un umeraș cu o rochiță regală, toată din tafta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și-a pierdut echilibrul și era cât pe aici să cădem împreună. Atunci am râs și mai tare, fericiți și comici, sub ploaia care cădea cu găleata. Italia o privește pe Elsa aflată lângă mine. Elsa cu burta umflată sub palton. Am în mână balonul roșu, îl las în jos pentru că mă rușinez, și încerc s-o acopăr pe Elsa cu trupul meu. O protejez de privirea oprită la câțiva metri de noi. Nu văd expresia Italiei, lumina unei vitrine îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apa care cade de pe copertină și-mi intră în mâneca impermeabilului. Îi spun să mă aștepte, îi spun: nu te mișca. Taxiul s-a oprit lângă noi, Elsa se sui cu umbrela strânsă pe jumătate deasupra capului. Îi văd umerii, paltonul care se strecoară pe ușă. Mă întorc cu privirea spre Italia, care se îndepărtează. O urmăresc cum traversează strada prin mașinile care se mișcă încet. Mă aplec prin portiera deschisă. Elsa mă privește de jos în sus, nu înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]