2,686 matches
-
presupune Într-o ultimă instanță rezistență Împotriva regimului. Adică, până unde detașăm efectiv un gest manifest În plan social - rezistența - de ceea ce Însemnă o supraviețuire privată, individuală. Ruxandra Cesereanu: Când scriam Călătorie prin oglinzi, primul meu roman, care era o parabolă pentru societatea totalitară ceaușistă, cu hingheri și tot felul de personaje agresive, dar și cu victime, totul era un delir, un coșmar; nu consider că am rezistat, ci am supraviețuit. A rezistat Steinhardt, care a făcut Închisoare și a scris
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii zburătoare, București, 1969; Balcanice. 100 balade, București, 1970
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
nucleare din secolul al XX-lea, trăind ascunși într-o rețea de mari galerii subterane, undeva în zona Pacificului. Izolată de peste un secol, coșmaresca lume subpământeană a ajuns sub conducerea monstruos-dictatorială a unui „Stăpân” ori „Părinte”. Sub transparentul înveliș al parabolei e o virulentă diatribă la adresa lui Stalin și a dictaturii sale. Societatea cesiumiștilor e descrisă în registru sumbru-grotesc, cu arsenalul literar propriu utopiilor negative cu mesaj implicit antitotalitar. În privința „anticipărilor”, din nou câteva au fost confirmate de realitate: terorismul planetar, manipulările
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
spre ceva ce nu le este cunoscut, spre o împlinire proprie, nebănuită, chiar dacă în calea lor se ivesc neașteptate și uneori dureroase piedici. F. știe să îmbine observația realului cu incursiunile dincolo de concret, captând cititorul și șocându-l prin ineditul parabolei epice și mai ales al deznodământului. SCRIERI: Floare de leandru, București, 1967; Vedere la amiază, București, 1975; Cum am crescut un zmeu, București, 1976; Fragi în noiembrie, București, 1978; Barcă de vânzare, București, 1980; Paradisul de fier, București, 1980; Portocale
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
morale”, „foarte elementar și naiv”, unde „învățăturile morale sunt introduse în mod silnic, fără nici o legătură”. Aproape concomitent, în 1968, apăreau lucrări precum cea a lui Dietrich Schmidtke, Geistliche Tierinterpretation..., unde se operau cu finețe distincțiile necesare între alegorie, fabulă, parabolă, tâlcuire, simbol, semn. Analize atente au demonstrat că de-a lungul Evului Mediu, în ce privește Fiziologul nu interesa opoziția adevărat/neadevărat din perspectiva științelor naturii, ci posibilitatea oferită de însușirile unui animal de a servi drept significans în construirea unei similitudo
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
număr cât mai mare de colaboratori și, mai ales, de abonați. Cititorilor li se ofereau, săptămânal, un roman străin, francez cel mai adesea, publicat în foileton, poezii, însemnări de călătorie și amintiri, povești, basme, legende (culte sau populare), snoave, fabule, parabole. O rubrică de „Convorbiri săptămânale” (mici articole plecând de la un caz particular pentru a ajunge la semnificații generale, de obicei cu caracter moralizator), articole educative și de pedagogie, jocuri distractive, o pagină deschisă debutanților și o atentă „Poștă a redacției
FOAIA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287045_a_288374]
-
Întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, cartea abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai târzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sunt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sufletului. Cealaltă, consacrată Învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10,25 (sq) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează insistând asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte pot fi într-adevăr atribuite lui Arsenie. Bibliografie. Scrisoarea: trad. fr. (B. Outtier) cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vii sunt prelungiri ale celor dispăruți, iar atrofierea acestei relații este sursa vidului existențial al umanității. Piramida (I-II, 1995) focalizează narațiunea în zona mitului creației. Fundamentat pe o teză soteriologică utopică și pe ideea permanentei metamorfoze, G. scrie o parabolă despre distrugerea apocaliptică a întregii umanități, în urma căreia rămâne un singur supraviețuitor, noul Adam. Acesta întemeiază o nouă civilizație care funcționează prin anihilarea durerii și atotputernicia binelui. Versurile din volumul Ploi de lumină (1976) se concentrează pe relația om-natură, văzută
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
un tânăr, un adolescent (fără nume ori cu numele Trică sau Anselmus), tip de singuratic vagant, inadaptat, uneori pradă reveriilor, alteori în conflict cu lumea (cu banalitatea urâtului, cu răul), mai mult, hipersensibil, nevrotic decât un revoltat furios. Prozatorul construiește parabole delicate care traduc stările (acțiunile) personajului, ca în Fluturele alb, sau înscenează „comediile” inocente (care sfârșesc adesea rău) ale acestuia, ca în Mera Maria, Oameni de iarnă, Logodnica mecanicului Gavrilov. Tema singurătății, a inadaptării și a universului compensator este reluată
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
locuri care figurează spațiul închis, ospiciul (în Nebunul și floarea), azilul (în Paradisul pentru o mie de ani, 1974), cafeneaua (Adio, Arizona), în fond imagini-simbol ale unei lumi răsturnate, aflate în criză. Acestea servesc de „model probant” (Dan Culcer) al parabolei configurate în romane sau în drame. Acțiunea, istoria în accepția consacrată lipsesc, dinamica evenimentelor include falii, dislocări și discontinuități. Romanele și dramele sunt astfel mai degrabă meditații, confesiuni, dezbateri despre viață și moarte, demnitate, singurătate, puritate morală. Deseori „eroii nu
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
G., Nebunul și floarea, un „generos text-matcă” (Const. Ciopraga) pentru majoritatea celorlalte. Romulus Guga nu este, în literatura dramatică de astăzi, un manufacturier, ci un autor de unicate. Niște unicate dificile, sibilinice uneori, pentru că autorul a preferat totdeauna realismului neted parabola inteligentă și eliptică. Opera lui dramatică restrânsă, dar densă, va fi reținută fără îndoială ca o viziune originală asupra unui autentic teatru politic contemporan. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: Bărci părăsite, București, 1968; Totem, București, 1970; Nebunul și floarea, Cluj, 1970; ed.
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
scrise poate și ca o ilustrare a teoriilor despre teatru susținute de el și de I.M. Rașcu și dezbătute în cercul de la „Versuri și proză”, nu sunt lipsite de interes. „Tragedia legendară” Ariana, cu subiect din Antichitatea greacă, este o parabolă având drept punct de plecare raporturile dintre putere (Ilion, regele Naxosului) și învățații care o slujesc (vraciul și filosoful Numidias). Drama Miros de iarbă îi oferă prilejul unei prefețe, adevărat manifest de teatru modern, inovator, în care susține specificitatea textului
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
emisfere există o strânsă conexiune, în funcție de activitate și context, una este dominantă. Metafora se adresează preponderent celei drepte, fiindcă metafora presupune o gândire analogică, și nu una digitală (discret-numerică). Dincolo de considerațiile neurologice, apare evident că metafora, în înțelesul ei larg (parabole, fabule, analogii, mituri, anecdote, dar și gesturi și obiecte metaforice), are o înaltă semnificație în psihoterapie, în procesele de redefinire și reîncadrare a problemei, în schimbarea percepției celuilalt, în optimizarea comunicării, în schimbarea comportamentelor, până la urmă. Aceasta deoarece în fața materialelor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care o înrobește dezumanizând-o, golind creierele, în imagini de infern dantesc. Salvarea nu poate veni însă numai dinafară, avertizează autoarea, ci doar din organizarea unei rezistențe interne, în rândurile tinerilor, cu ajutorul memoriei celor nemutilați sufletește. Povestirea e astfel o parabolă vizionară asupra universului concentraționar, căpătând valoare perenă. SCRIERI: Schițe, pref. Cicerone Theodorescu, București,1943; Vălurea, București,1953; Căluțul de foc, București, 1957; Ulcicuța cu vrăji, București, 1957; De ce nu mai are puricele potcoave de argint, București,1958; Ghil-Thagár, București, 1959
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca fiind realul contingent este
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca fiind realul contingent este totuși altceva la R.: un real mai curând simbolic, spațiu de lentă răsfrângere ce nu acceptă decât o
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
de fapt un roman concentrat, în tablouri dense, pe tema reunirii familiei, îi corespund, la polul opus, „exercițiile pentru mâna stângă”, „capriciile” epice, prozele miniaturale, în care, părăsind tehnica observației, prozatorul reface, cu mijloacele sugestiei, ale reinterpretării mitului și ale parabolei, stări difuze, deschideri spre insolitul din cotidian, proiecții în fantastic și mister (Acvariul, Dispărând într-o bună zi, Ninge pe contrabas, Vară indiană, Dimineața unei nimfe, Întoarcerea lui Odiseu). Dimensiunea experimentală rămâne explicită în câteva tablete eseistice, transpuse în registru
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
Basarabia, 195-196; Mănucă, Perspective, 130-138; Arcadie Suceveanu, Cavalerul lui Altceva, „Contrafort”, 1998, 4-5; Cristina Cârstea, „Nu eu mi-am ales genul, ci el m-a ales pe mine” (interviu cu Serafim Saka), CRC, 1999, 8; Dan Mănucă, Serafim Saka (O parabolă a condiției umane), LA, 2000, 12; Rotaru, O ist., VI (2001), 501-503; Popa, Ist. lit., II, 1196; Constantin Cheianu, „Strădania de a te menține pe loc duce înapoi” (interviu cu Serafim Saka), „Democrația”, 2002, 1 octombrie. M.C.
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
ca victimă a unui regim totalitar. Ins ce nu concepe înșelătoria și duplicitatea, e obligat să accepte minciuna și turnătoria, care îi vor spulbera iluziile. Critica literară pe care o practică R. este îndeosebi tematică - Marius Tupan, între utopie și parabolă (2001), Șerban Codrin sau Meditația unui poet occidental într-o grădină zen (2003). SCRIERI: La țărmul grânelor, București, 1988; Îngeri indeciși, Constanța, 1995; Pur, Constanța, 1998; Casa de la țară, Târgu Mureș, 1998; Marius Tupan, între utopie și parabolă, București, 2001
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
utopie și parabolă (2001), Șerban Codrin sau Meditația unui poet occidental într-o grădină zen (2003). SCRIERI: La țărmul grânelor, București, 1988; Îngeri indeciși, Constanța, 1995; Pur, Constanța, 1998; Casa de la țară, Târgu Mureș, 1998; Marius Tupan, între utopie și parabolă, București, 2001; Recviem pentru secolul meu, Constanța, 2003; Șerban Codrin sau Meditația unui poet occidental într-o grădină zen, București, 2003. Repere bibliografice: Eugenia Tudor-Anton, O carte trăită, LCF, 1995, 45; Dan Perșa, „Pur”, TMS, 1998, 8; Corina Apostoleanu, „Pur
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
O carte trăită, LCF, 1995, 45; Dan Perșa, „Pur”, TMS, 1998, 8; Corina Apostoleanu, „Pur”, LCF, 1999, 14; Ovidiu Dunăreanu, Scriitori de la Tomis, Constanța, 2000, 122-126; Ștefan Cucu, Portrete literare, TMS, 2000, 11; Emil Manu, „Marius Tupan, între utopie și parabolă”, „Cotidianul”, 2001, 8; Adrian Dinu Rachieru, Impulsul monografic, LCF, 2001, 49; Maria Antimie, Recviem pentru izbăvire, „Axioma”, 2003, 12; Ana Dobre, Cultul obiectivității, LCF, 2003, 32. A.St.
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
peisaj familiar, idilic, pitoresc, dar uneori violent, dur, și conturează psihologii aparte, vizibilă fiind predispoziția autorului spre istorioare cu tâlc. Moarte măruntă (1997) este romanul dorului de casă pe care îl trăiește un personaj donquijotesc, Adam Ficioru. Înglobând într-o parabolă înfruntări și dezbateri morale, cartea devine un document-acuză la adresa comunismului, agent al distrugerii vieții patriarhale rurale. În Duminicile unei veri (1991, ediția a doua, din 2001, este distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor), L. se oprește asupra unei lumi magice prin intermediul
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
și împinge epicul către grotesc și monstruos: „Amănuntele se substituiau întregului, încet, încet, mintea îi lucra meticulos ca un animal care-și mestecă prada” (Proză cu amănuntul). Mai puțin distilată estetic este piesa de teatru Nuntă la parter (2003), o parabolă a universului concentraționar coagulată în jurul crizei identității. Deși ireproșabil sub aspect tehnic - prin proliferarea și uzurparea identităților personajelor, dezagregarea limbajului și simetria dintre spațiul cazon și spațiul clinic -, aici textul dezvăluie o neinspirată intenție demonstrativă. SCRIERI: Muchii, Iași, 1996; Cheta
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
literară” îi publica o mică proză), în timpul liceului redacta suplimentul „Pentru copii” al ziarului „Adevărul” (1902-1903), la care trimitea și el proză și versuri, era prezent cu poezii la „Revista literară”, în 1904, dar se va „lansa” cu o lungă parabolă în versuri, însoțită de entuziasta prezentare a lui Al. Macedonski, la „Liga conservatoare” din 1905. În 1906 începe o colaborare de două decenii la „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu, în paralel cu alte apariții consistente - în „Revista idealistă”, „Revista
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]